În fapt, pentru majoritatea, inclusiv profesorii de limba engleză, care au reclamat o oarece influenţă scoţiană, spectacolul de teatru nu prea a fost înţeles, desfăşurându-se în ziua a treia a Festivalului, 20 iulie 2012, de la ora 17.30 în sala liliput din Zăvoi. Spectacolul, dat de o trupă a Companiei Scottworks din Scoţia, la care a asistat şi regizorul Scott Johnston, a fost pentru toată lumea o lecţie clasică de teatru englezesc în care dicţia şi gestul au fost, dintotdeauna, îndelung studiate… Cuvântul, substanţa faptului teatral, postmodern în cazul de faţă, ţine de fizionomia psihică a unei femei care are un punct comun cu fizionomia psihică a autoarei; care pare a fi însăşi Sarah Kane…Din punctul de vedere al mişcării pe scenă, schimbării de locuri între actori, expresivitatea privirii fiecăruia şi, cum spuneam, claritatea şi sonoritatea vocii au constituit o foarte bună îndrumare-exemplu pentru tinerii actorii-studenţi-spectatori vâlceni aflaţi, astfel, la un schimb de experienţă mai mult decât util. Tinerii actori englezi, în acest corolar de idei ce ţin de arta actorului, doi bărbaţi şi două femei, s-au depăşit pe sine în a-şi demonstra calităţile, şi străpungând cu privirile masa densă a materialului din jurul lor! În sala de la Teatrul Ariel a avut loc o etalare a calităţilor pe care trebuie să le aibă un spectacol de teatru, un actor!…Pentru noi, neânţelegând nimic şi doar intuind, o lecţie de dicţie, am mai spus-o, o înşiruire de recitative singulare sau în pereche, părând un cvartet! atonic, sincretic.
Nouă, celor din rândul unu şi doi-de lângă scenă-ne-a plăcut spectacolul, chiar dacă nu am înţeles decât replicile, dintre personaje, atâtea câte au fost (total paralele, dar compatibile în idei), care, fiind în altă limbă şi fără text însoţitor-scris, poate fi comparat cu unul de mimă-pantomimă; gestul, transformându-se şi el într-un real mesager!
Muzica a fost semnată de Kenny MacLeod, iar cei patru actori se numesc Robbie Stevens-cu cămaşă albă, Bhav Joshi-cu cămaşă neagră, Emma Hindle-cu rochie roşie şi Vanda De Luca-cu rochie neagră; conducerea de scenă-Emily Barr…Premiera piesei, a patra, a scriitoarei Sarah Kane a avut loc în august 1998 la Teatrul Traverse din Edinburg (Ariel Inter Fest-pliant Festival)… „Nu are nici subiect, nici sens conveţional, nici vreo acţiune fizică; scenariul lui Kane indică personajele doar prin iniţiale, şi nu include nicio indicaţie regizorală, cu excepţia momentelor tensionate, când remarcile dramaturgului sunt scurte şi obiective. (…) „Aşteptând cu nerăbdare preia tema suferinţei din dragoste, temă pe care Kane a abordat-o deja în piesele anterioare” (acelaşi pliant). Cu toate neajunsurile care ţin de înţelegerea textului, considerăm spectacolul din Zăvoi unul din reuşitele, mari reuşite ale Festivalului, ale teatrului profesionist şi de idei…Mai ales şi după ce citim comentariul-traducere pe care ni l-a făcut Bogdan Cichirdan, şi pe care îl redăm, parţial, mai jos…
*
Piesa conţine câteva teme întunecate, prezentate ca zbateri interioare ce bântuie cele patru personaje – astfel de teme includ: violul, incestul, pedofilia, anorexia, dependenţa de droguri, instabilitatea mentală, crima şi suicidul.
Kane incorporează numeroase aluzii lirice în text, în special către „The Waste Land” de T.S. Eliot. De asemenea face câteva referiri la scripturile biblice.
Bărbat în camaşă albă : A
Bărbat în cămaşă neagră: B
Femeie in negru: M
Femeie in roşu: C
C: Eşti mort pentru mine.
B: Citirea testamentului meu îmi spune sau îţi spun distruge-mi acest moment şi te voi bântui pentru tot restul vieţii tale, de c—t.
C: Mă urmăreşte.
A: Ce vrei?
B: Să mor.
C: Cineva străin, din afara oraşului, i-a spus mamei. Eşti mort pentru mine.
B.: Nu, nu este asta.
C.: Dacă aş putea sa mă eliberez de tine fără să te pierd.
A.: Câteodată acest lucru nu este posibil.
M.: Eu tot spun oamenilor că sunt însărcinată. Ei tot mă intreabă cum am reuşit acest lucru, despre ce tot vorbesc? Le spun ca am băut o sticlă de vin roşu, am fumat o ţigară şi am făcut sex cu un străin.
B.: Toate sunt minciuni.
C.: El are nevoie să ţină un secret, dar nu se poatre abţine să nu spună. El crede că noi nu ştim. Crede-mă, noi ştim.
M.: O voce în deşert.
C.: El, cel care apare ultimul.
M.: Ceva stă în cale.
A.: Încă sunt aici.
C.: Acum trei veri am pierdut pe cineva drag. Nu a murit nimeni dar mi-am pierdut mama.
A.: L-a primit înapoi.
C.: Cred în aniversări. Starea aceea nu poate fi egalată nici dacă evenimentul aniversar este trivial în esenţă sau uitat. În acest caz nu este nici una nici alta.
M.: Voi creşte mare şi voi… voi face ceva.
B.: Am fumat până mi s-a făcut rău.
A.: Negru pe alb şi albastru.
C.: Când m-am trezit am crezut că mi-a început ciclul menstrual sau mai degrabă nu s-a oprit pentru că s-a oprit acum trei zile.
M.: Căldura părăseşte trupul meu.
C.: Inima îmi este smulsă din piept.
B.: Nu simt nimic, nimic. Nu simt nimic.
M: Este posibil aşa ceva?
B: Poftim?
A: Nu sunt un violator.
M: David? – o bătaie de inimă.
B: Da?
A: Sunt un pedofil.
M: Îţi aduci aminte de mine?
B: Da.
C: Seamănă cu un neamţ.
A: Vorbeşte ca un spaniol.
C: Fumează ca un sârb.
M: Ai uitat.
C: Aş vrea să îi mulţumesc pe toţi.
B: Am încetat să mai gândesc.
M: Da.
C: Nu am putut să uit.
M: Te-am căutat peste tot în oraş.
B: Chiar nu vreau.
M: Ba da. Ba da.
A: Ba vrei.
M: Da.
C: Vă rog să încetaţi.
M: Şi acum te-am găsit.
C: Cineva care nu este mort a murit.
A: Şi acum suntem prieteni.
C: Nu este vina mea, nu a fost niciodată vina mea.
M: Tot ceea ce se întâmplă trebuie să se întâmple.
B: Unde ai fost?
M: Pe aici, pe acolo.
C: Pleacă.
