Pe data de 16 septembrie 2021 la Mânăstirea Bistrița au fost lansate trei publicații editate și tipărite în condiții de lux de către Editura „Praxis” a Arhiepiscopiei Râmnicului: „Sfântul Grigorie Decapolitul” și „Peștera Sfântului Grigorie de la Mănăstirea Bistrița” ambele semnate de Arhim. Veniamin Micle, și revista „Martyria” nr 1/2021…Întreaga manifestare s-a desfășurat sub însemnul sărbătoririi de către Arhiepiscopie a 82 de ani de viață împliniți pe 07 iulie de fenomenalul istoric și scriitor, ziarist, duhovnic – fost stareț al acestei mănăstiri – Arhim. Veniamin Micle.
Evenimentul a fost pus la cale și organizat de către însuși Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Râmnicului ÎPS Varsanufie, doctor în cercetare științifică religioasă, domnia sa moderând și dezbaterile ocazionate de lansare, care, spunem noi, au fost de mare ținută: cărțile au fost prezentate de Pr. Constantin Olariu, Pr. Dr. Ion Gavrilă, și de scriitorul Ioan St Lazăr; iar între ei s-au manifestat, lecturând din operele prezentate, doi mari actori ai scenei noastre românești contemporane: Daniela Nane și Cristi Iacob! De menționat că manifestarea s-a ținut în incinta muzeului de carte bisericească, din mânăstire, după ce, înainte, în biserica centrală – cea pictată de Gheorghe Tattarescu – a avut loc o slujbă Te Deum oficiată de un grup de preoți conduși de Arhiepiscopul Râmnicului…După slijbă, ÎPS Varsanufie în fața Sfântului Altar a evocat personalitatea distinsului cărturar și mare duhovnic. Prezentăm în continuare cuvântul Înaltpreasfințitului:
Părintele Arhimandrit Dr. Veniamin Micle – Teolog rugător și sacerdot al culturii românești
Preacuvioși și preacucernici părinți,
Preacuvioasă maică stareță,
Preacuvioase maici,
Distins auditoriu,
Descălecând, precum odinioară voievozii cei de demult, din Maramureșul neaoș, în ținutul Olteniei de sub Munte, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Dr. Veniamin Micle rămâne farul de lumină, de credință și de cultură care va marca pentru mult timp de acum înainte istoria Bistriței vâlcene și a Bisericii Ortodoxe Române.
Călugăr cu o mare trăire duhovnicească și cărturar de o deosebită profunzime harismatică, părintele Veniamin a răspuns întru totul chemării Mântuitorului Hristos de a fi „sarea pământului” și „lumina lumii” (Matei V, 13-14), dedicându-se trup și suflet slujirii lui Dumnezeu prin rugăciune și slujirii aproapelui prin fapte bune, în așa fel încât, a devenit un duhovnic apreciat și căutat nu doar de către credincioșii din apropierea mănăstirii Bistrița, ci și din întreaga țară sau din diaspora. Retragerea din lume și îmbrăcarea îngerescului chip nu a reprezentat pentru monahul Veniamin o respingere maniheică a lumii, ci încercarea de a o transforma din exterior, căci, fugind de lume, cuvintele și scrierile sale s-au întors mereu în lume, el a schimbat lumea nu s-a lăsat schimbat de lume. Vrednic următor al călugărului bistrițean Mihail Moxa, traducătorul Pravilei de la Govora, părintele Veniamin Micle a conștientizat încă de la început importanța culturii pentru propășirea materială și spirituală a unui popor. Această pasiune pentru studiu, cercetare și documentare științifică, s-a concretizat în cele peste 100 de cărți, dar și în sutele de studii și articole pe care preacuvioșia sa le-a publicat de-a lungul timpului.
Bunătatea și cumințenia părintelui sunt de natură biblică, izvorâte parcă din puterea numelui pe care îl poartă, cel al lui Veniamin, fiul Patriarhului Iacov, și cel mai tânăr dintre frații lui Iosif. Etimologic, Veniamin înseamnă „fiul durerii”, realitate pe care Părintele a experimentat-o în anii de tristă amintire ai regimului comunist, când, prin rânduiala lui Dumnezeu, a cunoscut amărăciunea pustiirii vetrelor monahale din România, în urma decretului bolşevic 410 din 1959. Lupta cu materialismul ateu a tânărului monah de atunci s-a asemănat cu o „a doua Bătălie de la Posada”, despre care el însuși a studiat atât de mult. Cunoscând îndemnul psalmistului care zice: „Să nu se învârtoşeze inimile voastre, ca în timpul cercetării, ca în ziua ispitirii în pustiu” (Psalmi XCIV, 8-9), Părintele Veniamin a rămas neclintit în credință, nădejde și dragoste, așteptând mângâierea lui Dumnezeu, așa cum frumos spune cântarea Bisericii: „cel ce seamănă în austru rele pătimiri, posturi cu lacrimi, acesta va secera snopii de bucurie ai hranei celei de viață veşnică”.
Personalitate irenică, Arhimandritul Veniamin Micle este un adevărat mărturisitor al Ortodoxiei în spațiul creștin, căci, prin pregătirea sa intelectuală și teologică, a conciliat Orientul cu Occidentul, spiritualitatea de factură ascetico-mistică a Răsăritului, cu verticalitatea rațională a Apusului. Studiind atât în Franța Sfinților Ilarie de Poitiers, Martin de Tours și Vincenţiu de Lerin, cât și în Ierusalimul Fericitului Ieronim, al Patriarhului Sofronie și al Cuviosului Sava cel Sfințit, Părintele Veniamin a armonizat cuvântul cu scrisul, gândirea cu trăirea și predica cu viețuirea.
A fost pe rând asistent universitar la Institutul Teologic din București și la Institutul Teologic din Sibiu, profesor la Seminariile Teologice din Curtea de Argeș, Craiova și director al Seminarului Teologic din București, însă Dumnezeu a rânduit ca cea mai de seamă realizare a sa fie aceea de a redeschide și rectitori Mănăstirea Bistrița –focar de cultură și spiritualitate creștină. A participat la o serie de simpozioane și congrese, unde a susținut diferite comunicări și conferințe, ce reprezintă fiecare o valoroasă și originală contribuție la clarificarea unor teme privind istoria bisericească și națională, dar mai ales în domeniul Cateheticii și Omileticii unde este și va rămâne un punct constant de referință. Preacuvioșia sa a înțeles și practicat întru totul îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (Coloseni IV, 6)
Cărțile părintelui Veniamin dau dovadă de o erudiție impresionantă, conținând un aparat critic uimitor și o rigurozitate științifică ce captează cititorul și îl provoacă spre cercetarea și adâncirea fiecărei teme tratate. O muncă titanică, împlinită cu o conștiinciozitate din care emană marea lui dragoste față de carte. A scris mult despre ieromonahul Macarie, renumitul tipograf cărturar al monahismului nostru, dar el însuși a devenit „un Macarie” al vremurilor noastre. Ctitorind cu trudă îndelungată o operă de literatură duhovnicească originală, durabilă, de o valoare certă pentru spațiul românesc.
Călugăr cărturar și model de acrivie intelectuală și monahală, Părintele Veniamin Micle este un adevărat stâlp, nu doar al Ortodoxiei vâlcene, ci al întregii Biserici Dreptmăritoare. Astfel, Părintele se dovedește a fi unul dintre cei mai prolifici scriitori de istorie bisericească din Biserica Ortodoxă Română, și un distins făuritor de slovă dumnezeiască în inimile credincioșilor. Zidirea Cuvântului lui Dumnezeu în sufletul credincioșilor a fost și, după cum vedem rămâne, prioritatea majoră a Preacuvioșiei sale, sub toate formele: cuvânt scris, predică și cateheză și, mai mult decât orice, exemplul vieții sale personale, așa cum vedem în Sfânta Scriptură, „căci din prisosul inimii grăieşte gura” (Matei 12, 34).
De peste 62 de ani, de când a primit harul preoției, Părintele Arhimandrit Veniamin Micle este un neobosit rugător înaintea Jertfelnicului lui Hristos, slujind atât cultului, cât și culturii, atât altarului, cât și tiparului. Liturghisirea sa se prelungește de pe Sfânta Masă pe masa de lucru, iar iubirea pentru Cuvânt și cuvinte o înmănunchează în grija pe care o oferă tehnoredactării, tipăririi și legării propriilor lucrări. Din acest motiv, părintele Arhimandrit Veniamin poate fi numit un teolog rugător și un sacerdot al culturii românești, un următor al marilor tipografi vâlceni și mai presus de toate un părinte duhovnicesc autentic în vremurile pline de ispite și de încercări pe care le trăim.
De aceea, cu acest prilej, îi urăm și noi ca Bunul Dumnezeu să îi dăruiască multă sănătate, bucurii duhovnicești, putere de muncă și ani mulți în slujirea Preasfintei Treimi și a aproapelui, așa cum a făcut-o neobosit până astăzi.
La mulți ani întru mântuire, Preacuvioșia Voastră!
*
După slujba din biserică, de unde Arhim. Veniamin Micle a plecat cu brațele pline de flori oferite de Arhiepiscopul Râmnicului participanții la slujbă s-au deplasat în sala muzeului proiectată chiar de Părintele Veniamin când a condus lucrările de modernizare ale Mânăstirii Bistrița dintre 1982 și 1992, muzeul fiind finalizat după Întronarea ÎPS Varsanufie, Domnia Sa, contribuind decisiv la amenajarea și punerea lui în funcție. Aici, în sala muzeului ÎPS Varsanufie a moderat lansarea de carte propriuzisă, alături de cele două volume ale arhimandritului, fiind prezentată și revista Editurii Praxis, Martyria, nr 1 pe 2021 și în care a fost publicat interviul luat de Pr. Constantin Olariu eminentului cărturar autor a peste 130 de cărți, mai toate, cu puține excepții, fiind rodul muncii integrale a Părintelui Micle: autor, culegător, tehnoredactor, editor, tipograf, legător, toate acestea la un loc, făcându-se sub acoperișul acestui locaș de bisericească cultură din Eparhia Râmnicului căruia arhimandritul scriitor i-a zis în loc de Editură și tipografie, pe prima pagină de prezentare a cărților: Sfânta Mănăstire Bistrița – Eparhia Râmnicului, anul de apariție….totul făcut într-o încăpere alături de chilia domniei sale…
ÎPS VARSANUFIE: – Întâlnirea noastră trebuia să aibă loc pe 7 iulie când părintele a împlinit 82 de ani, dar nu rânduim noi oamenii evenimentele din viața noastră, așa cum vrem, ci toate le rânduiește Dumnezeu. De aceea ne-am întâlnit în această seară aici, la Bistrița, în acest muzeu pe care l-a gândit chiar Părintele Micle. Când am venit la Râmnicu Vâlcea părintele mi-a spus că deși era proiectat și s-a construit, muzeul nu s-a realizat. Atunci m-am hotărât să continuăm munca părintelui și am definitivat acest muzeu. De aceea ne-am gândit să-l sărbatorim pe Veniamin Micle, în această zi, aici, prin lansarea acestor cărți: mai întâi prin acreastă carte care se numește simplu, Sf Grigorie Decapolitul o carte pe care a scris-o de-a lungul timpului și pe care a adus-o acum la zi, în care a adunat toate minunile pe care Sfântul le-a făcut aici la Bistrița; aici, alături de oameni neputincioși, de oameni bolnavi…Veți găsi scrieri care au fost consacrate lui Grigorie Decapolitul…Mai întâi o să dau cuvântul unei prietene a Arhiepiscopiei Râmnicului, actrița Daniela Nane, să ne citească câteva paragrafe din această carte, apoi voi da cuvântul consilierului Constantin Olariu să vă prezinte această carte.
ARHIM. VENIAMIN MICLE: „SFÂNTUL GRIGORIE DECAPOLITUL”
Pr. Constantin OLARIU
Volumul Sfântul Grigorie Decapolitul reflectă într-un mod amplu preocuparea Părintelui Arhimandrit Veniamin Micle de a vorbi despre lucrarea sfințitoare a harului în viețile celor care se așază sub ocrotirea Sfântului Grigorie. Argumentează această experiere a lucrării lui Dumnezeu într-un mod cu totul admirabil, prin mărturiile, deloc puține, despre viața duhovnicească a Sfântului Grigorie Decapolitul, oferindu-ne un tom aghiografic ce reunește deopotrivă demersul cărturarului de a reașeza în lumină izvoare privitoare la viața sfântului, cât și o serie de mărturii concrete ale minunilor pe care duhovnicul le-a trăit într-un mod cu totul aparte timp de mai multe decenii, în care s-a aflat lângă racla cu sfintele moaște.
Atașamentul profund al Părintelui Veniamin față de Mănăstirea Bistrița și, în mod aparte, față de Sfântul Grigorie Decapolitul, s-a transformat în timp într-o mărturisire continuă prin cuvântul de îndrumare, dar și prin numeroase studii pe care ni le-a oferit în dorința de a întrezări împreună dimensiunea spirituală și culturală a vieții și a lucrării sfințitoare.
În prima parte a volumului prezintă aspecte ale vieții și lucrării misionare a Sfântului Grigorie, evidențiind chipul încărcat de sfințenie al mamei, apoi întâlnirea unor ierarhi, preoți și a unor pustnici care dobândiseră pacea lui Dumnezeu și care, într-o perioadă în care Biserica era atacată de iconomahi, au apărat învățătura despre cinstirea sfintelor icoane.
Descoperim în cadrul volumului că, după multe nevoințe, post și rugăciune, a mărturisit în marile centre culturale ale timpului – Tesalonic, Constantinopol, Roma – că Ortodoxia este slavă adusă lui Dumnezeu. Apreciat în multe comunități creștine, a militat pentru exprimarea succintă și clară a învățăturii de credință. Surprinderea acestor aspecte într-un limbaj teologic care ne oferă măsura dimensiunii cărturărești a personalității Părintelui Arhimandrit, rămâne marele merit al autorului.
Dedică un capitol aparte Aducerii moaștelor Sfântului Grigorie în Țara Românească, un act ce va marca pentru veșnicie istoria și viața duhovnicească a Olteniei de sub Munte. Prezența sfintelor moaște nu a fost doar un eveniment istoric, întrucât există o experiență de secole a multor comunități care, în momente de cumpănă și de grea încercare, au căutat ajutorul Sfântului Grigorie Decapolitul, invocând prezența sfintelor moaște pentru izbăvirea de necazuri.
La multe momente de restriște, episcopii Râmnicului au răspuns dorinței credincioșilor, binecuvântând organizarea unor pelerinaje, pentru a oferi ajutor și binecuvântare celor încercați de boli, molime sau alte necazuri, ori în perioadele de secetă. Capitolul se încheia cu amintirea momentului din anul 2020, atunci când Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a organizat în ziua de 28 martie procesiunea cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul și ale Sfântului Ierarh Nectarie, în municipiul Râmnicu-Vâlcea, pentru alungarea Coronavirusului.
Urmează prezentarea unor documente aghiografice și relatări despre Sfântul Grigorie Decapolitul, precum și aspecte privitoare la cinstirea acestuia în cultul Bisericii. Întrucât au fost emise numeroase opinii contradictorii privind autenticitatea sfintelor moaște, în cadrul volumului a valorizat documente și studii anterioare, realizând o analiză a tuturor ipotezelor, oferind repere concludente și veridice în acest sens.
În ultimele capitole, Părintele Veniamin ne încredințează de fapt că Ortodoxia se experiază și se trăiește prin participarea la viața liturgică.
Scriind despre minunile Sfântului grigorie Decapolitul, Părintele Veniamin păstrează autenticitatea mărturiilor primite din partea unor preoți, monahi și credincioși, care au trăit personal o serie de minuni., prezentate drept trăiri aparte sub călăuzirea Sfântului Duh.
Vă invităm să lecturați volumul, încredințați fiind că veți descoperi un tezaur de mare preț.
*
ÎPS Varsanufie i-a prezentat în continuare pe cei doi artiști: Daniela Nane și Cristi Iacob… Dacă pe Daniela Nane vâlcenii au mai văzut-o și audiat-o de vreo trei ori cu diverse ocazii, dar tot în manifestări organizate de Arhiepiscopie (noi am observat-o la slujba din Biserică de Te Deum și am văzut de câtă pioșenie a dat dovadă), pe Cristi Iacob, Înaltul l-a prezentat ca fiind o descoperire personală, a Arhiepiscopului, o voce deosebită care se pretează la citirea textelor biblice ale Vechiului și Noului Testament. A mai spus Înaltpreasfințitul că, până în Anul Nou, vor apărea editate publicului lecturile Evangheliilor după Matei și Marcu cu vocea lui Cristi Iacob. Descoperirea acestei voci a fost o adevărată aventură, foarte greu să se găsească o voce precum cea a lui Florian Pitiș și Adrian Pintea, ne mai spunea Arhiepiscopul, cu care au fost obișnuite urechile românilor la celebrele emisiuni tv Teleenciclopedia!…Și, totuși, Înaltul l-a descoperit întâmplător pe Cristi Iacob într-un serial de mare succes realizat și difuzat în țara noastră…doar „auzindu-i glasul”!…Asistența de la Mânăstirea Bistrița a avut ocazia în data de 16 sept 2021 să constate că ÎPS Varsanufie a făcut o bună alegere pentru vocea tânărului actor!…de altfel și un împământenit al vieții monahale românești, Cristi Puiu fiind deseori văzut în anturajul Părintelui Valerian de la Mănăstirea Sf. Filimon, Vâlcea!…nimeni altul, decât fostul talentat actor, Dragoș Pâslaru!…Apoi a venit rândul unui cuvânt al unuia dintre elevii merituoși de la Seminarul condus de Veniamin Micle, Pr. Dr. Ion Gavrilă, care a prezentat o biografie destul de completă a eminentului său profesor…
PĂRINTELE ARHIMANDRIT VENIAMIN MICLE (scurtă schiță biografică)
Pr. prof. dr. Ion GAVRILĂ
Ne aflam astăzi aici în Mănstirea Bistrita, vestita ctitorie a Craioveștilor, ca să omagiem cu multa recunoștință pe ilustrul călugăr cărturar, profesor, cercetător, autor, tipograf și editor a peste 130 de cărți, părintele arhimandrit Veniamin Micle. Viața si opera sa atât de impresionantă, aproape neverosimilă, vor face cu siguranță pe viitor obiectul unor studii amănunțite. În contextul de față însă vom prezenta pentru distinsul auditoriu o scurta biografie a acestui mare călugăr cărturar.
Preacuviosul Părinte Veniamin Micle a văzut lumina zilei la 7 iulie 1939 în localitatea Plopiș, jud. Maramureș, ca fiu al lui Timotei și Eudochia Micle, primind la botez numele Valer. Între anii 1946-1953, va învăța carte la școlile din Plopiș, Făurești, Cavnic și Satu Mare, apoi doar un an (1953-1954) la Școala Medie Tehnică de Mecanică din Satu Mare. Deoarece această școală s-a desfiintat, a fost repartizat ca bursier la Liceul „Mihai Eminescu” din același oraș.
Simțind o chemare lăuntrică încă din copilărie, adolescentul de atunci renunță la cursurile liceale și, la 11 noiembrie 1954, intră ca viețuitor în Mănăstirea „Sf. Ana” din Rohia, unde se afla vrednicul stareț Iustinian Chira, viitor episcop. Acesta îl va trimite să urmeze cursurile Seminarului Teologic din Cluj, între anii 1955-1959. La 19 iulie 1958 va depune votul monahal, dobândind numele Veniamin.
Cu aprobarea episcopului Teofil Herineanul al Clujului, în toamna anului 1959 monahul Veniamin va reusi pe locul I la examnul de admitere la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. Dar la 3 octombrie, în baza Decretului nr. 410/1959, este înlăturat din institut, iar la 1 noiembrie este alungat din mănăstire împreună cu ceilalți monahi. Pentru a-și duce existența, se va angaja ca lucrător într-un atelier de pictură din Dej și, totodată, va urma cursurile Școlii de artă populară.
La intervenția starețului Iustinian Chira, este reprimit la Manăstirea Rohia, unde va fi hirotonit ierodiacon si ieromonah, la 20 si 21 decembrie 1959. Va sluji și va predica aici, precum și în unele parohii vacante, iar în perioada ianuarie-aprilie 1961 va suplini parohia Suciu de Sus din protopopiatul Târgu Lăpuș.
La îndemnul episcopului Teofil al Clujului, între anii 1962-1966, va urma cursurile la Institutul Teologic din Sibiu și, după susținerea tezei „Cunoștință pre scurt a Istoriei bisericești de Samuil Micu”, va obține calificativul „Excepțional”. Cu recomandarea rectorului Sofron Vlad, va candida si va fi admis la cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, specialitatea Omiletica și Catehetică, pe care le va urma între anii 1966-1968 sub îndrumarea diaconului prof. dr. Nicolae Balca. Va obține apoi o bursă guvernamentală oferită în 1968 de președintele Franței Charles de Gaulle și va urma cursuri de specializare la Facultatea de Teologie Catolică din Strasbourg, între anii 1968-1971. În acest timp își pregătește teza de doctorat intitulată „Problemele predicii creștine în vremea noastră”. Tot în această perioadă se documentează științific, audiază cursuri, susține examene, participă la congrese și întruniri teologice și viziteaza centre de cultură și așezăminte monahle de prestigiu din Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxembourg.
După întoarcerea în țară, la 24 august 1971, este numit asistent si duhovnic la Institutul Teologic din București, dar în urma unor intrigi este trimis profesor la Seminarul Teologic Special din Curtea de Argeș. Aici va preda Limba franceză și Tipicul bisericesc.
Candidează și ocupă prin concurs postul de asistent la catedra de Omiletică și Catehetică la Institutul Teologic din Sibiu, iar în completare va preda limbile franceză și latină.
În februarie 1973 va fi trimis de către Patriarhia Română ca reprezentant pe lângă Institutul Teologic Ecumenic „Tantur” din Ierusalim, în cadrul căruia va desfășura o bogată activitate și va dobândi noi experiențe.
La chemarea mitropolitului Nicolae al Ardealului, în luna iunie 1973 se întoarce în țară pentru a fi ridicat la treapta de episcop vicar la Sibiu, dar autoritățile comuniste si securitatea se opun. Va fi transferat ca professor la Seminarul Teologic din Craiova unde va preda cu succes limbile moderne franceza, engleza, rusa, apoi Filosofia, Logica, Ecumenismul si Istoria religiilor. Tot în acest timp va studia și va publica studii și articole în reviste de specialitate. Va primi și rangul monahal de „protosinghel”, în 1975.
Fiind remarcat de patriarhul Iustin Moisescu, la 1 septembrie 1977 este numit director al Seminarului Teologic din București. Aici va restaura clădirile avariate după cutremurul din 4 martie 1977, va îmbunătăți progamul instructiv-educativ și va îmbogăți biblioteca cu aproximativ 4.000 de volume.
Cunoscutul caz Calciu Dumitreasa, arestarea acestui preot profesor, precum și alte intrigi, au determinat îndepărtarea părintelui Veniamin Micle din postul de director și profesor și trimiterea lui la Mănăstirea Cozia. Aici i se oferă totuși condiții să continue studiul și activitățile culturale, publică numeroase studii, dar refuză orice fel de avansare, inclusiv susținerea tezei de doctorat.
În anul 1982 va fi numit de către episcopul Iosif al Ramnicului și Argeșului, ca eclesiarh al Catedralei episcopale din Râmnic, unde va sluji până în anul 1985. Tot în această perioadă va face două călătorii de studii la Muntele Athos (în 1982 și 1983) unde va studia amănunțit manuscrisele românești de la Schitul Prodromul.
Părintele Veniamin a fost cel care solicitat în scris si documentat ca Episcopia Râmnicului să obțină retrocedarea clădirilor Mănăstirii Bistrița, care se aflau de 20 de ani în folosința Ministerului Muncii și se găseau într-un avansat stadiu de degradare. A propus ca, după restaurare, să ia ființă aici un centru de restaurare și conservare a bunurior de patrimoniu, un muzeu al tiparului românesc, săli pentru lectură, simpozioane, conferințe și comunicari. Părintele Veniamin a fost numit stareț al mănăstirii și s-a ocupat de întocmirea documentației si de avizele necesare, astfel că lucrările de restaurare au început în anul 1986. În același timp, a fost organizată viața monahală pentru viața de obște, ca mănăstire de călugări, s-au desfășurat slujbele după rânduiala monahală, a fost înființat un atelier de tâmplărie, a fost recuperată o parte din proprietatea mănăstirii și apoi organizată gospodăria agricolă și zootehnică. Toate de la capăt, cu mari eforturi!
În anul 1992, după ce lucrările de restaurare erau efectuate în proporție de 80%, episcopul Gherasim al Râmnicului a transformat Bistrița în mănăstire de maici si a adus călugărițe de la Mănăstirea Clocociov, fiind numită stareță monahia Tamaș Mihaela. Părintele Veniamin a fost rânduit preot slujitor al mănăstirii și i s-au luat responsabilitățile anterioare. O bună parte din proiectele sale privind intensificarea vieții spirituale și culturale la Mănăstirea Bistrița au fost abandonate sau întârziate. Pe lângă slujirea la Sf. Altar, de acum se va consacra aproape exclusiv studiului și scrisului, mai ales după pensionarea sa, în anul 2014.
Deși pare de necrezut, Părintele Veniamin Micle a realizat operă mai mult decât impresionantă: 130 de cărți de natură teologică, istorică, documentară – toate fiind realizate cu acrivie și o rigoare științifică de invidiat și pe care le-a tipărit, legat și difuzat în condiții proprii; peste 300 de studii, articole și recenzii publicate în reviste de specialitate din țara și de peste hotare; un tezaur neprețuit de cărți, documente, însemnări, note bibliografice și noi proiecte de cercetare și scris. Dar mai presus de orice, Părintele Veniamin Micle ne-a oferit și ne oferă mereu un exemplu unic de credință, de rugăciune, de răbdare, de muncă și slujire la Sf. Altar al Bisericii noastre străbune, ca și pe tărâmul cercetării și al scrisului.
Preacuvioase Părinte Profesor Veniamin Micle!
Mulțumim bunului Dumnezeu că vă avem printre noi! La vârsta patriarhală pe care o aveți, ca dar de la Bunul Dumnezeu, sunteți pentru noi toți un strălucit exemplu de viețuire întru Hristos Domnul și de slujire a Bisericii Sale, un neobosit cercetător și dăruitor de slovă Bisericii și culturii române. Dumnezeu să vă dăruiască zile bune și îndelungate! Vă sărutăm dreapta cu mult respect și prețuire!
16. 09.2021
*
Ultimul vorbitor care s-a referit la opera vastă a Arhim. Veniamin Micle a fost scriitorul Ioan St Lazăr, cercetător și istoric literar, conf. dr. La Universitatea din Pitești – până la ieșirea la pensie, redactor șef la revista „Lumina Lumii”, conducătorul Fundației „Antim Ivireanul” de pe lângă Arhiepiscopia Râmnicului…
Înaltpreasfințite Părinte – Arhipăstorul nostru,
Preacuvioase Părinte Veniamin Micle,
Onorată asistență…
Încep prin a vă aduce mulțumiri Înaltpreasfințite Părinte, pentru că ați restaurat și începeți să valorificați opera spirituală și tipografică a părintelui Veniamin Micle realizată cu o competență de excepție și cu o tenacitate fără limite pe parcursul a patru decenii, domnia sa ajungând la impresionanta cifră de 130 de lucrări. Ați repus în drepturi, sărbătorind și omagiind după o lungă perioadă de restricții și recluziune o persoană a Bisericii Ortodoxe Române, cel mai de seamă istoric bisericesc din vremea noastră (după regretatul academician Mircea Păcurariu), cărturar cu o excelentă prestație științifică și contribuție uluitoare în privința multor aspecte ale spiritualității și culturii românești medievale, moderne și contemporane, despre care astăzi voi vorbi cu sfială și deosebit respect. Se cuvine de asemenea să mulțumesc, să mulțumim, și inginerului inventator, artist plastic și poet, ziarist remarcabil, Petre Cichirdan, care lună de lună ni-l aduce în paginile revistelor sale pe părintele Veniamin Micle cu noi contribuții, întreținând vatra așteptărilor atât de fructuoase în orizontul spiritualității și culturii noastre. Cu firești scuze pentru inerentele incorectitudini ale demersului meu de câteva minute, aș zice că vasta operă a Părintelui Veniamin Micle ar putea fi urmărită pe câteva teme principale în jurul cărora polarizează variatele sale lucrări. Astfel de teme pot fi considerate:
1. Istoria Sfântă și depășirile ei; respectiv învățătuirile Domnului nostru Iisus Hristos – Mântuitorul, Sfânta Scriptură cu sfintele Evanghelii; Fecioara Maria și Sfânta Cruce. De asemenea și evocarea sfântei tradiții prin referință la lucrările Sfinților Părinți Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Sf Casian și alții…
2. Istoria Bisericii Ortodoxe Române, reliefând momente și personalități de seamă, opera ei catehetică, omiletică și pastorală puse har învățământului Teologic. De asemenea cultul sfinților români, dintre aceștia, părintele, dedicându-se îndeosebi Sfântlui Grigorie Decapolitul ale cărui sfinte moaște sunt la Mănăstirea Bistrița și pentru care a infirmat falsele ipoteze catolice susținut fiind recent și de către profesorul universitar doctor Ioan I Ică jr.
3. Istoria Monahismului Românesc în general și a celui vâlcean în special cu accent pe contribuțiile românești în spiritualitatea Muntelui Athos; și pe tradiția isihasmului pe pământ autohton, în special în ținutul Vâlcii; precum și reliefarea recent a 300 de monahi de seamă din așezămintele de cult vâlcene rezultați din documentele cercetate, dintre aceștia, părintele, dedicându-se lui Chiriac Râmniceanul, călugăr isihast și om de cultură duhovnic al lui Tudor Vladimirescu care i-a și tipărit în regie proprie lucrări însemnate; dedicându-se și Sfinților Antim Ivireanul și Calinic de la Cernica.
4. Istoria mânăstirilor oltene. Coșuna – Dobrovăț, Polovragi, Călui, dar și celor vâlcene, din Costești-Arnota dar mai ales mănăstirea Bistrița, unde este închinoviat…și prin aceasta dovedind, prin așezămintele ei, prin școlile și realizările ei, că ar fi fost cea mai de seamă așezare mănăstirească din Țara Românească din evul mediu și cel premodern, dar nu numai atât… Recenta descoperire și demonstrație a părintelui Veniamin Micle privind biserica Bolniță ca fiind isihastă înainte de venirea în Țara Românească a călugărului Nicodim cel Sfințit, duhovnicul lui Mircea cel Mare, a șocat, dar a și convins pe marii cărturari bisericești, între aceștia, din nou părintele Ioan I. Ică jr.
5. Istoria tiparului bisericesc la români…care este chiar titlul unei lucrări de sinteză realizată inedit printr-un dialog cu Petre Cichirdan, accentul fiind pe identificarea primului tipograf din Țara Românească, românul Ieromonah Macarie și a Mănăstirii Bistrița olteană ca loc de tipărire a celor trei cărți reprezentative din anii 1508 – 1512. Aceasta fiind o demonstrație științifică impecabilă și o concluzie necontestată de nimeni, bornă peste care nu se va putea trece…Fac o paranteză, în anul 2008, când a apărut cartea, noi am făcut la Râmnicu Vâlcea o lansare foarte frumoasă, apoi am mers la Târgoviște unde se sărbătorea 500 de ani de la apariția primei cărți a lui Macarie (1508) la Mânăstirea Dealul! Ca să nu le stricăm sărbătoarea nu ne-au lăsat să vorbim în plen și ne-au trimis în altă parte, la mânăstirea Iaroslava… Am fost marginalizați total…Totuși, Ion Soare, care a fost unul dintre cei mai frecvenți cronicari ai cărților Părintelui Veniamin Micle, l-a întrebat pe conducătorul său de doctorat, academicianul Mihăilă, ce părere are despre cartea Părintelui?…Profesorul Mihăilă i-a spus că a citit cartea din scoarță în scoarță, că aceasta este extrem de bine documentată, are și obiecții, dar nu o poate susține fiindcă atunci s-ar nega tot ce a susținut el…„După ce nu voi mai fi eu, atnci cartea o să aibă altă soartă”!…Revenind la temele noastre bisericești, pe care le-a,m enumerat, Părintele Veniamin le-a adăugat alte trei inerente cărturăriei domniei sale, dar semnificative în arealul istoric și cultural românesc…
6. Cultura religioasă vâlceană. Impresionantă sinteză prin care a contribuit la realizarea Enciclopediei Județului Vâlcea, vol. I.
7. Istoria propriuzisă, odată cu preoții români participanți la războiul de reîntregire a Patriei și a doua oară cu inedita, neașteptata, lucrare despre „Adevărata Posadă – Defileul Bistriței” …O demonstrație extrem de complexă a desfășurării acestei bătălii și care ia în considerare toate demonstrațiile pro și contra ideii susținute de domnia sa.
Din poziția în care a fost multă vreme marginalizat părintele a simțit nevoia să se prezinte publicului prin autobiografii repetate, însoțite de bibliografia proprie și de către bibliogafia referințelor citate selectiv și aș aminti în acest sens volumul Veniamin Micle – Documentar tipărit de Eugen Petrescu….Și rodul fructuos al acestei perioade autobiografice a fost excepționalul volum Genealogia familiei Micle care se întinde pe o perioadă de 800 de ani…o familie de nobili maramureșeni care au făcut cinste României, care, iată fac cinste și astăzi…
Ioan St LAZĂR
*
Desigur, în finalul manifestării a luat cuvântul însuși sărbătoritul care a punctat scurt, așa cum este domnia sa, plăcându-i să se facă ascultat…spunând noutăți pe bază de fapte și „pe bază de documente”…
Înaltpreasfinția Voastră,
Onorată asistență…
Aș dori în primul rând să-mi exprim sentimentul de mulțumire și bucurie față de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Varsanufie, părintele nostru duhovnicesc care a inițiat și organizat acest moment festiv. Totul a pornit de la o carte…de la o vizită a Înaltpreasfințitului la mine la chilie, unde pe masa de lucru era o carte scrisă de mine despre peștera Sf Grigorie Decapolitul. I-am oferit cartea, dumnealui a citit-o, și, a doua zi, am primit un telefon de la Prea Sfinția Sa care mi-a spus că nu a dormit în acea noapte până nu a citit cartea. „Este o carte excepțională. M-am hotărât să o tipăresc.” mi-a spus Domnia Sa. M-am bucurat foarte mult de inteligența cu care a întâmpinat Înaltpreasfințitul cartea respectivă. Cartea a fost apreciată de toți speologii români. Toți care au trecut pe la mine, care au trecut pe aici pe la Bistrița, au primit cartea despre peșteră și toți și-au exprimat admirația pentru ea, spunând că nu există o altă peșteră în România care să aibă o asemenea monogrfie. …Eu ce aș dori să punctez: înainte cu patru cinci ani de a scrie această carte, a existat o carte scrisă de un renumit călugăr moldovean care a scris foarte mult despre monahismul românesc…Ieromonahul Ioanichie Bălan, care a scris Patericul românesc, Convorbiri duhovnicești…și o altă carte: Vetre de sihăstrie românească…și, foarte interesant, în aceasta scrie despre peștera de la Bistrița despre care spune că au fost pustnici în ea, dar nu se cunoaște nici un viețuitor, acestora li s-au pierdut numele…Deci, cine ia în considerare spusele ieromonahului, cade în eroare! Eu am reușit prin documentare excesivă, așa cum îmi place să tratez lucrurile care mă preocupă, să identific 24 de monahi isihaști care au trăit în Peștera Sf Grigorie Decapolitul…Cartea a fost foarte bine prezentată în această seară. Totuși vreau să subliniez un singur lucru: în secolul al XVIII-lea a apărut teoria că la Mânăstirea Bistrița nu s-ar afla moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, ci osemintele lui Ioan de Capistrano, un călugăr catolic…Atunci când am venit la Mânăstirea Bistrița, după 1983, aproape în fiecare lună veneau profesori în grup să viziteze mânăstirea Bistrița, grupuri de profesori catolici de la Roma, de la Milano, sau grupuri de călugări franciscani din Italia, din Spania, din Franța ca să vadă moaștele Sf Ioan de Capistrano de la …Bistrița. Atunci m-am hotărât să scriu o carte: Sfântul Grigorie Decapolitul mărturii documentare și am găsit 25 de documente care mărturisesc că la Bistrița sunt moaștele Sf Grigorie Decapolitul…și, mai mult, trebuie să știți, că simultan, o perioadă de 30 de ani moaștele Sfântului Grigorie au stat la Bistriţa, iar ale lui Ioan de Capistrano au stat în Ungaria, la Mânăstirea Ilok, unde, ultimul fusese îngropat, în 1456. Moaștele au dispărut în anul 1526 cu ocazia bătăliei de la Mohaci dintre unguri și turci. Au urmat o serie de ipoteze, potrivit cărora le-ar fi sustras turcii ca să le vândă la ortodocşi. Din cadrul acestor grupuri care s-au perindat pe aici, după 1990, un profesor catolic din Roma, care mi-a apreciat mult cartea, mi-a spus că o va traduce în limba italiană și o va publica la Roma… Nu știu dacă această traducere s-a întâmplat…, cert este că de atunci nu au mai trecut pe la Bistriţa nici o delegaţie catolică pentru a se închina la „Sfântul Ioan de Capistran”, fiind convinşi că la Bistriţa este Sfântul Grigorie Decapolitul. Încă odată, vă mulțumesc pentru această seară minunată!…
Arhim. Veniamin MICLE
Au consemnat
Simona Maria KIS
Simion PETRE
