Sâmbătă, 16 martie 2013, Gorjul a sărbătorit două mari personalităţi ale culturii româneşti. Astfel, în această zi, la 56 de ani de la trecerea la cele veşnice a sculptorului Constantin Brâncuşi, unul dintre cei mai mari artişti ai secolului XX, românul care „a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realităţii”, la iniţiativa profesorului Ştefan Stăiculescu, cu sprijinul interpretului de romanţe Gheorghe Cărbunescu şi a distinşilor brâncuşiologi Ion Mocioi şi Mihai Sporiş, în prezenţa a numeroşi oameni de cultură din judeţele Gorj, Dolj, Vâlcea etc şi a prefectului de Gorj – Ion Claudiu Teodorescu, începând cu orele 10:00, la Mănăstirea Polovragi s-a oficiat o slujbă de pomenire a marelui artist gorjean şi a înaltului ierarh şi scriitor vâlcean, Bartolomeu (Valeriu) Anania, cel care, la 15 martie 1942 a fost hirotonit ierodiacon, rang monahal în care a slujit o vreme la acest sfânt aşezământ monahal ortodox.
În aceeaşi zi, începând cu orele 15:00, într-o altă formulă de organizare, la Muzeul de Artă din Târgu-Jiu s-au deschis lucrările Simpozionului Naţional „Brâncuşiana”, ediţia a XIII-a, 16-17 martie, 2013, eveniment ce a adunat aici nume sonore de cercetători, brâncuşiologi şi exegeţi ai operei brâncuşiene din ţară şi din afară. Manifestarea a constat în lansări de carte şi albume, expoziţii şi proiecţie de film.
Între numeroşii participanţi, marea majoritate trecuţi de 45 de ani, am avut plăcuta surpriză să văd şi câţiva tineri, printre care şi un grup de elevi de la Colegiul Naţional „Spiru Haret” din Târgu-Jiu cu care am purtat şi o mică discuţie legată de activitatea lor pe linie culturală. Aşa am cunoscut-o pe protagonista acestui volum, Alice-Andreea Mareşi, căreia, impresionat de preocupările şcolare şi extraşcolare, i-am cerut să-mi transmită prin poşta electronică CV-ul şi creaţiile sale literare şi artistice.
La 5 aprilie 2013 transmiteam la rândul meu, unor prieteni şi colaboratori, prin acelaşi mijloc ultrarapid de comunicare, următorul mesaj: „Doresc să promovez câţiva tineri talentaţi (scriitori, artişti plastici etc.) din Oltenia, dar am nevoie de sprijinul d-voastră. Vă rog să vă spuneţi părerea legat de opera acestei fete”. Era vorba despre opera elevei Alice-Andreea Mareşi.
În aceeaşi zi aveau să vină primele răspunsuri de apreciere, urmate de altele în zilele următoare, gânduri frumoase pe care le fac cunoscute în cele ce urmează:
Ilie Gorjan (cercetător, publicist, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România), 5 aprilie, Budeşti (Vâlcea): „La capitolul literatură e un talent autentic ce merită a fi promovat. Pictura ei îmi place, dar eu fiind un novice, vă sugerez să consultaţi pe dl. Dican sau alt membru al UAP, filiala Vâlcea”.
Ştefan Stăiculescu (cercetător, publicist), 5 aprilie, Nicolae Bălcescu (Vâlcea): „Altruistule, îţi mulţumesc că ai tras clopoţelul şi mi-ai trimis şi mie pentru lecturare diversificata operă a elevei Mareşi Alice Andreea, care e şi poetă şi scriitoare şi pictoriţă, gorjeancă de-a mea şi elevă la cel mai bun liceu din Târgu-Jiu, unde director este prietenul meu, prof. de istorie Gheorghe Gorun.
Îmi trebuie ceva timp pentru a citi tot ce mi-ai trimis, aşa că dă-mi un răgaz de câteva zile. Mi-a plăcut nespus de mult poezia Când iubeşti un diavol”.
Marian Pătraşcu (cercetător, scriitor, publicist), 6 aprilie, Rm. Vâlcea: „Excepţional!” (cu referire la pictură n.n.).
Simion Petre Cichirdan (artist plastic, scriitor, publicist, editor, fondator al unor publicaţii cu profil cultural), 7 aprilie, Rm. Vâlcea: „Este o fată minunată şi în desenul ei recunoaştem mai întâi vitalitatea liniei şi mai apoi a culorii… Reţin şi eu un eseu şi câteva portrete pentru Povestea vorbii 21 sau Cultura vâlceană”.
Mihai Sporiş (cercetător, scriitor, critic literar, publicist), 15 aprilie, Rm. Vâlcea: „Să primim cu încredere şi cu bucurie, pe Andreea care va ajunge, suntem siguri, la vârsta înţelepţilor, când, dând de sine în tihna contemplaţilor se va constata şi îndumnezeită şi apoi totul va curge, în cuvinte puţine, izvor proaspăt, cu taina şi răcoarea adâncului întreagă şi susurul lor poem va fi, să încânte lumea de dincolo de toate vârstele-valuri”.
Nicolae Moga (cercetător, scriitor, publicist), 20 aprilie, Voineasa (Vâlcea): „Vă trimit câteva gânduri generale despre creaţia literară a tinerei Alice Andreea Mareşi. Aseară am lecturat materialul trimis. Va avea sigur o traiectorie lungă în câmpul literar. Felicitări pentru a o găsi şi a o face cunoscută celor interesaţi. Sincer mi-a plăcut proza, poezia şi pictura. Doamne câtă dreptate avea Enescu: «Dumnezeu pentru a se face cunoscut îmbracă diferite forme, cuvinte şi culori». Alice, din ţinutul plin de minuni al Gorjului, este un exemplu. Ţara asta are viitor în care cred cu tărie.
Acelaşi care vă admiră pentru ceea ce faceţi în cultură. Pr. Nicolae Moga”.
Constantin Mănescu-Hurezi (cercetător, publicist), 26 aprilie, Horezu (Vâlcea): „Astfel de adolescenţi, care tind spre propria lor perfecţiune, care nu cunosc semnificaţia cuvântului „imposibil” duc până la capăt misiunea pe care le-a încredinţat-o Dumnezeu în această scurtă şi trecătoare viaţă pământească”.
Petti Velici (artist plastic, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România), 28 mai, Rm. Vâlcea: „Am în faţă opera unei tinere pe care nu o cunosc, dar care îmi lasă o impresie deosebită. …Dacă talentul pe care îl are va beneficia de o şlefuire de specialitate, ea va deveni un artist valoros”.
Alexandru Popescu-Mihăeşti (preşedintele Forumului Cultural al Râmnicului), 8 iunie, Rm. Vâlcea: „Adevărul este că în toate generaţiile se formează personalităţi care, prin aspiraţie, hărnicie, competenţă şi creaţie, sunt purtători de progres. În această ultimă categorie includem, cu aleasă preţuire, pe domnişoara Alice-Andreea Mareşi, care, înainte de a împlini două decenii de viaţă, oferă semenilor – contemporani, dar şi generaţiilor viitoare valori polivalente de beletristică, de arte plastice, de comunicare şi de model comportamental de utilizare productivă a timpului liber”.
Ana-Maria Udrescu (Colegiul Energetic, Rm. Vâlcea), 20 iunie, Rm. Vâlcea: „Scrise cu forţa inocenţei unui suflet hrănit din valorile autentice ale spiritului românesc, proza şi poezia Andreei Mareşi au frăgezimea şi parfumul vârstei visării.
Intertextualitatea oferă prozei autoarei acea notă de postmodern şi o apropie adesea de Tache cel de catifea al lui Ştefan Agopian. Numele personajelor devin adevărate simboluri pentru trăsătura lor dominantă. Lucia Nicht din Totul începe cu un titlu neagă propria suferinţă provocată de moartea mamei, pentru a fi impresionată de istoria unei tinere lovite de o maladie incurabilă. Finalul textelor aduce de fiecare dată o frază ce poate uşor deveni aforistică”.
Emil Istocescu (preşedintele Cenaclului literar „Gib. I. Mihăescu”, Drăgăşani), 21 iunie, Drăgăşani (Vâlcea): „Creaţia lirico-epică a tinerei Andreea Mareşi, autoare aflată la terminarea anilor de liceu, este o creaţie abundentă şi diversă, care ne revelă deja un artist al cuvântului aflat în plină formare şi afirmare”.
Olimpiu Orza (artist plastic), 21 iunie, Drăgăşani (Vâlcea): „În artă, tânăra începătoare de azi, este stăpâna creaţiei sale pe care o dorim cât mai personală şi cât mai valoroasă”.
Având girul acestor distinşi oameni de cultură, am luat decizia promovării tinerei gorjence prin realizarea unui volum care să cuprindă întreaga sa operă creativă – literară (proză, eseu, poezie, interviu, memorialistică) şi artistică (pictură) – o misiune delicată şi de mare responsabilitate pentru un editor, mai ales atunci când există şi păreri care pun în umbră valoarea creaţiei celui pe care vrei să-l promovezi.
Copiii au nevoie de modele şi ne iau ca modele, de aceea rolul nostru este acela de a-i ajuta nu de a le ucide dorinţa şi speranţa de afirmare. Legat de acest aspect, Joseph Joubert, un înţelept al vremii, care a trăit între anii 1754-1824, spunea: „Copiii au mai multă nevoie de modele decât de critici”, iar colonelul Romică Moise, un contemporan de-al nostru, redactor-şef al revistei Jandarmeria Română, vine cu o completare zdrobitoare: „Deci, educatorule (criticule n.n.), are mai multă importanţă cine eşti, decât ce spui”.
Mărturisesc că din întreg programul de pregătire a volumului pentru tipar, cel mai greu mi-a fost să-i dau titlul. Aveam mai multe variante: Iubirea de frumos, Iubirea de culoare şi cuvânt, Oglinda sufletului, În căutarea destinului etc. La rândul său, eseistul şi criticul literar Mihai Sporiş (colaborator la ediţia critică publicată separat, sub titlul Alice-Andreea Mareşi – opera literară şi artistică. Referinţe şi aprecieri critice), mi-a sugerat următoarele variante: Oglinda visului, În căutarea realului, Căutări în lumea noastră de dincolo, Aş vrea să pot, În puterea noastră stau multe, justificând aceste posibile titluri prin faptul că: „Eseul, provocarea căutării de sine etc depind foarte mult de autoare care îşi asumă… crezul, afirmaţiile, sentinţele, trăirile etc.” O motivaţie corectă, întemeiată pe realitatea exprimată atât de creaţia literară cât şi de cea artistică. Am ales varianta Aş vrea să pot, un titlu care defineşte cel mai bine universul acestei tinere, un adevărat vulcan de trăiri şi dorinţe. Ea încearcă totul, de la creaţia literară şi artistică, şi asumarea unor responsabilităţi publicistice, editoriale şi administrativ-şcolare, până la practicarea sportului individual, acesta din urmă doar ca mijloc de relaxare nu şi de competiţie. Din păcate, din poezia şi pictura creată, rezultă prea multă dezamăgire, nemulţumiri, revoltă şi suferinţă la vârsta la care trebuie să primeze iubirea, frumosul, plăcutul, bucuria de a trăi etc. De asemenea, dorinţa teribilă de afirmare o determină pe Andreea să atace viitorul din cât mai multe unghiuri. Această dorinţă se pare că îi dă o oarecare teamă de nereuşită, de aceea cred că cel mai potrivit titlu este Aş vrea să pot.
