Zilele trecute, în turneul nostru prin zona Horezului și Costeștiului, Vaideenilor, ne-am văzut cu Arhimandritul de la Mânăstirea Bistrița, cărturarul și seniorul nostru editor, Arhim. Veniamin Micle (85 ani pe 07 iulie 2024), care ne-a îmbogățit biblioteca cu încădouă cărți de mare interes create de la cap la coadă de către domnia sa: Popasuri în Forum vâlcean și Bătălia de la Posada, adeverită documentar;ambele editate și tipărite de acest celebru deja, călugăr, care, fără nici un ajutor, își produce propriile cărți! …editare, culegere, tehnoredactare, tipărire și legătorie! Editate la Sfânta Mânăstire Bistrița, Eparhia Râmnicului, 2023… Amintim că Popasuri… este a 162-a carte a eminentului om de știință-călugăr, reprezentant de seamă al clerului românesc, duhovnic: pr. Slujitor la Mânăstirea Cozia, mare ecleziarh la Catedrala Episcopiei Râmnicului, stareț la Mânăstirea Bistrița…pr. Slujitor la aceasta până astăzi!…cercetător istoric cu studii de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1966-1968), cu specializare la Facultatea de Teologie catolică din Strasbourg (1968-1971) şi la Institutul ecumenic Tantur-lerusalim (1973); pedagog: fost asistent universitar la Institutul Teologic din Sibiu, profesor la Seminarul Teologic din Craiova, profesor și director la Seminarul Teologic din București; iar Bătălia de la Posada… este a 163-a carte a aceluiași eminent cărturar!…senior editor și jurnalist la toate publicațiile Intol Press din anul 2006…membru UZPR din anul 2016! Un monument uman care trăiește sub umbrela ocrotitoare a Arhiepiscopiei Râmnicului la această Mânăstire Bistrița din 1980 sub binecuvântările celor doi mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române: Arhiepiscopul ÎPS Gherasim și Arhiepiscopul ÎPS Varsanufie începând din 2014…Cele două cărți pe care le prezentăm astăzi sunt un cadou pentru societatea culturală vâlceană, și nu numai, ele fiind create pentru a aduce elogii de felicitare și mulțumire instituției de presă culturală Intol Press (ne referim la Popasuri…) dar și istoricilor și creatorilor de frumos din Râmnic și întregul județ publicând această carte închinată extraordinarului moment istoric petrecut în noiembrie 1330 – Bătălia de la Posada…Trebuie să admirăm această scriere asupra marelui eveniment istoric care a dus la crearea Țării Românești, Valahia în toată splendoarea ei, de la Severin și până la mare și dintre munții Carpați și până la Dunăre…și care este o adevărată fișă biografică aproape esthaustivă a tuturor opiniilor și scriierilor despre localizarea Bătăliei de la Posada în județul Vâlcea…O fișă excepțională la îndemâna oricărui cercetător, și cititor, specialist sau nespecialist dar cu dragoste pentru această extraordinară istorie a trecutului nostru eroic…O concluzie care se desprinde după lectura acestei cărți ar fi că distinsul cercetător, călugăr-duhovnic și mare patriot, spune spre finalul cărții că rămâne ca numai viitoarele cercetări arheologice să descopere osuarele care trebuie să ateste adevărata localizare a Bătăliei de la Posada.
Dar să revenim la Popasuri în Forum vâlcean, prima carte pe care am semnalat-o. Lucrarea se referă la publicarea în presa aparținând Intol Press a diferitelor articole, în speță cu precădere în trimestialul Forum vâlcean, tipărit, și pe Cultura Ars Mundi on line în PDF….desigur, în carte, apar și alte articole, problematici, publicate în lunarul Cultura vâlceană și trimestialul Povestea vorbii 21. De menționat că Forum vâlcean nr 1/ 2014, cel în care apare articolul de față, este tipărit în luna martie a acestui an și el urmează ziarului Forum vâlcean nr 4 (37)/ septembrie 2023. Numărul 1 a acestui ziar a apărut în martie 2015, și, deci, împlinește în această lună 9 ani! La anul pe vremea aceasta împlinește 10 ani…În editorialul semnat de subsemnatul, din nr 1, martie 2015, se explică cauza apariției și data, vechimea reală…Forumul Cultural al Râmnicului (FCR) a editat și scos pe piață împreună cu Editura Intol Press, revista anuală (nu anuar-vezi ISSN emis de BNR) Forum 5 (cinci ani de existență FCR) – director Gh Dumitrașcu și Red. Șef Petre Cichirdan în ianuarie 2007 și care dispare peste 5 ani după apariția Forum 10 (iunie 2012). Dispare pentru că conducerea FCR, implicată în proiectul Forum V, apariție trimestială, nu mai asigură fonduri pentru Forum 11. Așa încât același colectiv de redacție ca la Forum 5, 6, 7, 8, 9 și 10 hotărăște înființarea ziarului cultural trimestial, Forum vâlcean, nr 1, martie 2015 în cadrul Asociației ECOSTAR 21 și Editura Intol Press având același director și redactor șef. Editorialul din 2015 stabilește că ziarul Forum vâlcean continuă revista Forum 10, rezultând vechimea totală de 17 ani (2007 – 2024) Cartea Arhimandritului Veniamin Micle cuprinde articole publicate între 2007 și 2023, anumite studii cu caracter de Forum, având tematică istorică, și religios socială. Cuprinde la sfârșit un Indice de nume și un Indice de locuri, devenind un adevărat abecedar pentru publicația Forum vâlcean. Ca să demonstrăm utilitatea acestui demers editorial, în afara celui exprimat mai devreme, amintim eseul „BÂRFIREA,/ Păcatul care ucide pe aproapele” cuprins între paginile 48 – 60, un material care este mai mult decât necesar pentru cunoașterea, pentru înțelegera multor lucruri rele care se întâmplă astăzi, mai ales prin intermediul televiziunilor de știri, dar, mai ales prin intermediul facebook-ului ca să ne referim la spațiul vâlcean!…unde barfirea și calomnierea nu are nici o opreliște…Am adnotat pe marginea acestor pagini: în general la bîrfă – denigrare – se pretează cei care cred că au fost nedreptățiți de cineva (bârfit). Bârfitorul poate fi în timpuri diferite și bun (când este profitor), și rău (când este răzbunător); mai există o situație, când acesta are boala clevetitului. Cel mai mult are de suferit cel bârfit. Se spune, însă, că dacă nu ești bârfit n-ai realizat nimic în viață. Când bârfa conține minciuna, atunci ea devine penală (atenție ziariști profesioniști vâlceni)! Asociată bârfirii este fără doar și poate, calomnia! Și asta este cea mai urâtă componentă a bârfirii. Giacomo Rossini a materializat-o excepțional pe verbal și pe note muzicale în Aria calomniei din opera Bărbierul din Sevilla… Iată și un citat din cartea ilustrului călugăr cărturar, pag 49, cap. Bârfirea, păcatul care ucide pe aproapele (Doamne, cât adevăr în această expresie: ucide pe aproapele!): „De multe ori, în spatele bârfei se ascunde dorința de răzbunare și de răutate față de persoana denigrată.” Și exemplele de acest fel abundă și mare parte din ele se regăsesc în Cartea Cărților…
* Cel de-al doilea volum, Bătălia de la Posada, adeverită documentar, autor Arhim. Veniamin Micle, Editura Sfânta Mânăstire Bistrița, Eparhia Râmnicului, 2023 este o adevărată bijuterie documentară, care, cum o arată și titlul, vine în sprijinul stabilirii locului unde a avut loc marea bătălie din 1330 dintre valahii de la nord de Dunăre și maghiarii din Regatul Ungar, care îl consacră pe Basarab I ca întemeietor al Țării Românești. Să nu uităm că toate marile bătălii celebre s-au dat pe teritoriul Moldovei și Valahiei – Țara Românească. De ce Posada 1330 trebuie să existe pe un teritoriu (atunci) disputat între Transilvania săsească și Valahia? Armata regelui nu putea să se înghesuie de bună voie într-o strâmtoare – trecătoare – și acolo să fie călcată în picioare, să fie decimată…decât, doar, poate așa cum o percepe călugărul cărturar de la Mânăstirea Bistrița: la întoarcere armata a intrat într-un loc dinainte pregătit (și nu lângă Curtea de Argeș) și mai apoi i s-a închis calea de întoarcere. Controversa asupra locului unde a avut loc Bătălia de la Posada a aprins atâtea spirite, încât cartea lui V. Micle propune pacea între acestea, admițând că doar o măsurătoare dectectoare de metale grămadă (noi nu credem că există așa ceva armele fiind captura de război cea mai importantă) sau de osuare ale celor căzuți în luptă (desigur alături de documentele existente). Ne spunem și noi părerea. Credem că armata lui Carol a intrat prin Severin pe drumul Craiova – Râmnicu Vâlcea – Curtea de Argeș; și s-a întors, o parte folosind aceeași rută, iar un corp, desigur, important, al regelui vrând să scurteze drumul și fiind infomat de iscoade trădătoare, la Râmnicu Vâlcea, s-au îndreptat pe drumul spre Horezu – Tg Jiu…În fond, această strategie a fost folosită din vremuri străvechi!…Iacov de pildă, când se întoarce de la Laban unde a câștigat două neveste și o avere impresionantă în turme și aur, în fața posibilului dușman, fratele înșelat, Esau, își împarte turmele și robii ca să nu dispară toți, dintr-o dată…Mai credem, că Cronica desenată – Lupta de la Posada (Lupta, nu războiul) – partea desenată – nu poate să fie hotărâtoare pentru stabilirea locului și felului acestei bătălii; metoda în sine aparține timpului în care scrisul era foarte scump, mai ieftină fiind narațiunea cu desene simbolice (vezi Istoria Omenirii de Hendrik Van Loon). A nu se uita că pe frontispiciul Arhivelor Statului din Râmnicu Vâlcea un mozaic de mari dimensiuni, enorme, înfățișează Lupta de la Posada care este pe teritoriul județului Vâlcea care are cea mai mare întindere (mai ales atunci) în dreapta Oltului și chiar făcea parte din ținutul Severinului!…cât de curând Episcopia Râmnicului lărgindu-și numele: …și Noului Severin!
