La ora 18, aşa cum eram programaţi, cu coroane şi steaguri, echipa vâlceană a Asociaţiei Naţionale a Cultului Eroilor-Vâlcea, împreună cu cea din Prahova, eram la poarta elegantei curţi de la Mauzoleul Eroilor de la Mărăşeşti, unde urma să se desfăşoare comemorarea unui secol de la glorioasele lupte de la Mărăşeşti, care, împreună cu cele de la Mărăşti şi Oituz au făcut ca să fim ceea ce suntem astăzi, o ţară rotundă şi liberă în lume; poate am fi fost şi mai mult, dacă nu eram trădaţi atât de ruşinos de puterile aliate, anglo americani, în cel de-al Doilea Război Mondial (să nu uităm bombardamentele din spatele frontului de la Răsărit, prin care era terorizată populaţia civilă a ţării noastre în perioada aprilie-iulie 1944).
Imagine de ansamblu impecabilă, mii de scaune albe, negre şi roşii (pluşate pentru invitaţii speciali), care ne-a umplut şi mai mult sufletul de amărăciune că nu suntem primiţi în incinta amenajată pentru comemorarea eroilor din Primul Război Mondial… Antena 3 a fost televiziunea care a organizat „spectacolul” dinaintea vizitei preşedintelui României şi a spectacolului „Pe aici nu se trece” oferit de o trupă de cântăreţi şi actori la vogă: Dumitru Fărcaş, Paula Seling, Dumitru Furdui Iancu, Vlad Rădescu etc. La ora 18 nimeni nu era în spaţiul amenajat, toţi fuseserăm trimişi pe maidanele lăturalnice unde ne căutam un loc cât mai aproape de scena amenajată pe faţada mausoleului, excepţională realizare a monumentalisticii româneşti interbelice, printre semnatari: Cornel Medrea şi Ion Jalea (cel care rămăsese fără o mână în Primul Război Mondial), autori ai bazoreliefurilor, şi arhitecţii George Cristinel şi Constantin Pomponiu care au semnat proiectul de arhitectură. S-a construit între 1924 şi 1938. Eduard Săulescu a executat pictura interioară. Treptat cerul se acoperea de nori ameninţători. Personal îmi agăţasem de gât cele două legitimaţii de la UZPR, din 1992 şi din 2017, sperând că pot să intru în „ţarcul” presei, dar răspunsul organizatorilor a fost unul sec şi de respectat: „Noi vă dăm voie, dar SPP-ul nu glumeşte, aşa că mai bine mergeţi acolo unde merge toată lumea!”-adică pe maidanul din dreapta. Eugen Pertescu, organizatorul simpozionului de a doua zi, şi al deplasării pentru depunerea unei coroane de flori, la ceremonia din seara respectivă, risca să rateze participarea la ceremonie…La un moment dat vântul ameninţător dărâmă stâlpişorii care susţineau panglica de delimitare a maidanului şi mulţimea se revarsă peste ţinutul „sacru” păstrat pentru cei invitaţi. Mii de scaune!… Paznicii amatori, mai ales femei, în interior, alergau care încotro să-i oprească pe cei pătrunşi, de-acum, să se aşeze pe scaune…şi să stea pe unde prind, în picioare, printre rânduri…Haida de, şi-au găsit! cu steagurile fâlfâind, cu cravatele eşarfe la gât purtând însemnele Cultului Eroilor delegaţiile, cărora li s-a rezervat maidanul, au pătruns până pe treptele Mauzoleului şi au aplicat lozinca peste tot afişată… „Pe aici nu se trece” înspăimântând oamenii de ordine…amatori. Desigur, toţi am înţeles că preşedenţia şi noua guvernare nu are de ce să se înconjoare, mai ales la Monumentul de la Mărăşeşti, mai ales în jurul vetreranilor de război, luptătorilor din teatrul de război din Afganistan, cu unităţi SPP, că, doar nu veneau românii la ceremonia centenarului de la Mărăşeşti să atenteze la viaţa cuiva. Ori noi, isteţii de la Vâlcea, observasem, înainte de a încăleca maidanul, că SPP-ul era tot masat undeva la două trei sute de metrii de Mauzoleu…Aşa că Eugen Petrescu, primul, a depăşit limita demarcaţiei, şi cu coroana în mână, şi cu o năframă în cealaltă mână a strigat: „Haideţi domnule profesor (îl striga pe profesorul Dinică Ciobotea care era cu mine undeva la umbră, stând pe iarbă)! că acum „pe-aici putem trece”! m-am ridicat şi am coborât şi eu maidanul. Nu-mi venea să-mi cred ochilor…printre rânduri şi spre scenă defilau membrii Cultului Eroilor… Am ajuns la timp şi eu lângă E. Petrescu, căruia Antena 3, la coadă aşteptând RTV, îi lua un interviu, reporterul, întrebând-ul şi el speriat: „Ce anume vă nemulţumeşte?” „Uite ce mă nemulţumeşte… că, nu pot să pun şi eu acestă coroană acolo la piatra pe care stă scris numele bunicului meu!!! Da pentru asta am venit aici şi ăştia nu m-au lăsat să intru!” i-a răspuns şeful Cultului Eroilor-Vâlcea! …Şi norii erau şi mai ameninţători! Îi spun părintelui Constantin Mănescu: „Hai la maşină, că dacă începe potopul nu avem nici unde ne ascunde”; eram în primul rând de scaune îmreună cu cei mai importanţi „demnitari”. Părintele, nu ştie de glumă şi îşi face trei cruci şi-mi spune: „Cât vom sta aici, nu va ploua!” şi, să vezi minune! peste cinci minute cerul s-a înseninat, ploaia, începând abia la ora 24 când am plecat de la spctacolul din urmă, terminat şi el tot atunci. Mai târziu aflasem, cică, s-ar fi tras nişte rachete care au alungat norii… „dar popa rămâne popă, deştept, şi dacă cade în şanţ”! A fost ceva înălţător, deosebit de bine realizate momentele desfăşurate în cadrul ceremoniei centenarului: sosirea preşedintelui, onorul dat de corpurile de armată, cuvintele rostite de la înalta tribună a preşedintelui CJ Vrancea şi a preşedintelui Klaus Iohannis. Şi fiindcă a venit vorba de preşedintele României, românul-german Klaus Iohannis, încet, încet populaţia prost educată de comunism şi de post comunism îşi dă seama cât de necesară a fost alegerea sa în postul de Preşedinte! mai ales acum, când este nevoie de speranţă după 17 ani de cădere continuă din toate punctele de vedere… Klaus Iohannis nu spune multe lucruri dar verticalitatea sa înnăscută, la propriu şi la figurat, ne dă mai multă siguranţă! Ca primar trebuie să faci foarte mult tehnologic şi edilitar (Iohannis nu a excelat în această privinţă la Sibiu, acest oraş, dintotdeauna, fiind unul dintre cele mai serioase şi puternice cu adevărat); însă ca preşedinte cea mai importantă cerinţă este cea prin care trebuie să dai şi să impui, încredere!…ori preşedintele Klaus Iohannis nu duce lipsă de aşa ceva. A mai spus Preşedintele, lucru deosebit de interesant (ca şi în interbelic-linie de parcurs a României): „Pacea este asigurată prin Uniunea Europeană şi prin eforturile fiecărei generaţii.” Auzim bine, nu?…fără eforturi personale, nu vom realiza nimic. Am fost impresionaţi, şi ne-am bucurat de prezenţa delegaţiilor diplomatice şi populare din Republica Moldova şi Rusia. Exceptând cu începutul acela, copilăresc, al paznicilor amatori, care ne-au spus că pe poartă „nu se trece”, ci doar, numai, sărind gardul, mai târziu ne-am convins că locuitorii ţinutului Vrancei, preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea, au reuşit să organizeze un ceremonial de excepţie şi de luat exemplu şi de alţii…Atenţie l-a ce a sugerat Marian Oprişan, spunând, probabil, pentru 2018: – Domnule preşedinte, adunaţi-ne pe toţi şi să fim…cum am mai fost!
*
A doua zi la zece dimineaţa au început lucrările simpozionului (pe care îl prezintă alături de materialul nostru preşedintele Asociaţiei Naţionale a Cultului Eroilor-Vâlcea), chiar în oficina hotelului în care am fost găzduiţi, şi care a făcut doar o pauză de câteva minute, chiar la început, fiindcă „oficialii” au oferit participanţilor o gustoasă şi pe îndestulate bucată de pizza adusă din centrul Foşaniului, cafea şi apă minerală! Lucrările prezentate de oameni pricepuţi, atmosfera destinsă, majoritatea specialişti sau pasionaţi de istorie, au reuşit, şi asta se va vedea în proiectata lucrare cu lucrările prezentate, să evoce foarte bine întâmplările care au avut loc pe aceste meleaguri de fericită amintire acum o sută de ani, în plus, reuşind să prefigureze, cât de cât, un viitor mai optimist pentru patria noastră. Asemenea evenimente, cinstite şi onorante, nu fac altceva decât să întărească cetăţeanul contemporan şi să-i ofere claritate atât pentru trecutul (atât de necesar) anului 1918, cât şi, mai ales, pentru viitorul, care neapărat trebuie să fie întăritor, anului 2018!
Vezi şi VIDEO ARHIVA, înregistrările „MĂRĂŞEŞTI 1917-2017. EUGEN PETRESCU LA ANTENA 3” şi „MĂRĂŞEŞTI 1917-2017. SOSIREA PREŞEDINTELUI KLAUS IOHANNIS LA MAUZOLEU”
