EVENIMENTE CULTURALE II
Categ: Culture mirror | • by Petre Cichirdan
Aminteam în articolul publicat în numãrul precedent despre cele douã evenimente care ne-au atras atenþia, petrecute acum douã sãptãmâni, anume apariþia Suplimentului Cultural al Monitorului de Vâlcea, ultimul numãr, ºi întâlnirea din cadrul Cafenelei condusã de Mircea Monu, unde s-a dialogat pe marginea celor douã programe de dezvoltare culturalã, localã ºi judeþeanã, elaborate de instituþiile de resort ale Consiliului Local ºi Consiliului Judeþean.
Am subliniat în partea întâi calitatea de eveniment al Suplimentului cultural rãmânând sã vedem, în continuare, prin ce s-a evidenþiat întâlnirea publicã, dezbaterea de la Cafenea, fãrã a încerca sã întocmim o cronicã a punctelor de vedere, dorind însã a le sublinia pe ale noastre.
Trebuie ºtiut cã, la nivel naþional, în ultima vreme existã preocupãri notabile în privinþa eliminãrii discriminãrii, privind acordarea subvenþiei de stat, faþã de arta aºa numitã „profesionistã” vis a vis de cea „amatoare”, ultima categorie apelând din ce în ce mai mult la sinonimul „artã independentã”. În acest sens, din varã, se va înfiinþa la nivel ministerial Fondul Central al Culturii, dupã cum a anunþat cu puþin timp în urmã, Mona Muscã, ministrul culturii, acesta va fi destinat fiinanþãrii cãtre ambele forme de manifestare artisticã, se subânþelege, mai puþin cãtre cele aducãtoare de profit...
Sã ne înþelegem, profitul este greu de definit, mai ales în manifestarea artisticã singularã, cu un singur „actor”, sau în cea care aparþine ONG-ului organizator. Nu ne referim la instituþii culturale finanþate prin lege de la buget.
Subliniem, totuºi, corolar cu neclaritatea sensului de „profit”, cã în mod normal, pe Terra, nu existã activitate fãrã profit. Este noul sens al filozofiei vieþii curente, dacã vreþi, o proiecþie a prezentului în viitor.
Poate doar când va apãrea comunismul real va dispãrea profitul, dar ºi atunci, probabil, în locul sãu va fi aºezatã chiar viaþa.
Articulãm aceste idei în jurul noþiunii de profit, fiindcã, iatã, el se regãseºte ºi în Hotãrârea nr.1 a Consiliului Local al Municipiului Rm. Vâlcea apãrutã în Monitorul Oficial din 20. 01. 05, art. 6....”Vor fi susþinute financiar...toate activitãþile culturale, profesioniste sau de amatori, permanente sau sezoniere...cu îndeplinirea a cel puþin unuia din urmãtoarele criterii:
a. activitatea culturalã are baza de desfãºurare pe raza municipiului;
b. activitatea culturalã are o tradiþie de desfãºurare...sau are un potenþial de dezvoltare ºi receptare semnificativ;
c. activitatea culturalã reprezintã favorabil municipiul pe plan naþional sau internaþional;
d. activitatea culturalã nu are caracter lucrativ (este o activitate non-profit)...
În articolul 7 se aratã ce fel de cheltuieli vor fi acoperite, adicã subvenþionate... spunem noi, aproape toate cele posibile pentru a „ascunde” profitul...
Atât programul de dezvoltare culturalã al Consiliului Judeþean cât ºi cel al Consiliului Local sunt întocmite pe baza experienþei trecutului, activitãþi pe care le cunoaºtem, uzate. Existã ºi obiective care trezesc semne de întrebare, nu fiindcã aºa am vrea noi dar prin frecvenþa lor stârnesc neliniºtea legalã, cum ar fi cele comune ambelor programe, vezi „Tabãra din Dealul Malului”, la capitolul „Monumente”, în programul judeþean, la capitolul „Susþinerea de tabere ºi ateliere de creaþie”, în programul local.
Iatã o afacere nouã, deja cu tradiþie în zona noastrã, aceea sã iei cu stânga ºi sã dai cu dreapta (fãrã preferinþe la cele douã membre). Nu ºtim unde o sã se ajungã, unde o sã depoziteze Consiliul Local, mai nou, probabil ºi cel judeþean, atâtea tablouri „rapide”, fãrã spirit vâlcean, cu ciclu tehnologic scurt, aproape imposibil, dar titrate pe o piaþã fictivã a valorilor internaþionaliste de critici naþionali...Lãsaþi fraþilor arta sã se manifeste individual ºi nu în reþetar de serie...dacã vreþi, cândva, sã valorificaþi public aceastã artã, aºa cum vã sugera la un vernisaj, un ºugubãþ istoric ºi critic de artã. Cum spuneam ºi rândul trecut, sã apelãm la tradiþia, istoria artei specificã locului...
Nu am vãzut nici o mãsurã în program, de valorificare ºi întreþinere, de reabilitare, a celebrului deal care dominã oraºu la propriu ºi la figurat ºi pe care existã, de secole, „bisericuþa” Cetãþuia. Dealul Cetãþuia. Iatã, am avut ºi noi o micã „cetate”, cine ºtie, poate una mai mare dacã o asociem cu actualul schit din Fedeleºoiu, cea din Râmnic zisã ºi „a lui Radu de la Afumaþi”. Poate prindeam în programul de dezvoltare ºi acþiunea de cercetare arheologicã, de dovedire, de exploatare turisticã a vestitului pasaj subteran dintre Cetãþuie ºi schitul din Fedeleºoiu, a întregului ansamblu istoric.
Dacã Deal Cetãþuie nu avem, în programe, dacã iniþiativa HAR a dispãrut mai mult sau mai puþin justificat, avem în schimb, în acestea, manele culturale, tarafuri ºi fumuri de mici, unele, cele din Dealul Malului, parcã fãcute pentru a-l „afuma” iarãºi pe Domnul Radu, menite sã dea o celebritate falsã acestui deal vecin cu cel al Cetãþuii, celebru întradevãr ºi el cîndva, pentru vâlceni, pentru acele vremuri când þãranii din zonã coborau în Râmnic ºi vindeau prinosul fãrã de preþ al caprelor ºi al albinelor care exploatau în voie bogãþia pomilor de salcâm. Salcâmul ºi capra au fost embleme din cele mai vechi timpuri pentru Dealul Malului de azi ºi de ieri. „Dealul” fiindcã era deal ºi „Malului” deoarece se afla lângã malul pe care odihnea Cetãþuia...
ªi fiincã veni vorba de lucrurile sfinte, ecologicele bunuri culinare, cu impact puternic în spaþiul intravilan, mai dorim sã menþionãm absenþa aproape totalã din programele amintite a oricãror mãsuri care sã ducã la civilizarea pe principii urbane a satului vâlcean. Acestea se pun în legãturã cu apa curentã ºi sãpunul, canalizarea ºi nescurgerea corectã a apelor pluviale care duce la alunecãre de teren, cu wc-ul ºi sãnãtatea, cu cartea ºi informaþiile de tot felul din media...
Sunt multe de spus referitor la acest subiect al dezbaterii pe marginea programelor. Credem, însã, cã o colaborare mai bunã a organelor abilitate cu Forumul Cultural, cu mass media, ar fi beneficã în sensul interesului pentru cetãþean, pentru vâlceanul din Râmnic ºi cel din afarã. Acesta trebuie sã fie singurul interes ºi nu cel manifestat în principal pânã acum, anume, interesul despre interesul strãinului „belgian” pentru Râmnic...
Dacã Sibiu nu e, atunci sã fie poartã de intrare în acesta. Cum? Nu prin reconstruirea Râmnicului vechi, cu utilitãþi noi, ci aducând ºi mai mult salam ºi brânzã „de Sibiu” sã le vindem, la Cozia, europenilor ce urcã dinspre Dunãre cãtre Europa.
Sã punem punct în sens final ºi sã admitem, cu optimism, cã suntem în pragul unei noi ºi promiþãtoare perioade a Începutului, cã este pentru prima datã când se manifestã, prin oferta dezbaterii sincere, Puterea înspre cetãþean, în sens cultural, încearcînd sã nu creeze, din Culturã, o problemã!
Rm. Valcea, 11 aprilie 2005
Comments >>
Article read 12 times.