La Salonul Internaţional de Carte Bookfest, din acest an, a fost lansat volumul apărut la Editura Rao din Bucureşti, “Ctitoriile lui Matei Basarab din Oltenia” scrisă de istoricul Florin Epure, directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea, o carte deosebit de apreciată, primită cu entuziasm în mediile ştiinţifice. Volumul a apărut cu prilejul comemorării a 360 de ani de la moartea domnitorului Matei Basarab (9 aprilie 1654), cu binecuvântarea Înaltului Gherasim Cristea, Arhiepiscopul Râmnicului. De altfel, ea poartă ultimul „cuvânt înainte” scris de regretatul păstor al eparhiei, înainte de a trece la cele veşnice.
Academicianul Răzvan Theodorescu, cercetător ataşat de istoria şi valorile artistice vâlcene, s-a pronunţat asupra volumului:
“Florin Epure este un împătimit de monumente vâlcene, mai ales. Le cunoaşte perfect. Nu mă mir că a colaborat cu Dinu Săraru, pentru că i-am urmărit în «Revista Clipa», lunar, medalioane dedicate monumentelor vâlcene şi faptul că, acum, a ajuns la Matei Basarab este semnificativ. Pentru că, dacă anul acesta comeomorăm 300 de ani de la moartea unui mare oltean şi unui mare român care a fost Constantin Brâncoveanu, multe din cele făcute de el în zona tradiţionalisă, nu în zona novatoare, aparţin epocii lui Matei Basarab. Matei Basarab a avut un adevărat cult al începuturilor de ţară, al Craioveştilor. Constantin Brâncoveanu, nepotul lui Preda Brâncoveanu, care era nepot al lui Matei Basarab, a continuat această operă. Matei Basarab va fi fost un personaj foarte special. Am scris cândva un studiu despre el şi vorbeam despre tradiţionalismul Arnotei, în materie de arhitectură şi pictură, din noutatea extraordinară a pietrei sale baroce de mormânt făcută de un artist al Renaşterii târzii din Transilvania, de Elias Nicolai. Ce este absolut nou în această carte, şi mărturisesc, m-a surprins plăcut, este faptul că Florin Epure duce istoria fiecărui monument până în zilele noastre, cu toate restaurările. Nu se referă numai la perioada îndepărtată. Florin Epure a vrut să facă o radiografie a locurilor, nu numai a monumentelor, şi are aici o istorie a Vâlcei şi a Olteniei, extrem de interesantă care transcede epoca lui Matei Basarab !”.
Prof. univ. dr. Radu Ştefan Vergatti, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi profesor examinator în comisia de doctorat a autorului, s-a referit asupra acestui demers ştiinţific, derulat pe parcursul a zece ani şi materializat într-o carte de referinţă cu aspect de album de artă:
“Lucrarea domnului Florin Epure are un caracter special. În primul rând, trebuie remarcată istoria lucrării prin prisma biografiei autorului. În anul 2005, când a fost numit director al Consiliului de Cultură şi Patrimoniu al Judeţului Vâlcea, era cel ma tânăr director din ţară care ocupa un post de asemenea însemnătate. Fiind bine pregătit profesional, ocupând un post de cadru didactic la Secţia din Râmnicu Vâlcea a Universităţii din Piteşti, mânat de dorinţă şi de dragoste pentru lămurirea trecutului neamului său românesc, atât de nedreptăţit, şi-a propus să se aplece asupra unei pagini deosebite a istoriei, cea scrisă şi lăsată nouă de Matei Basarab. A urmat o muncă de cercetare intensă în arhive şi pe teren, rezultatul fiind cartea de faţă.
Textul începe cu un frumos cuvânt înainte semnat de Î.P.S. Gherasim, părintele arhiepiscop al Arhiepiscopiei Râmnicului. Arhiereul, cu bunătatea care l-a caracterizat, a semnat greu acel text, căci la 9 aprilie 2014, în aceeaşi zi în care a răposat şi Matei vodă Basarab, a plecat spre Domnul.
Cartea pe care o prezint este împărţită în trei mari capitole. Ele sunt urmate de concluzii şi notele textului, precum şi de bibliografie.
Desigur, structura uşor de recunoscut, este a unei teze de doctorat. Personal, pentru publicarea tezei sub formă de carte, aş fi dorit să ca editorul să includă şi un indice al personalităţilor şi autorilor care apar în text, precum şi o listă a ilustraţiilor cu explicaţii mai ample. Mă refer la ultimul aspect, deoarece în carte există un singur plan, cel al bisericii Mănăstirii Soveja. Or, planurile mănăstirilor sunt foarte importante. Ele grăiesc de la sine despre menirea monumentului eclesiastic. Un singur exemplu este suficient: planul bisericii din complexul monastic Arnota este în formă de cruce grească. Aceasta arată clar concepţia ctitorului de a destina biserica oficierii de slujbe de rang aulic, căci spaţial se permitea o bună organizare în acest scop.
În ceea ce privetşe bogata ilustraţie, uneori inedită, cititorul ar fi fost mult mai bucuros să aibă imagini de proporţii mai mari. Altfel, nu s-ar fi pierdut o serie de amănunte. S-ar fi putut realiza uşor acest deziderat, mai ales că lucrarea este tipărită pe o hârtie cretată, de bună calitate. Trecând peste aceste mici aspecte, suntem bucuroşi să remarcăm, că, autorul a avut meritul de a nu se opri cu studiul vieţii ctitoriilor la epoca Matei Basarab. El a trecut mai departe. A cercetat în arhivele CNSAS ce s-a întâmplat cu aşezămintele monastice în special în întunecata şi antibisericeasca epocă postbelică. Lucrarea a putut astfel să dezvăluie o serie de fapte necunoscute chiar pentru clerici, cât ăi pentru cercetători. S-ar putea să nu fie de neglijat modul în care a fost relevată dragostea Î.P.S. Gherasim Cristea pentru complexul monastic Arnota.
De reţinut este şi judicioasa împărţire a ctitoriilor în mănăstiri certe, ale lui Matei Basarab şi în altele, atribuite domnului. Ca descendent al uneia dintre familiile epitropilor bisericilor domneşti din Caracal, cunoscând în bună măsură situaţia mănăstirilor şi bisericilor, cred că a fost cea mai bună alegere pentru tratarea subiectului.
Lucrând cu acribie la elaborarea textului, domnul Florin Epure a putut să îmbine cu artă luminarea fiecărui monument în parte cu integrarea în ansamblu. De aici rezultă rolul complex al bisericii şi clerului în anii domniei lui Matei Basarab. Autorul a remarcat, în special, rolul pozitiv al arhiereilor. Ei au avut o poziţie demnă, fermă în faţa domnului. Exemplul mitropolitului Ştefan este concludent în acest sens. Domnul a trebuit să ţină seama de el, ca şi de ansamblul clericilor. Reprezenta o forţă peste care nu se putea trece uşor.
În final, putem scrie că lucrarea, sub forma unui album de format mediu, publicată în condiţii grafice deosebit de bune, are un text remarcabil, care-l arată pe dr. Florin Epure unul dintre specialiştii redutabili ai problemei. În mod firesc, el a depăşit ceea ce s-a scris până în prezent în această direcţie”.
„Ctitoriile lui Matei Basarab din Oltenia”, apărută la prestigioasa Editură Rao, este o apariţie inedită, care aduce o contribuţie deosebită la mai buna cunoaştere a activităţii ctitoriceşti a domnitorului muntean şi o mai bună înţelegere a etapelor istorice care au intervenit asupra acelor edificii civile sau religioase, unde s-a scris istoria de aproape patru secole a neamului românesc.
