Rusia s-a deşteptat sau a fost deşteaptă mai din totdeauna, după modelul marilor puteri din jur, ale momentului, modelul ei, de-acum, fiind acea Rusie a ţarului Nicolae al II-lea. Încurajează românismul în jurul României pe graniţele din est şi nord, ceea ce înseamnă că ţara noastră va fi mai puternică cu o vecinătate românească, puternică, cu precădere în Republica Moldova, dar şi în Ucraina şi în Serbia… Interesul românilor din aceste ţări este recunoaşterea lor ca minoritate naţională (mai puţin Republica Moldova), deci, având avantaje care decurg din această calitate şi, desigur, din dubla cetăţenie…Fără această calităţi ele nici nu ar conta în arealul interior al statului cu populaţie majoritară. Ţarismul, după războaiele cu Napoleon Bonaparte a învăţat de la strategul corsican că un popor cucerit trebuie respectat, dacă vrei ca el să te hrănească şi să te adopte, dacă, binenţeles, nu-l distrugi…În 1865, la Chişinău exista un manual bilingv rumâno-rus, da, chiar în această ordine! iar populaţia cu rădăcini în acele vremi, inclusiv cea autohtonă (de, şi noi am avut monarhie) a fost un model pentru pentru cei născuţi imediat după cel de-al Doilea Război Mondial…
*
Iurie Levcic inovează lucrurile din jurul său şi trebuie felicitat pentru asta. Se pune în slujba viitorului, îngrijindu-se de creşterea micuţilor, şi, promovându-i, nu oricum, ci învăţându-i limbile din regiune, cu precădere limba română, şi, o…meserie! Bravo Iurie, şi Toffler a spus că omul viitorului trebuie să înveţe să se hrănească din metrul său patrat! Levcic aşteaptă creşterea (vârsta îl ajută fiind un om tânăr), devenirea acestei substanţe explozive-unica valabilă în cazul de faţă, în bine, cu energie pozitivă-care sunt copiii! Cu aceşti copii, Iurie Levcic crează peste câţiva ani noua populaţie a românilor din Ucraina, care i-a cei bun şi de la unii şi de la alţii, creând un scut în nordul României, aşa cum în 1330 Basarab I crease scutul la sud de Carpaţi împotriva tătarilor, „ajutat” de Carol Robert de Anjou!
*
Să vezi o asemenea mânăstire, la 21 de Km de Cernăuţi, la Banceni, având hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, aparent-pe dinafară-să pară o combinaţie româno-ruso-germană iar pe interior să fie totul ca în Renaştere, o pictură colosală între, şi printre, cele şapte altare executată de şapte sute de pictori din toată lumea!…iată, credinţa, poate uni neamurile, înscrisurile, fiind toate în limba noastră…Este o mare, foarte mare, realizare…Repet, şi este scrisă în lumea sfinţilor în limba română! Există icoana lui Ştefan cel Mare, lângă unul dintre altare, şi, cred, că o pictură de la intrare, din pronaos, este făcută în stilul lui Sabin Bălaşa, dacă, nu, chiar de el…
*
Scurt pe doi, cred că politica de la Moscova este foarte inteligentă şi se înscrie pe linia marilor diplomaţii care, consideră, au considerat, că Rusia puternică are nevoie, aici pe arcul carpatic. de o Românie puternică; aici în spaţiul sacru, transilvan, al Daciei romane… Înclinaţia ei pentru ţarism, nu neapărat pentru Petru cel Mare (deşi ne simţim bine şi în prezenţa lui), dar, cum spuneam, pentru ultimul Nicolae, cel mai inteligent împărat european (moartea sa şi a familiei sale, constituindu-se ca o crimă ordinară), este de bun augur pentru ţara noastră şi pentru lumea întreagă…Ne place, nu ne place, marile împărăţii domină micile împărăţii din jur şi le influenţează soarta!
*
Mulţi, foarte mulţi oameni am cunoscut la Cernăuţi, oameni, indiferent de vârstă, de (şi cu) mare viitor: Eleonora Moldovan, consul general al României la Cernăuţi; Edmond Neagoe, consul; Călin Brăteanu, director al Centrului Cultural Bucovina şi al Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Suceava; Mihai Camilar, director al Muzeului obiceiurilor populare din Bucovina, jurnalist, scriitor din Gura Humorului, autorul a zece monografii şi cărţi despre Bucovina; Dan Lucanu, preşedintele Asociaţiei culturale „Cântec Bucovinean”, meneger instructor coregraf al Ansamblului „Balada Humorului” din cadrul Centrului Cultural Gura Humorului-Suceava; Dumitru Covalciuc, redactor la magazinul etno-cultural „Cronici bucovinene” al Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi, şi, care, în mod special-dovedind că eram dinainte cunoscuţi- ne-a spus că în 1969 a cunoscut-o pe Octavia Morariu, soţia lui Leca Morariu, şi, care, în 1969 l-a deshumat pe Leca din cimitirul eroilor din Râmnicu Vâlcea şi l-a adus la Suceava, rămânând şi ea, definitiv, la Suceava; Florin Cramariuc, meşter popular-în arta lemnului din Suceava; Mykhael Teutylyak director hotel „Oasis” (unde am fost cazaţi); Adriana Lupu, interpret, ghid.
*
Delegaţia horezeană a participat la Simpozionul Internaţional « Vatră dulce strămoşească » şi la sesiunea de lansare de carte românească, ambele ţinute la Şcoala Populară de Artă şi Civilizaţie Românească din Cernăuţi. În cadrul simpozionului a fost prezentată viaţa şi opera lui Alexandru Voevidca (1862-1931), important folclorist bucovinean. Simpozionul a fost parte a ediţiei a X-a a « Zilelor Culturii Tradiţionale Româneşti la Cernăuţi » şi a avut loc în 11 noiembrie 2016 la Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi. Personal, am tresărit la prezentarea făcută de cele două frumoase românce bucovinene de la Universitatea Naţională « Iurii Fedkovici »: profesoara Iarina Vişpinska şi masterand Taisia Strugaru, când au amintit că A. Voevidca a colaborat cu revista « Izvoraşul », celebră în prima jumătate a sec XX, scoasă de Gheorghe N. Dumitrescu-Bistriţa, din Mehedinţi, împreună cu Ion N. Popescu din Drăgăşani, Vâlcea. Am tresărit fiindcă mi-am amintit de corespondenţa din 1929 a lui Leca Morariu (1888-1963) cu Ion N. Popescu (1887 -1945). Leca Morariu a fost membru corespondent al Academiei Române şi profesorul nostru privat (câţiva puiuţi vâlceni) de violoncel, având două instrumente (elev şi profesor) din care cel personal, al lui Leca (pe care cânta Balada lui Ciprian Porumbescu, ori de câte ori începeam o lecţie) era de mare valoare, din moment ce alergau să i-l cumpere Vladimir Orlov şi Radu Aldulescu. Leca Morariu a fost nepotul lui Silvestru Morariu, arhiepiscop al Cernăuţilor şi mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei (1880-1895), şi a ocupat postul de profesor universitar doctor la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cernăuţi; a fost violoncelist, şi a trăit evacuarea din 19 martie 1944 la Râmnicu Vâlcea. În rezidenţa sa, de sub dealul Capela, cea mai frumoasă la acea dată din Râmnicu Vâlcea am văzut tabloul cu portretul mitropolitului, pictat de Knapp şi Franz Xavier, 1860, imagine pe care în clipa de faţă o reproduc din colecţia Bibliotecii Digitale Universitare Cluj Napoca…Iată de când a început odiseea culturală a celor două regiuni, înfrăţite, de care Mareşalul Antonescu a ţinut cont când a ordonat evacuarea. Bucovina de Nord şi Basarabia de nord, ţinuturi de pe Prut şi Nistru fiind evacuate în 1944 în Oltenia de Nord, ţinutul de pe Olt şi Jiu; semnificativ fiind şi faptul că ambele regiuni au fost ţinta în aceleaşi vremuri a regelui Ungariei, 1330-1340, Oltenia şi Hotinul, şi în 1730-1770, ţinta austriecilor, Oltenia şi Bucovina! Cât de mult m-a încântat faptul că am văzut în Cernăuţi cartiere cu acelaşi tip de cvartaluri ca ale Râmnicului Vâlcea, Horezu şi Craiova; cele din Râmnicu Vâlcea, din păcate, fiind demolate, fără ruşine (ruşine fiindcă nici până astăzi nu a reuşit nimeni să construiască ceva în locul centrului vechi), în anii 1970…Desigur dimensiunea cernăuţeană nefiind comparabilă, ci, doar, păstrându-şi specificul dintr-o Vienă imperială! Mulţumim armatei austro ungare aflată în Transnistria, în 1918, Regimentul 8 Lugoj cu „180 de honvezi români” dezertată de pe frontul rusesc de lângă Tiraspol, condus de Ilie Lazăr („Câmpulungul în zorile Unirii”, Ion Filipciuc, Editura Biblioteca „Mioriţa”, Câmpulung Bucovina, 2014), că a venit în Bucovina şi ne-a ajutat să facem unirea mai devreme decât cu Transilvania, dar, după demersul unionist, basarabean!
Acţiunea celor două doamne de la Universitatea Naţională « Iurii Fedkovici » din Cernăuţi a fost urmată de o scurtă demonstraţie din folclorul bucovinean cules de A. Voevidca susţinută de o formaţie de tineri de la Şcoala Populară de Artă din Cernăuţi dirijată de Iarina Vişpinska…
Domnul Călin Brăteanu, directorul Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Suceava şi al Centrului Cultural Bucovina a prezentat o serie de cărţi, noi apariţii editoriale de pe axa Chişinău, Iaşi, Suceava, Cernăuţi şi a tratat despe problematica dezvoltării societăţii bucovinene de la Cernăuţi, cu care centrul sucevean se află în puternice relaţii de cooperare. Apoi Iurie Levcic a prezentat delegaţia vâlceană, de la Râmnic şi Horezu, dând cuvântul locţiitorului primarului Nicolae Sărdărescu, Cristi Iovan, care a prezentat delegaţia vâlceană şi scopul vizitei la Cernăuţi, unul benefic pentru ambele părţi, româneşti şi ucrainiene… Subsemnatul am dăruit Cernăuţiului românesc cărţile mele, în dublu exemplar, şi, am lansat, în acest colosal spaţiu cultural de pe Prut, lucrarea noastră comună, a Arhim. Veniamin Micle şi Petre Cichirdan: « Tiparul bisericesc la români » Editua Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului, 2016…
*
Încă din prima zi, la hotel, i-am cunoscut pe interpreţii: Ofelia Florica Harangus, menegerul Marian Rădulescu, şi copiii Teodor Marin, 8 ani, cls a II-a, Pascu Vlad, 10 ani, cls IV-a (vldvlad10@gmail.com), toţi din Buzău; veniseră la Festivalul “Să-mi cânţi, cobzar” care se desfăşura în cadrul « Zilelor Culturii Tradiţionale Româneşti la Cernăuţi ». La spectacolul din 12 octombrie 2016 din sala Centrului Regional pentru educaţie estetică “Tineretul Bucovinei” am avut ocazia să-i vedem la lucru pe cei care au creat acest festival, la spectacolul căruia au asistat cei doi consuli români la Cernăuţi, Eleonora Moldovan şi Edmond Neagoe, care, tot timpul, au purtat un dialog constructiv cu micii şi marii artişti participanţi; lucru care atestă o vie implicare a instituţiei diplomatice româneşti, dar şi a organizatorilor din Ucraina! Prezentatorii spectacolului au fost Iurie Levcic şi Svetlana Ursu. Au urcat pe scenă (enumerăm selectiv) formaţia corală « Codrii Cosminului », dirijor Gheorghe Sadovei; formaţia instrumentală “Mugurelul”, dirijor Nicolae Hacman (care a primit şi diploma de “Omul anului”), formaţia vocal-folclorică “Perla” condusă de Iurie Levcic, adevărată perlă formată din o mulţime de copii (iată semnul şi însemnul genial dat de Iurie Levcic, pe care trebuie să-l preia toate comunităţile de români din jurul României şi de aiurea). O microformaţie, “Perla”, formată din copii celebri, deja, prin premiile internaţionale câştigate… Nadea Mihai, Rada Baran, Marinela Zegrea, Tatiana Pătrăucean, Diana Cozaciuc, Nicoleta Plantus, Anastasia Opaeţ, Valentin Buzumurga şi Constantin Toderean. A urcat pe scenă în aplauzele publicului, se vede că era aşteptat, tânărul pe cât de frumos pe atât de talentat, Grigore Gherman (numit şi Grigoraş de Bucovina, vâlcenii îl cunoşteau şi au strigat la sfârşitul recitalului său încheiat cu celebra lucrare « Cântă cucu-n Bucovina »…Bravo Grigoraş!), care a interpretat mai multe cântece, dar a făcut şi un duet cu Ana Maria Calancea, crescută la această Şcoală Populară de Artă al cărui director este Grigore Gherman…Ce mai, aceşti copii sunt pe mâini extraordinare! Au mai urcat pe scenă, contribuind la un spectacol total, ansambluri de tineri din: Gura Humorului, ansamblul « Balada »-conducător Iulian Lucan; apoi din Buzău, din Ploieşti şi din Huedin, dar şi din Pătrăuţii de Sus, Ucraina. Un spectacol aparte l-a dat spre final Cristina Gheorghiu, din Bucureşti, venită special să vadă Cernăuţiul !…a impresionat publicul cu vocea sa specială şi prezenţa scenică, amândouă excepţionale, interpretând câteva piese dintr-un repertoriu personal inspirat de Anton Pann!…
Pe Video Arhiva acestui site www.culturaarsmundi.ro se găsesc mai multe fragmente video de la manifestările din Cernăuţi 11-13 noiembrie 2016. Căutare şi pe You Tube cu rădăcina titlului: CERNĂUŢI – BUCOVINA. VATRĂ DULCE STRĂMOŞEASCĂ – 2016 (1-15).
30 11 16 Petre Cichirdan
