Costești, Mănăstirea Bistrița, 06 iulie 2024, în Biserica Catedrală, de la ora 12:00 a avut loc o slujbă Te Deum în cinstea și onoarea Arhim. Veniamin Micle, care a împlinit 85 de ani, și căruia îi urăm și noi, încă odată, La Mulți Ani! cu sănătate și îndeplinirea tuturor dorințelor la această frumoasă vârstă; iată, la 42 de ani, 1982, de când Arhimandritul a fost înscăunat ca stareț la vestita mănăstire pe care, domnia sa, a făcut-o și mai vestită, și mai semeață!…Spuneam odată, o valoroasă construcție bisericească care aduce și la propriu și la figurat lumina, multă lumină în interiorul ei și o răsfrânge pe fața Sfântului Grigorie Decapolitul…așa cum și chipul luminos al Arhimandritului Micle luminează biserica din umbra altarului unde-și pregătește predica…De astă dată, predica (un valoros CV) în această zi de sărbătorire a vârstei a fost rostită de ÎPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, după o slujbă care a încântat asistența formată din cei mai apropiați credincioși (din Oltenia toată) ai părintelui Micle; celebru monah, cărturar și publicist, istoric și scriitor cu peste 162 de titluri tipărite! Au venit admiratori de-ai săi de la Craiova, Tg Jiu și Slatina, de la Râmnicu Vâlcea! După slujba din biserica catedrală, celebră deja, pictată de Gheorghe Tattarăscu, pictură neorenascentistă românească în care simțim și prezența pictorului iconar Gherontie din Bogdănești, biserică construită pe celebra temelie a ctitoriei boierilor Craiovești 1492 – 1494, și, care, posibil, a fost construită pe locul schitului Sf Mucenic Procopie (după studiile și teoriile Arhim. Micle, în fond, argument de bază în susținerea ideii părintelui arhimandrit că în această zonă a avut loc Bătălia de la Posada). Și ca să realizăm întreg tabloul locului unde sălășuiește acest, deja, celebru monah, și unde a fost sărbătorit, mai adăugăm valoarea istorică și artistică a Bisericii Bolnițe, de la Mânăstirea Bistrița; valoarea picturii stabilită de Arhimandrit ca aparținând posibil lui Dionisie Rusul, și sigur ucenicilor săi, de la Curtea de Argeș, Dobromir și Chirtop („Interviul anului. Un monah la 75 de ani. Arhim. Veniamin Micle” Ed. Intol Press Râmnicu Vâlcea, 2014 și Ed. Praxis Arhiepiscopia Râmnicului 2014)…
*
Din biserica catedrală, cler condus de ÎPS Varsanufie și sărbătorit, și invitații din toată Oltenia s-au deplasat cu toții în Sala Muzeului Tiparului din cadrul Mănăstirii Bistrița unde au participat la lansarea cărților „Un Domn, o credință, un botez”, „Pavăza dreptei credințe” (Editura Praxis Arhiepiscopia Rămnicului-amândouă) și „Bătălia de la Posada, adeverită documentar”, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2024, după ce, cu o jumătate de an înainte Arhimandritul a publicat-o în editura proprie, a tipărit-o la tiparnița sa de la Sf. Mănăstire Bistrița – împreună cu cartea „Popasuri în Forum vâlcean”; aceasta din urmă fiind un omagiu adus publicațiilor de cultură ale Intol Press, la care Veniamin Micle este și senior editor, și, care, în anul 2024 împlinește 34 de ani de la apariția primului articol „Sculptura și calculatorul” în 07 februarie 1990, în Experiment vâlcean; 20 de ani de la apariția Cultura Ars Mundi on line (Interferența Artelor 21 – Global Art Fusion); 18 ani de la preluarea ziarului cultural trimestial Povestea vorbei; 16 ani de la apariția Culturii vâlcene și 9 ani de la apariția Forum vâlcean. În luna martie 2024 a apărut în Forum vâlcean o recenzie a subsemnatului cu ocazia apariției celor două cărți ale Arhimandritului: „Popasuri în Forum vâlcean” și „Bătălia de la Posada, adeverită documentar”. Dăm mai jos un fragment din acel articol… « Ne spunem și noi părerea. Credem că armata lui Carol a intrat prin Severin pe drumul Craiova – Râmnicu Vâlcea – Curtea de Argeș; și s-a întors, o parte folosind aceeași rută, iar un corp, desigur, important, al regelui vrând să scurteze drumul și fiind infomat de iscoade trădătoare, la Râmnicu Vâlcea, s-a îndreptat pe drumul spre Horezu – Tg Jiu…În fond, această strategie a fost folosită din vremuri străvechi!…Iacov de pildă, când se întoarce de la Laban unde a câștigat două neveste și o avere impresionantă în turme și aur, în fața posibilului dușman, fratele înșelat, Esau, își împarte turmele și robii ca să nu dispară toți, dintr-o dată…Mai credem, că Cronica desenată – Lupta de la Posada (Lupta, nu războiul) – partea desenată – nu poate să fie hotărâtoare pentru stabilirea locului și felului acestei bătălii; metoda în sine aparține timpului în care scrisul era foarte scump, mai ieftină fiind narațiunea cu desene simbolice (vezi Istoria Omenirii de Hendrik Van Loon). A nu se uita că pe frontispiciul Arhivelor Statului din Râmnicu Vâlcea, un mozaic de mari dimensiuni, enorme, înfățișează Lupta de la Posada care, în studiile istoricilor se află pe teritoriul județului Vâlcea și care are cea mai mare întindere (mai ales atunci) în dreapta Oltului și chiar făcea parte din ținutul Severinului!…cât de curând Episcopia Râmnicului lărgindu-și numele: …și Noului Severin! » ( Forum vâlcean nr 1, martie 2024, « Arhim. Veniamin Micle: „Popasuri în Forum vâlcean” și „Bătălia de la Posada, adeverită documentar”)
La Mănăstirea Bistrița, pe 06 iulie 2024, s-au adunat zeci de invitați din toată Oltenia pentru a-l sărbătorii pe cel mai însemnat monah, cărturar și cercetător istoric din România de astăzi la vârsta de 85 de ani! Pe lângă cunoscutele personalități remarcabile din arealul vâlcean i-am recunoscut pe celebrii istorici de la Craiova, de la Universitate și Academia Română – Institutul Plopșor: poetul Dan Lupescu care ne-a dăruit și trei cărți semnate de domnia sa: „Petre Anghel 80. Chipuri poliedrice”, Ed Sitech 2024; „Spiritul Olteniei: pod peste himere: holograme pentru Europa”, Ed. Alma – Craiova, 2007; „Teatrul Național Craiova: Shakespeare Fesival”, Ed. Alma 2014; profesorul universitar doctor Dinică Ciobotea de la Facultatea de Istorie din Craiova, cunoscut pentru studiile sale în legătură cu istoria medievală a județului Vâlcea și nu numai – cu opțiuni pentru Posada lovișteană! Și cercetător științific Gabriel Croitoru de la Institutul C.S. Nicolăescu-Plopșor… Lansarea a fost însoțită de un recital cu texte din cele două cărți ale părintelui arhimandrit susținut de Camelia și Dan Constantin de la Teatrul Ariel Râmnicu Vâlcea…Organizarea a aparținut conducerii Arhiepiscopiei Râmnicului, Consilier Pr. Constantin Olariu, și întreaga manifestare s-a desfășurat sub directa conducere a ÎPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului…
*
În prezentarea de mai sus ne-am expus ideile, părerile, despre cartea Arhim. Veniamin Micle, după cum am demonstrat încă din martie 2024, în ziarul trimestial Forum vâlcean nr 1 martie 2024…Totuși, dată fiind atractivitatea problematicii, locul unde a avut loc Bătălia de la Posada, am vrea să reluăm principalele idei și să le dezvoltăm, să mărim interesul față de acest subiect, care este cel mai dezbătut, nu este controversat decât ca loc de desfășurare în același județ, deci nu poate să atragă asupra participanților ura reciprocă, vecină fiind doar cu o dispută de suprafață… Nimeni nu poate să aibă sută la sută dreptate, dacă nu se găsește un depozit imens de oase omenești și de animale…cai și boi, vite de tractiune, eventual, de hrană… Arme nu se pot găsi, căci nici o oaste învingătoare nu ar fi lăsat pe câmpul de luptă armele atît de scump fabricate! Reluăm ideea și spunem că dreapta Oltului din Țara Loviștei și până la Dunăre făcea parte din administrația Regatului maghiar, parte din ținutul Severinului, și că era recent cucerită de Basarab I împotriva căruia se pornise Carol Robert de Anjou să o elibereze și să-l pedepsească pe acest Basarab… Oastea ungară s-a îndreptat către Curtea de Argeș pe drumul fără primejdii, deschis de o parte și alta, pe traseul Craiova – Râureni (Râmnicu Vâlcea). La Curtea de Argeș s-a încheiat pacea. Trădarea călăuzelor ungurești nu putea avea loc imediat, pe calea de întoarcere, pur și simplu ca să aibă timp, voievodul valah, să pregătească capcana, locul de desfășurare a tragediei oastei ungurești, această Posadă, poveste desenată în Cronica de la Viena, nicidecum document, ci beletristică a vremii (care nu-i diminuează importanța transmiterii povestirii, realitate)!… Deci, spun documentele, se întoarce pe calea pe care sosise la Curtea de Argeș. Ajunge la Râureni și aici iscoada trădătoare îl sfătuiește ca o parte din oștire, cu el (Carol) în frunte, să o ia pe drumul spre Tg Jiu, pe sub pădure… Înseamnă că Posada, Lupta de la Posada, luptele, s-au dat pe acest traseu, după ce au trecut Oltul la înapoiere, pe ruta Râureni, Horezu, Tg Jiu…ca să respectăm și Mozaicul desfășurat pe fațada Arhivelor Naționale Vâlcea!… Credem că varianta Perișani, „cale necunoscută” lui Carol, nu are sorți de izbândă fiindcă această cale era cunoscută Țării Românești și Transilvaniei încă din timpul romanilor…De asemenea, credem, și Basarab a luat în calcul acest lucru, că Regele Carol știa de pericolul unui drum pe sub pădure (și el, drumul, era cunoscut) astfel că populația adiacentă drumului s-a retras în aceste păduri încă de la intrarea Lui Carol în țară la Turnu Severin… Deci Basarab a orchestrat întreagă această „plimbare” a oastei lui Carol Robert de Anjou, acest război, terminată cu o magnifică și necruțătoare victorie a voievodului valah…
