S-a născut la 9 august 1912, în Copăceni, jud. Vâlcea, din părinţi ţărani. Cursurile primare le-a făcut în satul natal, cele secundare, în oraşul Râmnicu-Vâlcea. A urmat Seminarul teologic „Sfăntul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea în perioada 1924-1932 şi ale Facultăţii de Teologie din Chişinău între 1932- 1936, luîndu-şi licenţa în teologie. Urmează apoi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi ale cursurilor Institutului de Artă bizantină şi a sud-estului european de la Universitatea din Strasbourg, precum şi cursurile de Artă creştină şi Bizantinologie la „Ecole Pratique des Hautes Etudes” din Paris. Elev al bizantinologilor André Graber, Gabriel Millet şi I.D.Ştefănescu. Îşi dă doctoratul în Arte la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti.
Ca ofiţer în rezervă ia parte la războiul anticomunist din răsărit, fiind decorat cu Ordinul ,,Coroana României”, cu spade, în gradul de Cavaler cu panglică de ,,Virtute Militară”. Este iniţiatorul, în 1947, imediat după ocuparea Romăniei de către sovietici, al mişcării de rezistenţă ,,Vlad Ţepeş II”, contra comunismului. Manifestele grupului se tipăreau şi multiplicau sub nasul Siguranţei la Ministerul Cultelor unde, în 1947, Gheorghe Popescu-Vâlcea era director. Aici era acompaniat de prietenul său, preotul de la Biserica Stavropoleos din Bucureşti, cu un nume înădit şi el de la satul de origine tot din Vâlcea, Dumitru Iliescu-Palanca. Preotul Iliescu primea chiar în altarul Bisericii „Sfinţiii Arhangheli Mihail şi Gavril” jurămintele celor ce aderau la mişcarea de rezistenţă. Arestat în 1948, torturat la M.A.I şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 20 de ani de muncă silnică, execută 16 ani în temniţele de la Jilava, Văcăreşti, Aiud, Lugoj şi
Gherla.
În închisoare a scris un imn al rezistenţei naţionale care „se bătea la perete” în închisorile rezistenţilor (“Voi, ce-aţi căzut în cătuşe, şi fiare, / Voi, ce-aţi căzut pe altarele sfinte,/ Voi, schingiuiţi fără de cruţare/ Lauri prinos, lacrimi pe morminte.// Lupta voastră, jertfa noastră,/ Toţi jurăm, vă vom urma,/Jertfa voastră-i viaţa noastră,/ N-am trădat, nu vom trăda…”).
A fost eliberat prin graţiere în anul 1964.
A lucrat ca inspector general de specialitate, vicepreşedinte şi profesor la Comisia de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române, pănă la pensionare.
Specialist reputat în arta bizantină, ne-a lăsat în 1940, ,,Simbolul crucii în gândirea şi arta creştină”; 1941, „Consideraţii asupra artei bizantine”; 1989, ,,Cărţile populare miniate şi ornate”.
După o muncă asiduă de documentare, încredinţează tiparului albumul ,,Miniatura romănească” în anul 1981, afirmănd: ,,Dorinţa iluştrilor noştri înaintaşi-exprimată aproape în termeni de poruncă de către Bogdan Petriceicu Haşdeu şi Ioan Bogdan- se împlineşte astăzi prin nobila iniţiativă a editurii Meridiane de a publica seria
A inteprins nenumărate cercetări legate de motivul iconografic ,,Hristos-viţa de vie”.
În 1993 îi apare la Editura IBMBOR, Bucureşti cartea de versuri ,, Cuvinte din temniţă”. Dincolo de marile teme ale poeziei româneşti de detenţie, în genere, prezente şi în lirica sa (boala, foamea, suferinţa, cumplitele avataruri ale “reeducării”, credinţa în Dumnezeu şi dorul după lumină şi liberate al deţinutului politic), poezia lui Gheorghe Popescu-Vâlcea impresionează prin rafinamentul expresiei şi delicateţea sentimentelor. “Bate vânt de toamnă-afară,/ Printre ramuri plâng castanii,/ Peste viaţa mea amară,/ Pică frunze, zboară anii.// Peste ţarini pustiite,/ de de-asupra se cern norii,/ Dorm zăvoaie ruginite,/ Către zări se pierd cocorii.// In pridvor, bătrâna mamă,/ Toarce-n caier şi veghează,/ Varsă lacrimi în năframă,/ Aşteptând ca să mă vază.// De la biata gându-mi vine / La mormântul fetei, care,/ A murit gândind la mine,/ A murit de dor şi jale.// Peste lespezi funerare,/ De frunziş şi iederi pline,/ Arde-un muc de lumânare,/ Ţes păinenjenii ruine.// Dinspre zările de-acasă/ Mă întorc din nou în mine,/ Greu surghiunul mă apasă,/ Si cătuşa strâns mă ţine (…)”. A murit la 7 aprilie 1998.
Bibliografie:
Dr.G.Popescu-Vălcea ,,Miniatura romănească”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1981;
Ghe.Popescu Vălcea ,,Cărţile populare miniate şi ornate”, Editura Meridiane,Bucureşti,1989;
Ghe.Popescu-Vălcea ,,Cuvinte din temniţă”, Editura IBMBOR, Bucureşti,1993;
Constantin Matei ,,Portretul unui bizantinolog”, în revista ,,Rost”, nr.36,februarie 2006;
Ghe.Popescu-Vălcea ,,Din odoarele de artă de la Dragomirna”, în revista ,,B.O.R.”, an LXXXV,1967,11-12,p.1240-1254;
