A doua navă intergalactică este gata pentru inaugurare. Este o minune a științei și tehnologiei românești, o capodoperă realizată de toți oamenii de știință din țara noastră. Să nu uităm de efortul oamenilor din fabrici și uzine care și-au adus aportul și au trudit cu sudoarea frunții pentru realizarea acestui magnific proiect, nava intergalatică Veta 2.0. De ce Veta 2.0? Pentru că Veta 1.0, când a fost lansată, s-a prăbușit la scurt timp în împrejurimile lacului Techirghiol, făcând prăpăd printre gospodăriile oamenilor (au murit mai mulți porci arși de la Veta 1.0 decât de la pesta porcină). A existat o anchetă guvernamentală ce a stabilit că lipsea o bucată de cablu la proto-propulsorul ionic principal (aproximativ 10 cm de cablu). Proto-propulsor ce a luat foc, evident, ducând la prăbușirea navei imediat după lansare. Acolo unde am zis, împrejurimile lacului Techirghiol, mai exact la Tuzla. Dar lucrurile nu se opresc aici. Toți cei responsabili cu ancheta guvernamentală s-au deplasat la uzina din Pleșcăiești, acolo unde a fost fabricat proto-propulsorul ionic.
După îndelungi analize, căutând dovada cablului lipsă, au descoperit că, studiind fișele de lucru ale muncitorilor de la bandă, principalul vinovat, care a dus la această tragedie, era muncitorul necalificat pe nume Ghelasie Șutea, mare amator de pălincă, bun muncitor, dar un ratat total per ansamblu. Dat fiind faptul că nu-i ajungeau banii din salariu pentru băutură de la o lună la alta s-a hotărât să taie 10 cm de cablu de la motorul Vetei 1.0, cablu deosebit de scump pentru că era învelit cu mult aur și platină. Un metru de cablu costa cam 100.000 de dolari, așa că acei 10 cm i-au asigurat 10.000 de dolari pentru pălincă (aproximativ pentru tot restul vieții lui).
Odată demascat, Ghelasie Șutea a fost dat afară din partid (era un partid mic, necunoscut, nici măcar nu știu cum îl chema), a părăsit colectivul muncitoresc din cadrul uzinei din Pleșcăiești și, pe deasupra, i-au retras toate contribuțiile pentru pensie. În plus, ANAF-ul a recuperat toată suma din prejudiciu. Pe scurt, Ghelasie ajunsese un ratat extrem pentru tot restul vieții.
Trecând peste acest incident, oamenii muncii de la uzina din Pleșcăiești au reușit să fabrice un nou motor, chiar mai bun și performant. Pentru aparatura electronică și corpul în sine al navei, proiectarea și realizarea s-a făcut în fabricile din Caracal și Călărași, renumite în domeniu. Toate siguranțele electrice ale navei au fost asigurate de fabrica din Argeș, la fel de renumită în domeniu. La Avrig, în județul Sibiu, a fost realizată cupola de sticlă a centrului de comandament al navei. La final, nava a fost transportată la vopsitoria din Găinești, județul Suceava, pentru a i se da acea culoare frumoasă de albastru de Voroneț.
După ce a fost vopsită și lăcuită, nava Veta 2.0 a fost trimisă la București, doar acolo se puteau oficia tăierile de panglici și sfințirea tuturor lucrurilor. La ceremonia de inaugurare au fost prezenți președintele țării, Aklus, precum și marele patriarch Lanied. În uralele tuturora, Aklus a tăiat panglica pentru a inaugura noua navă. A urmat apoi o slujbă de sfințire a patriarhului Lanied. Enoriașii credincioși n-au avut voie să vină cu lumânări de acasă, se puteau cumpăra la modesta sumă de 10 euro bucata la intrarea în stabiliment. Totuși, la final, au putut pupa corpul navei.
Nava fiind gata, urma stabilirea echipajului. O misiune extrem de grea. Au fost aleși, în secret, cu ani în urmă, 12 oameni care se antrenau în tabăra extrem de secretă de la Rădăuți. Antrenamentul era diavolesc, de-a dreptul istovitor, mâncare foarte puțină dar aveau șansa ca, în fiecare duminică, să mănânce o ciorbă rădăuțeană care le aducea din nou tonusul la cote maxime. Aveau dreptul duminica și la o mămăliguță cu tochitură. Bonus un ștamplu de răchie. La final, ca desert, papanași urmat de o porcărie de vin acru și ieftin. În fine, viața cadeților de la Rădăuți nu era tocmai ușoară, li s-a cerut să uite de cei dragi, de familie, de prieteni. Iar popota unde mâncau era slinoasă și fetidă, cu un personal jegos și impertinent. Le era dor de mâncarea bună de acasă, excepție făcând doar duminica, așa cum am zis. În rest, mâncau doar parizer ieftin și Eugenii, asta era singura lor masă pe zi. Toți erau istoviți și duceau dorul de casă…
Se apropia momentul selectării celor trei membri ai echipajului. Comisia de la Rădăuți, formată din trei generali renumiți ai Armatei Române, a hotărât în final echipajul. Doi bărbați și o femeie. Era cam aiurea pentru o asemenea călătorie lungă dar, conform studiilor știițifice, se putea și așa.
Prima aleasă a fost Mărioara Lacrimă, culmea, tot din Găinești, acolo unde s-a vopsit nava. Fusese angajată la un bar din localitate, pe post de bărmăniță. Mărioara a dovedit aptitudini excelente în timpul antrenamentului din tabără. Era dură, precisă, nu-i tremura niciun mușchi pe față. De altfel, comisia de la Rădăuți a intrat în posesia unor filmări din cadrul barului, în care Mărioara dobora lovind cu cotul în gură clienții care nu-și plăteau datoria de pe caiet. Cu toate că acei clienți erau niște hahalere de doi metri și vreo 180 de kg, Mărioara tot îi dobora. Cu toate că are 1,5 metri și 40 de kg, are extrem de multă adrenalină și oase foarte tari. Exact ca o suricată, e mică, dar e dată naibii! Și imbecilă!
Cel de-al doilea ales, Todoran Pișcupescu, nu reprezenta în prima fază foarte multă valoare. Era gras și transpira mult. Și acum e gras și transpiră mult. Era însă extrem de priceput la lingușeli și pupat în fund. Membrii comisiei s-au gândit că e omul perfect în cazul în care nava s-ar întâlni cu o civilizație extraterestră. Te întâlnești cu extraterestul, spui două vorbe dulci, după aia îi iei planeta. Excelentă alegere! Oricum, Todoran manifesta o idioțenie cumplită, o prostie rar întâlnită în Univers. Tocmai de aia a fost ales de comisie, idiocrația funcționează peste tot în Univers!
Nu în ultimul rând, cel de-al treilea ales, a fost o decizie extrem de grea. Totuși, benefică echipajului. Un tânăr acneic și slinos, dar extrem de talentat în calculatoare și spart soft-uri. Mirel Gâtlăsat, așa îl cheamă. Un nume urât ca și el, dar nu contează asta dacă ești performant în ale calculatoarelor și programelor. Mirel era omul perfect pentru a coordona întreaga navă din punct de vedere logistic, era singura eminență cenușie față de ceilalalți doi imbecili menționați anterior.
Urmează echiparea navei și îmbarcarea echipajului…
(30 oct. 2020, ora 22:00)
