Înainte cu o zi de Sfintele Paşti am făcut mişcarea de dimineaţă pe noua alee de lângă Episcopie care duce la Cantina săracilor, din frumoasa Capelă; frumoasă? aş! aveam să constat…
Plânge pădurea fraţilor! e murdară mai mult ca altădată; vreascurile şi copacii uscaţi-căzuţi, alţi-n picioare, găzduiesc miliarde de gongi şi furnici care usucă solul şi rod rădăcina şi la pomii puternici, încât Capela va dispare datorită propriilor putregaiuri care nu se dau nici la săraci…Sau poate experimentăm cumva colonii de gongi şi carii ca pentru viitoarea noastră posibilitate de alimentaţie naturală conform oamenilor de ştiinţă futurişti care prevăd asemenea lighioane ca numai apte pentru mâncarea nosastră într-un viitor Rai, aici pe pământ! Plânge pădurea fraţilor după cetăţenii şi specialiştii comunişti care măcar construiau să nu o ia dealul în vale, şi uite, Capela rezistă şi azi, dar vai de tinereţea ei, căci la o pădure curată tineretul-cum este şi firesc, este deasupra bătrânetului şi nu ca astăzi când raportul este invers ca în societate…
Cu atâta pădure şi apă, şi copaci pe stradă, continuăm să punem ghivece cu flori pe trotoar, lângă stradă…sau să facem ronduri cu flori-panseluţele drage vâlcenilor noştri – de ce? ca să construim depozite de praf? păi nu ne ajunge cât praf ne cade de pe varul din casă? sau ne vine din stradă când este vânt sau se mătură pe uscat? De unde acest praf?
Pe aleea care duce la cantina săracilor este o mizerie de nedescris, până şi câinii vagabonzi ocolesc această zonă pietonală pietonală plină de sticle de 2l de bere, ziduri murdărite, chiloţi de fată mare rupţi, prezervative şi vată nu-s (ăstea au cam dispărut-că nu intră încă maşinile odraslelor pentru…au rămas acolo sus, lângă antenă şi motel)…Şi cum ne prindeau zorile odată, sus la “Boul de piatră”, după ce Miliţia a ieşit perechi la patrulare cu câini mari şi dresaţi la 500m unii de alţii, după ce în 1964 au desfinţat Şcoala de şoferi profesionişti din actuala Garnizoană a oraşului, unde funcţiona o celebră şcoală de criminali şi şoferi!
Ce mizerie a cuprins acest oraş, numit de Iorga capitală a tipografilor, când am citit Hotărârea Consiliului Local din 28 aprilie 2013, care la capitolul cultură locală publică nu avea destinat nici un ban, iar la capitolul sport (care e drept tot cultură înseamnă, dar nu cea de care vorbeşte Iorga) ăla de aiurea în tramvai avea 36.500 lei şi mai erau alocaţi, în urma unei cereri, 1500 lei pentru onomastica! cuiva de la Asociaţia profesorilor…Păi pentru ce vă mai trebuie domnilor Legea 186 din 2003 (care reglementează destinaţia banilor publici locali pe linie de ciltură scrisă), an de graţie pe care-l iubiţi atât de mult, dar care a însemnat prăvălirea în neant a societăţii noastre civile…Vai şi câte şi mai câte nu s-au făcut asemenea gafe!
