Un mormânt frumos amenajat de Parohia Râurenilor (unde cândva a existat unul dintre cele mai mari şi importante târguri din Sud Estul Europei-Târgul de la Râureni) la cimitirul cu biserica din lemn (1746) având hramul Sfântul Ierarh Nicolae (unde am putut din nou admira superba icoană a Maicii Domnului cu Fiul – operă a lui Sorin Hermeneanu făcută în 1974-lucrare ce atestă descendenţa picturală a stilului acestuia direct din personalitatea artistică a celebrului pictor vâlcean Gherontie-mijlocul secolului XIX) am putut constata; un monument funerar din marmură roz ridicat cu sprijinul direct al Arhiepiscopului Râmnicului, ÎPS Varsanufie, în acest an, în amintirea veşnică a celui care s-a numit Alexandru Horezeanu, scriitor al Vâlcii, care a trăit între 1937 şi 2013, când a decedat şi a fost înmormântat în acest cimitir. O slujbă de pomenire în amintirea lui Alexandru Horezeanu au făcut cei doi preoţi parohi, Nicolae State Burluşi şi Gheorghe Chebăruş, sâmbătă, 19 septembrie 2015, la care am participat şi noi printre mulţi alţi participanţi, prieteni şi admiratori ai lui Alexandru Horezeanu; un scriitor cu o existenţă dramatică, în perioada sa de creaţie neavând disponibil – activ – decât…un deget!
Am surprins pentru cititorii noştri o parte din discursul părintelui Nicolae State Burluşi, o personalitate cu totul excepţională privind activitatea culturală a Olteniei de Nord şi nu numai, şi de răspândire în lume a spiritului creator vâlcean!…rostit la finalul slujbei de pomenire, precum şi intervenţia surprinzătoare, ad hoc, a talentatei interprete de muzică populară, Mariana Ştefan…. A spus părintele Nicolae: Alexandru Horezeanu a lăsat o dâră de lumină pentru noi toţi (…) Vreau să remarc doar câteva lucruri…Poate că cineva, după ce ne ducem noi, îşi va aduce aminte şi de noi, de dvs toţi, aşa cum şi noi ne aducem aminte de un om pentru care nu am avut nici o obligaţie! nici morală, nici materială…Pentru că este foarte important să ne aducem aminte de cei care au fost înainte de noi şi şi-au jertfit viaţa pentru binele obştii…Pentru că este o datorie biblică, cum zice Mântuitorul: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, priviţi cu luare aminte cum şi-au sfârşit viaţa şi urmaţi-le exemplul! Urmaţi-le modelul…” Acest om a fost un model pentru noi. A fost un model pentru mine…pentru jertfelnicia vieţii lui! Pentru felul cum s-a zbătut să lase pentru posteritate douăzeci şi şapte de cărţi! care înseamnă ceva!… Un om care nu poate, nu are nici un organ puternic, nu are decât un singur deget!… să facă douăzeci şi şapte de cărţi! Şi uitaţi-vă! …numai la frazele sale care s-au scris pe cruce; dacă le citiţi înseamnă ceva, înseamnă esenţa vieţii noastre!… „Unic eşti prin existenţă şi de-a pururi prin ce dai şi laşi vieţii”…Sau „A venit Iisus la mine/ Să mă spele de păcate/ Şi prin jertfă şi suspine/ Mântuirea Sa mi-a dat/ Şi prin marea Lui răbdare/ M-a lăsat să fac ce vreau/ Azi cerându-ţi îndurare/ Şi căinţa vreau să-ţi dau.” (citate de pe crucea monument funerar).
pcickirdan, 20 09 15
