Acum 80 de ani se inaugura, la Târgu Jiu, ansamblul conceput de Constantin Brâncuși, solicitat de Liga femeilor gorjene și dorit de comunitatea unui oraș, prin decret regal, oraș erou, decorat cu „Virtutea Militară Clasa I-a”. Se împlineau, în 1938, două decenii de la Marea Unire a românilor și cinci ani de la decretul regal. În semn de mulțumire, în tradiția românească, se dădea un semn de pomenire postumă celor ce au făcut posibile marile momente. Totul într-o smerenie în care Dumnezeu își are propriul imn, ascuns, în glorificarea fiilor Lui : eroii neamului omenesc.
Imboldul îl vor fi dat eroii din bătălia Jiului, din vremea marelui război mondial, atunci când orașul se va fi făcut scut, cu viața proprie, cruntului răzbel. Ansamblul așezat prin inima târgului are delicatețea și discreția să nu vorbească de numele cuiva, anume – precum monumentul dedicat Ecaterinei Teodoroiu!- ci să fie dedicat tuturor eroilor, aici anonimatul dând onorul eroismului fără sfârșit, al firii omenești de acasă și de pretutindeni.
Concepția ansamblului a căutat limbajul universal al artei și doar un om universal va fi putut să le vorbească tuturor, simultan, pe înțelesul lor. Anonimatul nu va ascunde niciodată pe eroul necunoscut! Dar eroismul pus în evidență prin fapte, momente, trebuia ținut la vedere, pildă de urmat!
Puse într-o anume succesiune momentele – împietrite monumente!- semnifică într-o rânduită cronologie trecerea, ca un triumf al celui purtat… pe sus! Pentru privitorii, trăind în timp povestea eroului, descifrarea celor ascunse este hrana în care pilda își recapătă sensul ziditor. Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” are în firul lui curgător o logică a cauzalității. Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel, Coloana fără sfârșit sunt o poveste a orizontalei. În monumente, în simbolistica și în succesiunea lor, se poate afla taina… Uneori cuminecarea. Credem – în spiritul cartezian care cere cercetarea!- că în cuvinte, că doar ele au fost la… început, în ele, neapărat în ele, avem dezlegările căutate. Cuvintele cheie care ne atrag atenția sunt, prin ele însele, povestea întregului:
– Ansamblu: adică numai împreună momentele-monumente structurează un mesaj;
– Monument: acel moment fixat în rădăcini, ca un reper temporal pus în istorie, să ex-pună, permanent, să atragă atenția. Să o facă semnificând prin chipul său, uneori prin înscrisuri, unicitatea evenimentului într-un process/procesiune, cu etape, stări, cu borne de marcare a unei traiectorii prin spațiul și timpul lumii de dincoace!;
– Cale: este un drum consacrat de… scriptură ca fiind legiuită, imuabil, omenescului, ducându-și lupta sa;
– Erou : este luptătorul care și-a terminat lupta, oferindu-se pe sine jertfă. Sacrificiul său l-a făcut… eroul, căruia cei ce-i respectă ofranda trebuie să-i arate respectul, atribuindu-i postum gloria.
Puse împreună, cuvintele cheie, ne descifrează sensul încifrării. Vorbire despre fiecare moment al trecerii ne fac numele monumentelor:
– Masa Tăcerii? Pe calea lor, la această masă, în tăcere, stă atât eroul de pe … masă/catafalc, cât și cei ce-l priveghează, tot în tăcere, de pe scaune. Și acestea marcând, cu tăcerea lor, orele împietrite;
– Aleea Scaunelor. Este mărginirea Căii, formate din scaunele celor ce stau, asistând trecerea eroului, că lui îi este oferită calea aceasta specială. Doar lui, eroului purtat, dus de procesiunea în curgerea ei vie, îi este dedicată Calea;
– Poarta Sărutului? Se referă, pe calea eroilor fiind, trecerii și sărutului eroului! Eroul, pus într-o ladă de zestre, este chiar el un triumf al vieții, care se va împlini prin înmulțirea eroismului semnului/semenului ce-i calcă urmele. Trecerea, întru împlinirea destinului său eroic, nu se poate face decât prin iubire. Să-i dăm eroului sărutarea din urmă și să-l lăsăm lumii informale a sfinților și istoriei, care îi va reține fapta să ne fie învățătură.
– Biserica? Consacră ritualul trecerii înspre lumea cealaltă. Multă vreme propagandele vremurilor potrivnice scoteau monumentul acesta din context, sărăcind semnificația ansamblului. Nu întâmplător patronii așezământului bisericesc, Apostolii Petru și Pavel, au fost aleși dintr-un cer plin ochi cu atâtea nume de sfinți. Ei exprimă generalitatea – una dusă în universalitate!- a unui crez care își găsește corespondență în toate formulele ritualurilor de trecere păstrate de tradiția oamenilor de oriunde.
– Coloana fără sfârșit. Fără sfârșit, în timp și spațiu, este trecerea oamenilor dinspre lumea eroică a oamenilor, stăpânind pământul, către lumea sfinților (cei ce și-au s-fințit numele prin trecerea lor glorioasă!) din cerul infinit, informal! Este o coloană a înălțării, ca un stâlp fără sfârșit, cum este și curgerea pe Calea orizontului, cu atâtea ștafete ale călătorilor.
Să ne minunăm că acum optzeci de ani, într-un sfârșit de octombrie, a fost pusă într-un oraș erou, Târgu Jiu, mărturia unui om universal, Constantin Brâncuși, despre eroismul românesc și fapta lui concretă ca să vorbească lumii întregi, despre Marea Unire a românilor din anno domini, 1918!
Mihai SPORIȘ
