Fâşiile sunt smulse dintr-un întreg. Ele pot fi mai late sau mai înguste sau de diferite nuanţe care au format întregul. Fâşiile sunt versurile poemului şi poemul este întregul. Interferenţe de imagini şi idei, de stări, versuri albe, cu un arsenal important de însuşiri literare de calitate şi de mare puritate. O carte care seamănă cu poeta, surpriză în iteratura tânără, surpriză în societatea literară a Horezului, şi, care, aproape nemaiîntâlnit, este girată şi garantată de Eugen Negrici („Gratitudine domnului Eugen Negrici pentru atenţia acordată îngrijirii acestui volum.”), Ion Predescu (care-i scrie pe coperta patru: „rosteşte iubirea într-un ceremonial Mă cheamă la Altar/ Tremur. Puls. Vibraţie,…”), Mihaela Rădulescu („o poetă a vibraţiilor interioare, a energiilor, instaurând lumii, sensuri mitice…”). Un aport rezonant cu poetica Andradei au avut, în primul rând, Livia Elena Greacă şi Laura Maria Greacă care au realizat grafica; desigur, şi editorul Dumitru Ciobanu şi Mădălina Bărbulescu care a realizat redactarea. Ca şi poemele care răsar din alb, transpar, aşa şi desenele parcă ar fi decupate din aceeaşi inexpresivă culoare… Cartea a apărut la Editura „Proşcoala” din Râmnicu Vâlcea, 2017. O atare expunere asimetrică a textului în pagină, dar şi invazia de alb, am mai văzut la Ratcu Golesîn în „Poetică cotidiană”, 2008, român din Serbia Timoc, însă, doar atât, pentru că în conţinut Andrada Badea se înscrie pe linia suprarealistă şi simbolică a poeticii din anii ’70… „Îmi caută în tâmplă/ un păianjen liric./ Chelicerele sale acordează,/ în emisfere,/ nişte expresive/ versuri involuntare./ Toţi porii cugetului/ ţes de zor pânza/ păianjenului exactic./ Guanina-i hrăneşte/ gându-mi scăldat/ în panoplia/ veninului liric./ Constat -/ sunt poetul care a/ împăienjenit viaţa.” În poetica sa transpare inefabilul, se deduce în termenii realului şi în combinaţie cu irealul. Poetica Andradei este construită conştient deşi versurile se declară „involuntare” şi dovedesc un liant care vine din natura complexă a cunoştinţelor pe care le deţine poeta şi care poartă pecetea maturităţii, de ce nu, una atât de râvnită şi juvenilă… O prinţesă, deja, a scrisului poetic, a oricărui scris, care de curând şi-a prezentat cartea în decorul de primăvară al Liceului „Constantin Brâncoveanu” din Horezu şi, care, împreună cu alte prinţese şi prinţi din această şcoală dau suflare artistică cenaclului literar şi artistic „Interferenţa Artelor 21” la care Andrada Badea este preşedinte şi membru fondator.
pcickirdan, mai 2017
