Redăm din Programul zilei de 11 octombrie 2015:
Centrul comunei (în faţa Primăriei Costeşti). 10.00 – Deschiderea târgului tradiţonal – Expoziţie cu vânzare de produse tradiţionale locale.
Căminul Cultural ”C.I.Popian” -Secţia de Artă ”Gh.D.Anghel”: 14.00 – Lansare cărţi, Arhimandrit Veniamin Micle („Tezaur bistriţean”, „Comuna Costeşti – cultură şi spiritualitate”)
Sunt invitaţi de la Râmnicu Vâlcea: Marian Pătraşcu-Forumul Cultural al Râmnicului,
Mihai Sporiş-Cercul de la Râmnic “Grădina Maicii Domnului”, Gheorghe Pantelimon-Asociaţia Seniorilor din Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, Petre Cichirdan-Revista CULTURA vâlceană, Gheorghe Jianu-Revista FORUM vâlcean.
Întâlnirea de la Căminul Cultural se va bucura de prezenţa domnilor Nicolae State Burluşi de la Arhiepiscopia Râmnicului, precum şi a scriitorilor Ion Soare şi Ioan St. Lazăr, membrii ai USR.
*
A fost o zi cu ploaie; în consecinţă, la parterul Căminului Cultural a avut loc Târgul Tradiţional în care au putut fi admirate produse procesate de tinerii şi bătrânii artişti din comună dar şi produse din zona artei culinare prezentate de gospodari ai comunei…Au impresionat broderiile, tesăturile, icoanele încrustate în lemn, cele pictate pe sticlă şi lemn, dar şi câteva uleiuri pe pânză…Din arta culinară menţionăm murăturile de iarnă şi conservele cu Zacuscă! toate, având ca fundal un film despre Costeşti prezentat pe Antena 3 şi realizat de Adrian Ursu. Da, şi Şerban Huidu este tot din Costeşti!
*
Lume bună prezentă la lansarea celor două cărţi ale Arhimandritului de la Mănăstirea Bistriţa, Veniamin Micle, fericită să participe la un asemenea eveniment în care nu a contat decât valoarea de cercetător istoric, şi de artist, de mare cărturar ale acestui înalt prelat, care a folosit optim prilejul pentru a-şi prezenta cele două opere, dar şi opiniile personale, privind „Luptele de la Posada” localizate la Cheile Bistriţei şi continuarea lucrărilor-definitivarea-de creare a Muzeului Tiparului Românesc la Mănăstirea Bistriţa!
Au fost prezenţi, pe lângă autoritatea locală reprezentată de primarul Toma Marius Peştereanu (şi foşti primari, alţi intelectuali din comună), reprezentanţi ai mediei şi culturii vâlcene de la VTV şi Editura Intol-Press, precum şi de la Forumul Cultural al Râmnicului. Au vorbit despre cărţi şi personalitatea Arhimandritului Veniamin Micle, dar şi despre cele două iniţiative ale domniei sale, Posada şi Muzeu, cu pro şi contra: Dumitru Bondoc (un laudaţio la adresa părintelui în cei mai corecţi şi elevaţi termeni), Marian Pătraşcu (adept al „Posadei” la Perişani-cu argumente, dar a confirmat ipotezele Arhimandritului Micle, extrem de convingătoare şi care sunt de luat aminte!), Ioan St Lazăr (doct, referindu-se la cărţi şi circumspect asupra Muzeului în locaţia Mănăstirii Bistriţa), Alexandru Popescu Mihăeşti (care ar vrea să se facă Muzeul la Mihăeşti dacă părerea dumnealui ar conta!), Petre Cichirdan („Posada” e încă în lucru şi cei inteligenţi au construit mozaicul pe faţada Arhivelor de la Râmnic, în 1980! confirmând locaţia în Vâlcea. Muzeul trebuie pus în funcţiune acolo unde s-a început construcţia, deja, înainte de 1989, la Mănăstirea Bistriţa), Gheorghe Jianu („luptător” alături de Veniamin Micle pentru locaţia Bistriţa) şi Nicolae State Burluşi care şi-a venerat maestrul (desigur, în persoana Arhimandritului, vicar cândva la Episcopia Râmnicului) dar şi „liniştindu-l” că nimeni până acum nu a luat o decize în acest sens! problema muzeului, rămânând deschisă…
Să mai adăugăm că în cuvântul nostru am subliniat importanţa lansării acestui proiect în 1983, cu un muzeu (locaş pentru obiecte rare), în incinta Mănăstirii Bistriţa care a însemnat construirea-dezvoltarea unui spaţiu, generos, în acelaşi stil arhitectonic cu construcţia existentă, dar care a creat o nouă imagine de ansamblu; pur şi simplu curtea mănăstirii, construcţiile administrative, luând alura unei Universităţi, unei Şcoli de rang înalt! Realizarea acestui proiect, atunci, într-o mănăstire, alături de construcţiile îndrăzneţe ale României: Metroul, Ansamblul edilitar din jurul Casei Poporului etc. sunt numai lucruri bune, argumente solide (pe lângă celelalte de ordin ştiinţific) că, un Muzeu de Carte Rară, şi al Tiparului, şi-a creat deja o tradiţie în vederea înfiinţării lui aici, la Mănăstirea Bistriţa! Am mai spus, subliniat, remarcat, unicitatea argumentelor colosale ale Arhimandritului Micle de a lega pictura Bolniţei de numele lui Teofan Grecul, Andrei Rubliov şi Dionisie Rusul, creând premisele unei noi abordări asupra Istoriei Artelor Româneşti, mult mai aproape de adevăr, cel puţin (dar foarte mult) referitoare la începuturile ei.
*
Ne face plăcere să prezentăm câteva idei în legătură cu cele două cărţi lansate la Căminul Cultural Costeşti în ambianţa pregătită cu grijă şi profesionalism de însuşi primarul în exerciţiu, Toma Marius Peştereanu, secondat cu brio de doamna bibliotecar Mihaela Silvia Măgureanu. În primul rând ziarele Cultura vâlceană, Povestea vorbii 21, Forum vâlcean, Editura Intol Press mulţumeşte autorului „Bijuterii bistriţene” pentru cuvintele adresate în preambulul cărţii, aprecieri care ne fac să fim mândri că publicaţiile noastre au fost alese ca suport de transmitere în spaţiul public a lucrărilor ce constituie subiectul cărţii. Apreciem la rândul nostru că spaţiul de cercetare ştiinţifică cu precădere în domeniul istoriei Judeţului Vâlcea, laice şi religioase, este dominat în acest moment, şi nu numai, de Arhimandrit Veniamin Micle, cunoscut cărturar cu peste 81 de titluri la activ, cărţile prezentate la Costeşti, continuând deja o tradiţie a stilului său inconfundabil, unitar, extrem de bine construit, atractiv, şi plin de idei, demonstrând cultura sa amplă, enciclopedică… Între aceste „Bijuterii bistriţene” se disting trei grupări de idei, cele mai multe controversate, dar, după cum opina un cunoscut cercetător contemporan, „nimeni până acum, neputând a le combate”! Biserica „Bolniţa” bijuterie arhitectonică şi de artă picturală, Bisericile „Ovidenia” şi „Sf Arhangheli” din Peştera Sf. Grigorie Decapolitul şi Colecţia de piese cultice de la Mănăstirea Bistriţa. Noi adăugăm la acestea, că însăşi biserica centrală din cadrul Mănăstirii este o nestemată între aceste bijuterii. Este însuşi spiritul central european pe care arhitecţii şi pictorii timpului (Tatarăscu şi Gherontie) l-au aplicat în Valahia Mică, la Bistriţa, Tatarăscu definitivând această capodoperă care pune în lumină spiritul ortodox prin stilul gotic. Este cu adevărat o aplicare a unui ecumenism desăvârşit. Este dacă vreţi un produs din care izvorăşte Lumina! Tatarăscu s-a depăşit în desfăşurarea murală a acestei erminii unice pe care nu o întâlnim nici la Arhiepiscopia Râmnicului şi nici la Biserica din Dealul Cetăţuii Râmnicului. Desigur, cu siguranţă el a ştiut, a constatat, că arcadele şi ferestrele gotice sunt „săgeţi” care imprimă spiritului dorinţa de ridicare la Ceruri, aducând Lumina!
Cine intră în contact cu cărţile (ele sunt mai multe, prin prisma unor diferite abordări) va constata aceste calităţi ale stilului pe care le-am prezentat mai sus, în plus, trăieşte o adevărată binefacere spirituală, acestea conţinând profunde dezbateri pe tema vechimii monumentului de arhitectură, Bolniţa, dar şi asupra datării execuţiei picturii, asupra autorilor ei. Cu o măiestrie rar întâlnită la istoricii de artă, V. Micle aprofundează lucrarea atât prin sfânta realitate a documentului, dar şi prin mijloacele artistului-starea „poetică” a expresiei picturale…Chiar aşa, mai rămânea să ne trimită la ceva muzică psaltică, a timpului, secolele XIV şi XV, ca să avem o formă incipientă de interferenţă a artelor… Descriind pictura din interiorul „Bolniţei”, V. Micle ne plimbă prin marile realizări ale picturii timpului specifică maeştrilor Teofan Grecul, Rubliov, Dionisie Rusul… Ce gândire îndrăzneaţă, ce posibilităţi, ce experienţă în toate lucrurile bune ale Pământului, ale Omului, la acest mare cărturar, şi savant, navigator printre meandrele artelor şi lucrurilor sfinte (dacă nu cumva sunt totuna, căci doar toate se exprimă prin Adam, creat de Dumnezeu!)… Aflăm nu numai cu această ocazie, domnia sa este la a douăzecea variantă editorială de tratare a subiectului, culmea-într-o editură inexistă şi într-o tipografie „inocentă” cu numele „Sfânta Mănăstire Bistriţa”! Să mai adăugăm un amănunt interesant, bine de ştiut pentru cei care-i fac, pe pictorii de biserici, zugravi (desigur, ştim: zografi, zugravi „totuna” chiar dacă altceva înseamnă în alte limbi), pe aceşti mari artişti ai picturii Renaşterii est europene din prima jumătate a mileniului II, că, de la Rubliov încoace, după 1450, Rusia exportă artişti în domeniul picturii religioase de factură bizantină dar cu început de însemne-trăsături reale-omeneşti semnalând Renaştrea est europeană în domeniul cultic. Rusia dezvoltă o iconografie a Icoanei mai degrabă, aproape de pictura paralelă a timpului din Ţările de Jos… Pictorii specializaţi în Rusia se revarsă spre ţările valahe mai mult decât oriunde.
Să mai subliniem stilul academic, atât de pur, al scrierilor părintelui Micle, scrieri fără cusur, cu un noian de date, care niciodată nu sunt forţate (nu se referenţiază denumirile intrate în conştiinţa publică), nu deranjează; stil lipsit de neologisme şi ilicitele scheme de exprimare specifică „criticului literar sau artistic”… Acest stil academic este combinat cu cel practic rezultat din observaţia, şi experienţa, personală ceea ce conferă textului mai multă personalitate, mai multă autenticitate. De aceea zicem noi că nu este ocazie mai bună a comunităţii ca ea să profite de puterea de muncă, de experienţa părintelui, şi să-i sprijine lucrarea, cea de zi cu zi, care onorează locul în care se exprimă-timpul-dar şi lucrări începute altădată care-şi caută rezolvarea-definitivarea, astăzi!
Acest om a început ceva şi după treizeci de ani vrea să desăvârşească lucrul, să-l prezinte bine făcut, să-l îmbunătăţească, ştiind că „niciodată nu este prea târziu”, că încă sunt spirite-oameni care trăiesc în speranţă!
Am vrea, în încheiere, să nu uităm mesajul pe care ni l-a dat Arhimandritul Micle cu ocazia decernării, la Costeşti, în 2015, a titlului de Cetăţean de Onoare al comunei, când a prezentat un document cu un străbun al său pe nume „Micle” care a venit din nordul Transilvaniei la mijlocul secolului XVI să cumpere o moşie aici, la Costeşti!…Ce minune de faptă, care atestă uniformitatea valorii pământului (civilizaţiei) atât în Transilvania- puternică, din centrul Europei, cât şi în Mica Valahie; după noi, încă de atunci, totuna!
13 10 15
