Scrisă de Laurenţiu Budău, în regia lui Victor Ştefaniuc, şi jucată in live-voce de trupa de actori ai teatrului „Guguţă” din Chişnău, piesa Hârzobul a emoţionat în mod deosebit copiii, tinerii şi mai vârstnicii spectatori adunaţi pe esplanada Teatrului Ariel din Zăvoi la a doua reprezentaţie, 21 07 13, a trupei de actori, dată cu ocazia Festivalului Internaţional de Teatru Ariel Inter Fest!
Felicităm din start, pentru spectacolul realizat, echipa de actori păpuşari condusă în hârzob de directorul teatrului, Gabriela Lungu, şi cărora ne face plăcere să le spunem numele: Denis Margine, Viorica Vicol-artist emerit al Republicii Moldova, Vasile Palea, Mihai Mărgineanu.
Spectacolul artiştilor români din Chişnău a impresionat atât prin decorul şi fizionomia păpuşilor, una de excepţie (de remarcat că stâlpii casei sunt identici cu stâlpii caselor vechi din zona comunei Muereasca – Vâlcea) cât şi prin autenticitatea vocilor, a ilustraţiei muzicale, cum spuneam, realizate in live, sincronizarea mişcării scenice a păpuşilor cu muzica şi vocile actorilor, şi ce e mai important, cu tematica dezbătută…dând impresia unui dinamici esenţiale – evidente şi bine temperate…Ca şi artiştii plastici din Republica Moldova, care de atâtea ori ne-au vizitat şi uimit, care cunost desen, şi actorii de la Teatrul Guguţă ştiu să cânte şi…să vorbească! Hârzobul tradiţional al păpuşarilor a fost în acest spectacol o veritabilă scenă de teatru artistic!
Hârzobul este lădoiul în care se mişcă artiştii şi mânuiesc păpuşile confecţionate din liguri pictate; de astă dată o fată de măritat, cu zestre, împreună cu baba şi moşul ei-şi nelipsita căţeluşă din ogradă, şi toţi, aşteptând peţitorii care nu întârzie să se arate: Vasilache, care mai are acasă o nevastă şi câţiva puradei, însoţit de peţitoare, cântând „Vasilică fără frică”!…dar ce frică vede el când îl caută şi găseşte consoarta; negustorul cu pălărie-pe care fata-l respinge: „Hi, ăsta-i bătrân”; turcul, care-şi face intrarea într-un evantai de linguri foarte bine şi sugestiv mânuite de cei din hârzob, şi care confundă fata cu baba spre disperarea moşului… „Lasă baba în pace”; muscalul-cazac care îl scoate-omoară din scenă pe turc şi confundă casa babii şi a moşului cu cazarma; vânătorul şi vânatul-iepurele în tandem; doi tâlhari, care vor doar zestrea, şi pe care doar Vodă Ţepeş îi lecuieşte de furat; fata plânge… „Să ma ia dracu”! şi chiar dracul-teribilă scenă-se prezintă la peţit; dar nu, fata nu rămâne nemăritată, căci apare Ionică-ciobănaş cu multe cornute şi mulţumit de zestre rămâne în casa fetei…O poveste savuroasă, spusă de actorii de la „Guguţă” cu mult farmec, şi subliniată la fel de o ilustraţie muzicală care a încântat publicul din Zăvoi! „După atâta căutare s-a întâlnit Lună cu Soare!…Am ales pân-am cules”!
Nu putem încheia fără a felicita-o pe Gabriela Lungu, pe colegii ei, pentru spectacolul realizat, noi, neputând să nu ne înăbuşim un sentiment de tristeţe, „citind” în simbolistica piesei pentru copii drama istorică prin care a trecut Moldova dintre Nistru şi Prut, când în 1812 Rusia i-a schimbat numele în Basarabia după ce i-a alungat pe turci şi a recunoscut Basarabia istorică, dar, să recunoaştem, aducând preamărire lui Basarab Întâi. În fine, ciobanul mioritic, instalându-se în casa fetei avea să renască stirpea noastră după ce – arc peste timp – Vlad Ţepeş a făcut teribila sa curăţenie…1918!
