SIMPOZION LA COMPLEXUL SPIRITUAL CULTURAL „SFÂNTUL ANTIM IVIREANUL”

Pe 22 februarie 2012 a avut loc la Complexul Spiritual Cultural „Sfântul Antim Ivireanul” – din cadrul Centrului Eparhial un simpozion intitulat ”Misiunea cultural-socială a Bisericii în gândirea şi activitatea Patriarhului Justinian Marina şi a Mitropolitului Bartolomeu Anania”, în organizarea Arhiepiscopiei Râmnicului, Bibliotecii Judeţene, Centrului Cultural Rotarexim, şi Primăriei Stăneşti. Moderator a fost Mihai Sporiş, liderul Cercului de la Râmnic „România Grădina Maicii Domnului”. În sală au fost prezenţi micuţii elevi ai Şcolii din Stăneşti însoţiţi de primarul comunei, de directoare şi de o profesoară (ai şcolii); elevi ai Grupului Şcolar Oltchim; probabil şi elevi de la Seminar, şi membri ai Forumului şi Societăţii Culturale „Anton Pann”, credem, mobilizaţi de directorul Academiei Olimpice din România, Filiala Vâlcea, domnul dr. Nicolae Dinescu, care a luat loc şi la prezidiu. Aici e-aici! prezidiul, din vreme format, a cuprins 12 persoane, aproape tot atâtea câte persoane mature erau în sală… Îi cităm pe cei cărora le-am prins, din zbor, numele, de la stânga la dreapta: filozoful Stan Florea, profesor universitar la Universitatea din Piteşti, un domn tot de la Piteşti, apoi doi domni: Ph. D. Masafumi Fukomori şi Ph. D. Tomohiro Moriyama, ambii din Japonia (surpriza întâlnirii, iată, simpozion internaţional! credem că Ph şi D înseamnă psiholog şi doctor; cei doi au fost aduşi la Simpozion de la Piteşti de către domnul G. Rotaru) plus translatoarea; Ioan St Lazăr, pr. Constantin Cârstea, consilier cultural la Arhiepiscopie; moderatorul; domnişoara Zenovia Zamfir, reprezentând Bilioteca Judeţeană (care a mulţumit, în numele acesteia – BJ – celor care au răspuns invitaţiei la simpozion); directorul Academiei Olimpice; George Rotaru, cunoscutul director al Rotareximului şi Ionel Michiu, primarul comunei Stăneşti…care acum trei ani organiza o adevărată adunare populară la Suieşti, la biserica din lemn a lui Justinian Marina… Cel care, imediat după 1947 a fost luat din locaţia sa din Râmnicu Vâlcea şi, trecând pe la Iaşi ca să nu strice tradiţia, era numit Patriarh al României în 1948… Avea dreptate M. Sporiş, subliniind rolul jucat de cei doi, Justinian Marina şi Bartolomeu Anania, la salvarea credinţei ortodoxe în acei ani, aflată, parţial, sub interdicţie comunistă. Am reţinut, pentru dumneavoastră, cititorii CULTURIIvâlcene câteva idei din comunicarea făcută pe scurt de către domnul Florea Stan: „Este inadmisibil a vorbi despre ortodoxie fără citarea unor mari personalităţi, poate cele mai mari, cărturari din perioada dinainte (bravo domnule profesor n.n): Frunzetti, Comarnescu, Vulcănescu…doar câţiva!” În partea a doua a discursului, Florea Stan a ţinut să sublinieze cu foarte mare obiectivitate, ferindu-se de a cădea în ridicul, actualitatea noţiunii de „românism”, necesara ei reactualizare în faţa acestui adevărat flagel care este „mondializarea” rapidă şi cu orice preţ…”Sub aceste forme ale mondializării se ascund intenţii nu dintre cele mai bune”, şi dă exemplu negarea unor valori (de către intelectualii contemporani), precum Eminescu, Blaga… „Este uşor să distrugi, mai greu să construieşti, să pui la loc”…. „Asistăm la un război al statuilor…le mutăm, le distrugem, le refacem”… (dar, ca şi alţii, nu pune degetul pe rană, şi nu atacă legea monumentului de for public, care pune decizia de aprobare a unui monument în mâna artistului!! eu fac, eu aprob…n.n). „Rolul nou al ortodoxiei este să reânvie românismul!”…”Acesta nu este un concept exclusivist. El aduce în actualitate, mai ales în această perioadă a globalizării, specificul naţional. Până unde merge globalizarea? Care este aportul României, din punct de vedere cultural?”. Interesant ni s-a părut, cum, moderatorul, după ce fiecare a vorbit, a încercat să facă un rezumat al esenţelor din comunicare, dat fiindcă în sală se aflau doar copii şi elevi, normal, care nu ar fi înţeles mesajele profesorilor din cadrul simpozionului…Nici dacă iei pe cei mai buni „studenţi” de la universităţile din Vălcea şi Piteşti, şi Leordenii Munte, şi tot nu ar pricepe niciunul ceva din menirea istorică a lui Justinian Marina sau a lui Bartolomeu Anania. La remarca şi uimirea unuia dintre vorbitori că unul dintre japonezi este botezat ortodox, a venit rapid (şi necesar) replica din sală a părintelui Nicolae State Burluşi, care a subliniat că în Japonia există o episcopie ortodoxă şi că nu este de mirare aderarea la ortodoxism a asiaticilor… Dar şi mai interesant, … ilaritatea (copilărescă, firească), făcându-se simţită în sală, în grupul celor de la Oltchim – mai mari, aproape, „tăvălindu-se” de râs, când colega lor nevinovată şi extrem de marcată a „recitat” lângă prezidiu ceva scris de vreun profesor sau citat din vreo carte… Sau, neplăcut şi chiar jenant, să pui un înger de copil din clasa a 2-a (credem), la fel, să citească ceva pentru vârsta universitarilor, despre spiritul înalt al religiei…De ce această dorinţă de teatru, la un asemenea simpozion? Mi-am adus aminte, atunci, imediat, că în 1944, de Ziua Eroilor-Înălţării, când la monumentul din Căzăneşti, de lângă şcoală (mi-a povestit sora mea mai mare), o fetiţă din clasa a treia, care aparţinea unei familii evacuate, şi care îşi pierdu-se pământul propriu, al ţării, era pusă să recite (de această dată chiar a recitat) „Noi vrem pământ” de George Coşbuc, o poezie chiar pe înţelesul copilului… Dar acum?…  Să fi ajuns copiii atât de avansaţi? sau le place diriguitorilor decani să audă, mereu, susurând, voci de copii nevinovaţi? …Ce cultură avea românul în 1944, şi ce cultură are acum! Atunci, „educaţia” era în mâna mamelor, învăţătorilor şi preoţilor…acum? în mâna partidului politic! Redăm mai jos comunicatul organizatorului principal, Biblioteca Judeţeană, prin persoana domnişoarei Zenovia Zamfir.