În România există asociații ale creatorilor în diferite sectoare ale culturii. Constituția permite societății asocierile, iar justiția le confirmă autoritatea juridică în baza statutelor. Aceste asociații, cu numele de UNIUNI, s-au organizat cu un centru național și cu o răspândire în teritoriu, prin filiale județene. Parte din acestea au, prin lege, atributul utilității publice, altele sunt în … așteptare. Că există aceste structuri organizate este… de bine! Să remarcăm dintr-un început câteva: Uniunea Artiștilor Plastici (UAP), Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), Liga Scriitorilor din România – cu sediul central la Cluj-Napoca! (LSR), care își au Filială județeană și în Vâlcea. Dar să semnalăm aici și dorința neîmplinită a Vâlcii, de a avea și o filială a Uniunii Scriitorilor din România (USR). Faptul absenței acesteia a determinat pe mulții poeți și scriitori vâlceni să meargă la Filialele județene vecine: Sibiu, Argeș, Dolj, deși numărul lor, cumulat, întrunea pragul critic al înfințării. Să nu mai vorbim de… piedicile subiective puse în calea unor „dosare beton”, în spusa celor care aveau și… alte așteptări (vezi Filiala Dolj, ca studiu de caz!), celor care doreau să adere la Uniune, îndrituiți de realizările lor. Așa explicăm apariția în peisajul local, să umple un gol, a Societății Culturale „Anton Pann”, prin 1999, reînnodând firul rupt al fostei asociații… doar „literare”- sub patronajul aceluiași Anton Pann!-, înfințată prin anii 80, prin decizie de partid (același care boteza USR-ul și… îngropa UZPR-ul!). Probleme au fost și cu noua identitate publică a artiștilor plastici, Uniune cea nouă (UAP-ul!), nerecunoscând în rându-i pe artiștii amatori (definind, cumva aleatoriu, profesionismul în artă și un soi de exclusivism, tocmai în dauna libertății creației!). Așa trebuie înțeleasă noua denumire a Societății: culturale, nu literare! „Anton Pann”. Faptul că în interiorul acesteia va fi funcționat la un moment dat „Cenaclul artelor și artiștilor” (cu evenimente dedicate, nu doar literaturii, ci și picturii, sculpturii, muzicii etc.) este atestat de arhiva cu buletinele editate și păstrate în www.culturaarsmundi.ro. Cum a evoluat societatea culturală și și-a abandonat chiar revista, este altă… poveste. Să remarcăm însă, că la cotitura…Societății culturale… înapoi, majoritar, spre literatură, din ea s-a desprins, cu reviste cu tot, un curent al publicisticii culturale (revistele, arhivate și ele, stau mărturie!), care poate fi regăsit într-o facțiune a Filialei UZPR Vâlcea, atunci când aceasta se remarcă în spațiul vâlcean.
Să remarcăm aici dinamica societății, una într-o tranziție cu modificare rapidă a contextului global care ne conținea. Imediat după 1990 un aparent monolit s-a făcut bucăți! Toate domeniile și-au căutat un modus vivendi nou. Știrile cotidiene, nu puține, au cerut o media cotidiană abundentă. Au apărut ziare noi, canale radio și TV., locale. Cotidianul, cu știrile războirii politice din arena, care își săpa noile tranșeee, își construia noile cetăți, surclasa media culturală. Mai apoi, ca un hatâr, ziarele își vor permite suplimente culturale. Televiziunile locale își vor fi pus în programe, pe lângă folclorizarea excesivă-care da bine votanților!- emisiuni de cultură, cu oarece priză și un public avizat. Amintim între mai multe, ca exemplu, suplimentul cultural al „Monitorului de Vâlcea”, tocmai când „Jurnalul de Vâlcea” (săptămânal cu amprentă culturală!) ieșea din scenă. Atunci în Vâlcea funcționa și „Cafeneaua Monitorul”, cu sprijinul firmei Boromir, ca un colocviu cultural autentic (vezi arhiva Monitorul de Vâlcea!). În apogeul lor televiziunile locale… duduiau și găzduiau emisiuni culturale remarcabile, cu personalități incontestabile, care ieșeau din tiparul angajamentelor partizane. Societatea s-a așezat într-o anume schemă existențială (proiecte de țară , le-ar numi politicienii): Uniunea Europeană, NATO, altă definire a corectitudinii politice. Integrarea în noua rețea a comunicării, a spațiului global, a modificat semnificativ spectrul media. Presa scrisă, zilnică (ziarul tipărit și difuzat cu factorul poștal la poartă… o amintire!) si-a redus tirajele, apoi frecvența de apariție…, fiind surclasată de on line-ul, just in time, al digitalului din noul imperiu al comunicării. Televiziunile, în înmiirea canalelor, au anemiat, până la dispariție, puzderia canalelor locale (unele déjà vasale… celor centrale, regionale!). Presa culturală își va fi găsit salvarea în revistele care se vor fi adaptat și formatului electronic. Să observăm mulțimea lor în Vâlcea și sincronizarea lor cu cerințele momentelor. Să exemplificăm cu revista on line : Cultura ars mundi. Platformele de socializare, înmulțirea celor cu acces la internet și în posesia dispozitivelor mobile, au determinat alte comportamente. Timpul de reacție la efectele resimțite, este instantaneu, fără temporizarea necesară înțelegerii mesajului, în adâncimea lui! Între acțiune și reacțiune nu mai este loc de reflecția necesară!
Un cuvânt de… rău generează în rețeaua neuronală a societății, amplificat cu numărul celor ce accesează mesajul fără discernământ, scandalul public! Înainte de a semnala… cum s-a inițiat un scandal public, legat de o Uniune de creație cu filială vâlceană (UZPR), să mai semnalăm și procesul apariției locale a altor structuri inspirate de vreun model central. Să remarcăm că mediul local, cu oarece autonomie înainte de reîngrădirile centrului, tinde firesc către propria emancipare, intrând într-o firească competiție cu vecinătățile. Să ne amintim doar de eforturile Râmnicului nostru de-a deveni… oraș european și de mândria locală cu noile „cuceriri” în această ambiție. Primele ziare particulare ca apariție (chiar dacă numai prin schimbarea maczului, unele!), posturile de Radio, TV., într-o concurență benefică (să remarcăm ETALON-ul, care își făcuse la un moment dat și propria asociație literară, conducerea lui având un apetit special pentru literatură și teatru, și colaboratori cu chemare către cultură, remarcabili; VÂLCEA UNU cu oameni cu spiritul proactiv, permanent inovatori –dinspre ei s-au pornit alte asociații și fundații!; Radio METRONOM care aducea în peisajul local, mai aproape, respirația radioului central. Că în Râmnic a apărut învățământul universitar privat, prin câteva filiale (Spiru Haret, Constantin Brâncoveanu) dar și extensii ale celui de stat dinspre Pitești, Craiova (să ne amintim că înainte de 1989 avusesem doar o secție de subingineri, a Brașovului, pentru domeniul tehnic al exploatării forestiere!). S-a reînfințat o filarmonică. Dintr-o preocupare pentru teatrul de amatori, preexistentă, au apărut în oraș două teatre remarcabile. Firesc și-au făcut apariția cu filiale locale și alte structuri naționale, precum „Cultul Eroilor” (foarte activă în Vâlcea, cu o maximă vizibilitate!), „Academia Olimpică” (pentru activarea ideii olimpismului în teritoriu- un fel de construcție cu multe camere, încă nefuncționale!) ș.a.m.d.
Să remarcăm că între mulții întreprinzători, oameni de bine, cu vizibilitate publică ba chiar cu carismă și putere de seducție, s-au aflat binevoitorii: cu voințe remarcabile, cu putințele… poziției la ei, dar fără știința ducerii la capăt a celor începute. Lucrurile începute, care au ajuns ruine în peisaj, promisiuni neonorate cu anii, ne confirmă sentința. Oamenii, care s-au considerat buni la toate (narcisiști, ori cu stima de sine supralicitată!) au confundat formele cu fondul! Nu le putem reproșa decât faptul că în pornirea lor lăudabilă, nu s-au oprit acolo unde mandatul priceperii îi califica. Nu criticăm, Doamne ferește!, persoana bine intenționată, dar remarcăm că a lipsit știința ducerii la capăt a celor începute. Numai printr-o excepție, cu totul fericită, poți fi bun la toate! Dăm aici, ca argument, un exemplu din alt domeniu, sperăm, edificator. Proiectantul are viziunea; executantul(constructorul) edifică forma; altul o mobilează (chiar înnobilează!); altcineva, după punerea în funcțiune, o administrează. Produsul acestui process de punere în operare (în funcțiune, în viața hărăzită de vizionar!), fiind destinat pieței publice, este acceptat sau nu, de… beneficiar. Este validat, nu de cei responsabilii, înseriați cu priceperile lor (fiecare răspunzător de propria secvență!), ci de beneficiarii direcți, care au trebuințele și încearcă să le satisfacă. Să generalizăm și noi cu concluzia de secol XVIII, a lui Montesquieu, că puterile acționează în mod separat, deși în folosul aceluiași STAT.
Revenind la scandalul public, iscat în legătură cu UZPR-ul local, să remarcăm că aici este atacată o persoană anume și nu rezultatul muncii ei! Din capul locului este o abatere de la etică. Imediat au apărut în on line supărări ale unor profesioniști (?!) ai mediei locale, pe o persoană: Președintele în exercițiu al Filialei/Vâlcea a UZPR. Un om cu notorietate, nu doar în spațiul public vâlcean, recomandat de o activitate vizibilă în cei peste 80 de ani ai vieții sale: profesor (liceu și univeristatea –Spiru Haret), conducător (director de școală, președinte de club sportiv, societate culturală, filială… olimpică etc.!), arbitru de fotbal/divizia națională, redactor TV și în presa scrisă… În toate acestea cu vizibilitate publică și trecere cu… influență pe la puterile zilei. A fost o muncă remarcabilă. Efectele acesteia, incontestabile, le pot evalua beneficiarii, iar cauzele, doar arbitrii cu expertiză, imparțiali și fără ranchiuni personale. Rolul acestui om în edificarea stucturii filialei locale a UZPR nu poate fi contestat! Filiala există (nu există încă cea a USR!, din lipsa unui om întreprinzător, dintre cei înregistrați prin vecini! Ne gândim aici chiar la un cârtitor o viață în slujba propagandei angajată partizan, ca un mercenariat bine plătit, aflat la originea acestui scandal. Unul cu recidive prin spațiul cultural, dacă ne amintim de un gest public reprobabil, amendat de noi cu atenționarea publică: „Feriți-vă de Pittbul!”(vezi arhiva… Monitorul de Vâlcea!).
Filiala UZPR, Vâlcea există, cu toate problemele inerente începutului. Putem fi de accord cu critica obiectivă care ajută la găsirea normalității, dar nu putem să nu observăm ipocrizia celor ce interpretează tendențios legea, denaturând voit înțelesul cuvântului indemnizație (pe care chiar cârtitorul, membru al USR, o primește!). Observăm imediat alăturarea la această gălăgie a unor cățelandrii cărora trebuie să le crească colții… pentru viitoarele războiri politice, unde nu contează decât câinii răi, autorizați de numărul mușcăturilor și poate de turbarea provocată potrivnicilor. Să nădăjduim în maturizarea filialei UZPR, Vâlcea, prin profesionalizarea noilor veniți (ucenici, calfe…), perseverența consacraților și transferul experienței celor dedați creației demult, spre binele societății românești, care are nevoie de presa culturală, mai puțin dedată războirilor politice.
