Superbă ziua de 16 Martie 2024! Ne-am pus pe cale să onorăm o tradiție/obligație civică, să-l pomenim pe Constantin Brâncuși, chiar într-o zi de sâmbătă, tocmai în ziua calendarului când va fi trecut la cele ale veșniciei – se întâmplase prin 16 martie 1957. Înstrăinat de vremurile potrivnice: cetățean francez, se aciuase în paradisul parizian cu nume de munte (Montparnasse). Legea pământului maternității sale gorjene ne obligase mai demult să-l pomenim creștinește – el fiind un practicant creștin-ortodox!-, în tradiția din acasa lui de dor! Mănăstirea Lainici – aflată chiar pe eroicul defileu al Jiului, al titanicului șantier Bumbești-Livezeni (lucru ascuns de propagandele celor cu neputințele la vedere!), pe acolo pe unde vor fi trecut „mărgelele” coloanei infinite de la Petroșani la Târgu Jiu, unde un general erou/Ioan Dragalina și-a jertfit viața!-, cu obștea monahilor, păstorită de eruditul Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, un gospodar exemplar, ca Stareț al Mănăstirii, își va fi asumat găzduirea Parastasului anual, dedicat lui Constantin Brâncuși.
Am ieșit spre Horezu, unde cocoșii emblematici cântaseră deja, din ceața care cuprinsese Oltul cu atâtea lacuri darnice într-ale opacității de mătase a dimineții. Un soare scânteia vârfurile albe ale munților sub cerul albastru. Da. Se anunță o zi frumoasă. Să fie semnul unui dar care îi este făcut celui care ne-a pus pe cale, spre Lainici? Darul Celui de … sus? Ne apropiem de Târgu Jiu și observăm că munții, care străjuiesc curgerea Jiului prin defileul dintre Parâng și Vâlcan, sunt și ei însoriți. Apoi, intrați pe defileu, ne întâmpină primăvăratec Jiul, cu un limpede verzui. Așa trebuie să arate Munții Raiului de acasă și… gura de rai pe unde iese Jiul din strânsoare, ne-a vorbit un gând de-o clipă și expresia rostită a bucuriei, celui de lângă mine. Raiul Gorjului, între munți, s-a pregătit să ne întâlnească cu duhul lui Brâncuși, în preajma altarului cu un sfânt al locului, precum fostul monah al Mănăstirii: Irodion (canonizat prin 2011, chiar într-un început de florar!). Ce bine este să ai un sfânt ambasador prin Cer! Mă săgetează un gând. Lucrările – rodul acelui eroism uitat din defileu – anul trecut vor fi împlinit vreo 75 de ani (1948-2023) și încă ne slujesc trecerea! Din mersul, fără grabă al mașinii (plecasem de dimineață, cu grija încadrării într-un program anunțat!), privirea iscoditoare observă plăcuțe noi cu nume de pomenire pe lucrările de artă (poduri, viaducte, tunele…). Ne întrebăm : cine?, când?, a făcut necesara scoatere din ascundere a unui fapt ocultat cumva de cei ce pun altfel de etichete vremurilor! Ne duce gândul imediat la Transfăgărășan! Anul acesta, amintind de finalizarea lucrărilor (1974-2024), s-ar împlini jubileul. Oare?!, își va primi respectul cuvenit (tot eroism și aici!) în concurența prea marii vânzoleli a interesului politic care dă în clocot electoral, imediatul? Sosim cu o oră avans, față de cea fixată, pentru slujirea din fața altarului. Avem vreme să observăm multele isprăvi înnoitoare. Inspirata parcare, din șantierul anilor precedenți, este gata și roirea trecătorilor pe aici (turiști, credincioși în pelerinaj – nu puțini!) înlesnită. Construcția, de la poarta dinspre șosea, în stadiul de fundație în octombrie trecut (tocmai veneam dinspre Timișoara, unde Brâncuși zăbovise o vreme, onorând o capitală culturală a ditai Europa!) își are acoperișul deasupra, iar de partea cealaltă a porții, o nouă fundație anunță, în ne/ostoirea pentru cele necesare omului, continuarea împodobirii Mănăstirii. Leandrii vor fi fost scoși mai demult de la iernat, iar florile sunt răsădite cu grijă și mult gust. Lume multă sosită cu mașini mici, autocare, luase cu asalt acest Rai în miniatură. La biserica cea bătrână o coadă la depunerea pomelnicelor, acatistelor și cererilor pentru maslu. La tonetele cu iconițe, cărți și câte dovezi ale trecerii pe aici (că și turiștii au mândria să-și povestească traseele!), lume multă răsplătește vânzătorii veniți și ei cu rosturile lor pe aici. În splendidul palat/Biserica cea nouă, unde sălășluiesc moaștele sfântului locului: Irodion, majoritară este prezența feminină, una smerită în faptul rugăciunilor de pe chipurile de sub marame.
*
Întâlnim lume cunoscută. Cineva ne numise că suntem neamurile din familia lui Constantin Brâncuși. Mare este această familie și azi chiar am umplut Biserica cea mare a Mănăstirii Lainici. Peștișani (Localitatea cu baștina Hobiței inclusă!), Târgu Jiu, apoi încercuiri mai depărtate: ale Gorjului, Hunedoarei, Mehedinți, Vâlcea, Argeș… București, mărturiseau: marea familie care își adusese la pomenirea fiului ei – a lui Constantin Brâncuși!-, pe câțiva doar, dintre mulții (în mod sigur răspândiți pe toată lărgimea cea mare a Pământului!) brâncușiofili disponibili. În prim-planul organizării, găzduită de Mănăstire, au stat autoritatea locală a Peștișaniului și asocierile speciale, nonguvernamentale, inspirate de slujirea genialului fiu, ajuns om universal și ambasador lumii planetei, ca duh al acestor locuri binecuvântate. Slujind eroismul pământului, cu sarcina asumată prin legile nescrise „Cultul Eroilor” își va fi adunat oștenii din filialele locale și aceștia, sub tricolor, cu lumânări aprinse, vor fi întregit slujba soborului de preoți din fața altarului. Vestea evenimentului, anticipând bunavestire anuală, va ajunge instantaneu departe, prin media supra/tehnologizată, prin reporterii colecționari de imagini, uneori clipuri video/distribuite mai lărgimii fără margini, în rotundul nesfârșit și spiralat al timpului. Vom fi fost acolo și scribii/cronicarii presei culturale, să vădim… după, că sacralitatea pusă în scripturi, povestind faptele legiuite de cutume, canoane probează rosturile omenești, în care cultura, prin arta sa, poate arăta chipul cel adânc, sfințit de creatorul care nu se arată decât prin fiul său trimis în lume. Aici, în fața altarului, am primit câte un prosop alb și lumânări din ceară de albine pe care le-am ținut aprinse pe durata slujirii! Chipul lui Brâncuși era prezent într-un inspirat tablou așezat în fața colivei/simbolizându-i rodul pământului/mamă din care se va fi plămădit, demult prin 1876 (acum restituit humei, ca om universal, tocmai în Parisul, cu atelierul propriu, să fie făurar atâtor rodiri din sine!). Aceste simbolice daruri, puse să dea sens cinstirii, ne sugerau aici, sub policandrul cel mare al turei Naosului, prezența informală a celui înviat în mentalul nostru. La momentul… cântării de-a împreună și legănarea colivei, de afară, de departe, clopotul își rostea vestea înspre orizontul tuturor sonorităților și aceasta se întregeau cu glasurile noastre într-un cor! Apoi grâul colivei și al prescurilor își vor fi primit vinul/vieții, din care vom fi ospătat cu altfel de simțire, întru mai cuprinzătoarea pomenire de la agapă (agapa?!/ dinspre împrumutul grecesc, să nu uităm că se referă la iubire!).
Am dat memoriei și clipele cu multe chipuri de oameni prezenți, apoi revăzându-i m-am întrebat ce anume, dintr-o diversitate a profesiei și locurilor de unde veneau, ce anume i-a pus pe drumuri? Din arhiva evenimentelor anilor precedenți (parastasul fiind deja intrat într-o tradiție!) vom fi observat chipurile acelorași organizatori, care vor fi pus la cale pomenirea demult, și prin alte locuri, înainte de permanentizarea de la Mănăstirea Lainici. Ion Mocioi, Moise Bojincă, Ștefan Stăiculescu (plecat cu vreo trei ani în urmă la cele eterne!) vor fi fost în multe locuri organizatori, alături de gazdele ocazionale. Amintim aici locurile în care s-a făcut pomenirea, înainte de alegerea Mănăstirii Lainici: Hobița, Tg. Jiu, Tg. Cărbunești (Cămărășeasca), Polovragi, Cotmeana, chiar și Paris (Montparnasse). Apoi o statistică ne arăta cum fiecare nou eveniment a adăugat mai mulți participanți, față de pomenirile anterioare. O participare, pro bono, adică fără vreo obligație de serviciu ne-a înmulțit continuu. Credem aici, pe aceeași lungime de undă fiind, cu cele intuite de Iustin Pârvu (ierarhul de la … Petru Vodă, cu vorbele pe șleau de om liber, chiar dacă sub obrocul unei Bisericii, în compromisul propriei supraviețuiri!/ vezi rev. „Atitudini”, de 15 ani în peisajul cultural-spiritual, care a ajuns la nr.83 și care îi poartă numele!), care ne vorbește despre necesitatea apariției unei anume elite, cu o conștiință cultural-spirituală și o dragoste de neam și țară, care trec dincolo de frecușul intereselor partizane. Constatasem situația mediului local (ca eșantion al generalității întregului!), una a contrapunerii unor tendințe, de aproape un sfert de secol – 1999 fiind an de referință!-, dar pregnant după repoziționarea/resetarea, de acum 15 ani, a revistelor de cultură vâlcene (neangajate culturii de propagandă, adică neobediente surselor de finanțare și ținute în viață de un entuziasm al unor conștiințe de oameni liberi /vezi INTOL PRESS, a cărei inspirată arhivă este o cronică doveditoare!). Starea de fapt observată, consecință a procesului lent al tranziției spre recuperarea unei elite dezbărată de năravurile ultimelor multe decenii, ne era acum confirmată de Iustin Pârvu. Marea diversitate profesională : profesori, farmaciști, medici, economiști, ingineri, poeți, scriitori, artiști (pictori, sculptori, muzicieni), jurnaliști, militari, preoți…, ne vădește o elită, care s-a angajat, într-o recuperare istorică să renască pe cea ascunsă (ori exterminată de politicile corecte (?!), dar potrivnice celor ale firii locului, înrădăcinate anume în grădina românească!). Eforturile acesteia – a acestei elite emergente, și fără programe impuse de instituții în tranziție și insuficient reformate! – sunt imense și ele, după puterea de „contaminare” (aici vorbim despre niște virusuri… nobile!), își vor putea produce efectele în mentalul îmbolnăvit câteva generații, într-o perioadă dictată de „incubația” posibilă și abil susținută. (am preluat această predicție de la profetul Iustin Pârvu/ vezi rev. Atitudini nr. 83/ Dec. 2023, p.37, care spune: „Abia după 50 de ani, vor apărea vreo două generații pentru echilibrare, pentru înțelegerea lucrurilor”). Să remarcăm aici că în fața unei sub/finanțări a culturii, mulți intelectuali (seniori-pensionari, cu o cunoaștere și experiențe profesionale și de viață, imense!) își editează cărțile, își scot revistele în tiraje minimale, pentru că acces la finanțare au doar cele cu angajamente… speciale, în siajul unor interese ale imediatului, întotdeauna sub presiunea… pompieristicii stări de criză! Sfaturile bune, pe limbajul comun, accesibil, dacă nu ajung la cei în căutarea, pe priceperea lor a Adevărului (omenește posibil!) lungesc, cum ne arată interminabila tranziție…, boala. Prezența la Lainici a membrilor Asociației „Cultul Eroilor” (preponderent de la ultimele trei ediții!), sub îndemnul din … imnul eroilor cu… „Dezveliți tot adevărul și să spuneți tuturor…!” pare a confirma necesitatea invocată de noi, privind rolul evenimentelor având în obiectiv, nu doar creștineasca pomenire, ci și vindecarea bolilor sufletești, nu puține din societatea românească de azi, orbită și manageriată imbecil (directorul=manager/în tragedia cu măști, unde competentul este jucat de cel cu diploma măsluită, pe la „facultățile toamnei” numai bune politicii, una și ea… fără acoperirea morală a faptelor, mai altfel vorbitoare!).
Încolonarea, pentru propriul obiectiv (evidentă fiindu-ne disciplina impusă grupului!), având cuvântul cheie: eroul, al acestei asociații naționale, în legătură cu emblema Brâncuși, aici la Lainici, să nu fie vreo investiție în propria imagine (Doamne ferește!), pentru susținerea altor interese? În formarea, una recuperatoare a unei elite autentice, care să reînnoade firul torcătoarei ursitori pământene, rupt demult, ni se cere mare precauție, pentru că toate drumurile din, și către infern, sunt pavate cu vorbe și intenții frumos coafate! Faptul că pe defileu eroismul a fost probat de generalul Dragalina, de șantierul magistralei feroviare amintite, iar la Târgu Jiu, Brâncuși cinstise orașul erou, cu Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, să nu fie ceva în genul… bunei intenții a cinstirii marelui Spiru Haret?, cu efectele dezastruoase asupra smintirii învățământului, prin fabricarea diplomelor? Să sperăm că oamenii de bine, încolonați sub tricolor aici, nu vor fi folosiți doar unor scopuri partizane, în siajul unor oculte interese, taman într-un an electoral, numai bun pentru polarizările unei dezbinări! Să nutrim speranța că darurile sfințite la Altarul de la Mănăstire, vor fi bine cuminecate de cei cu mintea la ei, și vor da mai departe, ca pe niște sfinte taine cuvintele, unele scripturi la purtător, să fie spre pipăire la mai mulți, altele viu grai la urechi disponibile și acordate sonorității la vremea postului mare, ca bune vestiri!
Să spunem aici că „Seniorii” vâlceni, cu toții pensionari au fost reprezentați de un grup important, mobilizat demult la astfel de evenimente (dedicate lui Brâncuși), de regretatul Ștefan Stăiculescu, gorjeanul stabilit în Vâlcea și înveșnicit apoi la Tg. Cărbunești. Am adus ca prinos, eforturilor generale pentru ridicarea noii elite, Buletinul 2023, al Cercului de la Râmnic: România „Grădina Maicii Domnului”, cu cronicile aferente despre evenimentele anului trecut dedicate sculptorului; un CD cu romanțe, pe versurile lui Mihai Eminescu, voce Gh. Cărbunescu. Am dat pomelnice, acatiste, flori, lumânări și cinstirea sfântului local, Irodion, în fața raclei sale. Ziariștii noștri, acreditați UZPR, vor fi strâns imagini și clipuri video pe care le vor fi transmis în eter la grupurile partenere, prietenilor, într-un instantaneu posibil, actualizând trăirea de la fața locului. Un lider (?!) comandant, la Cultul Eroilor/filiala Gorj, va fi impus, acolo în fața altarului, anularea unor discursuri (pe care anual le rosteam, ca un dialog special cu duhul lui Brâncuși, tocmai chemat acolo de soborul slujitor!), pe motiv de … program, și o graba către agapă, unde în larma generală vom putea spune, cu greutatea cuvintelor sfintelor, respirând bucatele, vrute și nevrute (cum se va fi întâmplat cu vorbitorii care s-au auzit doar ei înșiși!). Dincolo de obstrucția, în care altcineva își vâră coada, în spirit civic trebuie întotdeauna să luăm atitudine să putem separa necesar, neghina de cele bune, nu puține și foarte binevenite aici!
Dincolo de observația impusă de cerința explicită a atitudinii, să constatăm toate darurile sfințite azi, aici, și primite să ne cuminece trăirea drumului cu merindele înnoitoare.
Predica din fața altarului, o erudită prezentare, pe înțelesul tuturor a: rostului pomenirilor, a chipului de creștin -ortodox, cu mare cuprindere cultural- științifică, în respectul tradițiilor, ne-a lămurit repede de ce gazda evenimentului: Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, s-a alăturat marii familii a lui Brâncuși și militează, în cunoștință de cauză, pentru o altă așezare a mentalului colectiv, unde echilibrul între cuvânt și faptă, trebuie să se vădească neîncetat. Chipul raiului – însăși Mănăstirea Lainici!-administrată în fruntea obștii de monahi, cuvântul de învățătură din fața altarului, cărora le adăugăm aici scriptura oferită la plecare tuturor oaspeților (Revista „Atitudini” nr. 83/Dec.2023 și cartea „Sfântul Cuvios Irodion, Luceafărul de la Lainici, în documentele vremii” de Lidia Clarissa NICOLAE, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2021), ne adevereau OMUL chemat, în locul unde și înainte se va fi urcat o scară a sfințeniei, să ne poată îndruma pe eroicul drum al vieții, prin pilda unor modele autentice, universal valabile.
Primarul localității Peștișani, Cosmin Pigui (o rara avis între edilii locali!) l-a adus pe Brâncuși, printr-o agendă a manifestărilor culturale permanentă, în conștiința urmașilor baștinei sale, unde evenimentele calendarului anual ne cheamă, permanent la Hobița, Peștișani, Brădiceni. Aici, în ziua pomenirii, va fi venit la Lainici, cu preotul parohiei, un tenor remarcabil, o voce a Bistricioarei… curgătoare spre limpedele cer, ca o măiastră de dar lui Brâncuși. Ca amintiri, cu tâlcuiri /îndemnuri personalizate, ne-a dăruit calendare în care fiecare lună este prezentată și printr-un aforism din cele rostite de Brâncuși; agende să consemnăm, zilnic în ele, noi, cei din familia lui Brâncuși, gândurile pe cale să devină scripturi. .
La agapa… familiei, voi fi aflat răspunsul la întrebările despre plăcuțele puse proaspăt pe lucrările de artă ale defileului. Ioan Dorel Șchiopu (angajat al CFR, dar și lider al Filialei Hunedoara al Asociației „Cultul Eroilor”) ne va fi edificat despre autorii isprăvii și despre evenimentele speciale, din 2023, pentru marcarea celor 75 de ani. Ne va fi dăruit harta (miniatură) : „Lucrări de artă feroviară din Defileul Jiului” cu datele de prezentare ale eroicei epopei. În spiritul recuperării unor personalități remarcabile ne-a vorbit de I. D. Sârbu, – cel cu o casă memorială organizată în Petrila!- și ne-a dăruit o broșură: „Frunza cea neagră & Sfântul Petru în Petrila”, cu textele lui I. D. Sârbu, cărora le-a adăugat : un argument/motivare a editării („Un omagiu adus minerilor Văii Jiului plecați, ca un nedrept tribut de sânge pe care mina îl cere, din păcate, mult prea des.”/ I. D Șchiopu) și o recuperarea biografică: „Ion D. Sârbu în subteranele rezistenței”/I. D. Șchiopu. Am mulțumit pentru daruri și m-am dumirit asupra unui om care își onorează prin fapte investiturile. Mai apoi și de la prietenii vâlceni, de la Cultul Eroilor : Ion Aldescu și Eugen Petrescu (și ei prezenți la Lainici!) voi fi aflat și de preocuparea pentru jubileul TRANSFĂGĂRĂȘAN, din 2024.
„Frate al meu, iubite cititor,/Ori mai îndepărtat, ori din vecini,/ Mă bucur să te re-ntâlnesc…”, așa îmi confirma coperta a IV-a a cărții primită în dar: „Cuvinte cu parfum de… spini”, de la autorul ei, Nicolae Dragoș, bucuria reîntâlnirii. Mare bucurie să ne revedem și anul acesta, aici la Lainici și să-mi ofere această carte diagnoză, în catrene, editată prin 2023 (de-o actualitate evidentă!) la Iași, ed. PIN. Sugestivă grafica artistului (demult colaborator al poetului!): Florin-Preda Dochinoiu, vorbitoare și prin coperta I , prin numele ilustrației, sugerată și prin arta desenului:„Sacrificiu, Zbor și Înălțare”, care întregea sfințenia darului cu hieroglifele sfintele, semne ale artei vizuale, puse în duet cu strigătul în dodii la pișcătura atragerii de atenție a catrenelor, cu rugii, nefericitelor încoronări. Nu aveam vreme de mai lung taifas, dar la primul răgaz, voi fi stat pe-ndelete de vorbă cu cartea dăruită! Șase capitole, cu ilustrare grafică fiecare, și o atenționare lămuritoare. Să ilustrăm cu vorbele analistului/poet!
„1. În peste trei decenii, ce-au fost ca un taifun,/ Ce au făcut din țară cuvintele vă spun.”, trecând… „2. În discordanta lumii horă,/Pași drepți și strâmbi, oră de oră.” , constată… „5. Călătoria nu-i deloc ușoară…”, alături de „ 3. Femeile…/Cu sentimente și resentimente”… de „4. Bărbații, cu iluziile lor,/Când înțeleg, când nu-nțeleg ce vor.” Lămuritoare cuvine, potrivite ar fi spus gorjeanul Arghezi, vorbeau independent de cele ale revistei „Atitudinii” o stare constatată de poet și demult prognozată de … vizionarul Iustin Pârvu, în anticamera canonizărilor întârziate, de un anacronism instituit de derapajele instituționale (vezi… durerea cea mare privind voievozii: Mircea cel Bătrân, Matei Basarab, ori Arsenie Boca, Iustin Pârvu și câți alți eroi și martiri, în slujba mântuirii neamului!).
Aici, la Mănăstirea Lainici, în ziua pomenirii sale anuale, au fost aduse multe daruri, sfințite apoi, și date spre împărtășanie, în prezența duhului omului universal: Constantin Brâncuși. Într-o fericită revedere ne-am minunat, în vecinătatea Sfântului Irodion, de potrivirea scripturilor recente, cu vorbele înaripate și slobozite acolo, într-o speranță, precum cerul senin și însorit special, inoculată tuturor membrilor unei familii întemeiate numai din dragoste pentru grădina Maicii noastre, de unde se va fi ivit, cel chemat special, în acest Rai… al Carpaților noștri. Dăm veste, spre lumea largă și celorlați membrii câștigați de artă nemuritoare a marelui sculptor, sălășluit în Muntele… Paradisului.
Mihai Sporiș/25. Martie, 2024
