Zi mare, sărbătoare mare, 3 iunie 2017, spectacol excepţional, internaţional, la celebrul deja târg de artă populară „Cocoşul de Hurez” 2017, 2-4 iunie, oraşul Horezu, pe scena unde urma să se desfăşoare concertul maraton de muzică şi dansuri populare susţinut de copiii, şi maturii, artişti ai ţinutului dintre Dunăre şi Carpaţi…Aici şi acum, a avut loc semnarea actului de înfrăţire dintre oraşul Horezu şi oraşul Hotin din Basarabia de nord până în 1944, şi situat în Ucraina din 1945 şi până în zilele noastre. A spus primarul Horezului, domnul Nicolae Sărdărescu, că, astfel „se face o reparaţie istorică la adresa celor două oraşe”; aceea de a recunoaşte eroismul celor două entităţi urbane: actul de încredere al Prefecturii Hotinului de a funcţiona între 1944-1945 la Horezu, cu tot cu arhiva sa, şi, acceptul de a-şi împărţi, fiecare horezean, gospodăria sa cu o familie din Hotin. Peste 4500 de hotineni au fost evacuaţi din Basarabia de nord în Horezu şi plasa sa în martie-aprilie 1944… Cristi Iovan, directorul Casei de Cultură Horezu, a deschis spectacolul artistic, invitând pe scena Târgului „Cocoşul de Hurez” 2017 pe primarul Horezului şi invitaţii săi: Mykola Golovlov-primarul Hotinului şi pe Iurie Levcic, preşedintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi, „moderatorul” acestei înfrăţiri pe care, personal, o numesc un important act diplomatic, de succes, cu consecinţe de mare perspectivă pentru viitorul cultural, în primul rând, al celor două oraşe. Primarul Nicolae Sărdărescu a invitat pe scenă, să-i fie alături, înalţi demnitari vâlceni, simbolic şi nu numai, ca la orice însemnat eveniment, să fie martori: Constantin Rădulescu-preşedintele CJ, Florian Marin-prefect, Mircia Gutău-primarul Râmnicului şi pe domnul Boico Stancovici-preşedintele Uniunii Românilor din Serbia-Dunăre, membru, alături de Iurie Levcic, al comisiei românilor de pretutindeni din cadrul Ministerului cu acelaşi nume… După cuvântările scurte, de salut şi apreciere la adresa evenimentului, a avut loc, în aplauzele întregii asistenţe, semnarea documentelor care consfinţesc înfrăţirea Horezului cu Hotinul. Adăugăm noi, cu tenta de umor necesară, nici Mihai Viteazul, în 1600, susţinut de Curtea de la Viena, nu a reuşit să intre în cetatea Hotinului, „bătând-o cu tunurile”…Iată, astăzi, porţile Hotinului s-au deschis în faţa solilor vâlceni trimişi în aprilie 2017, pentru ca, în 3 iunie, primarul Hotinului să vină la Horezu şi să semneze înfrăţirea dintre Hotin şi Horezu. Vă daţi seama, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu de la Hurezi s-a înfrăţit cu cetatea Hotinului de pe malul Nistrului…şi a lui Ştefan cel Mare, şi a urmaşilor până în 1812. …Asta au făcut şi copiii din Cernăuţi, formaţia „Perla”, veniţi, ca ambasadori din partea românilor din Ucraina, sau fosta Bucovină de Nord, să încânte publicul horezean, şi, cântând pe scenă, să-l plângă după atât amar de ani pe Ştefan Domn care-şi păzea hotarele atât de cunoscute şi de nepătruns ale Moldovei Valahe. Aceşti copii, simbol al sentimentelor de cea mai profundă preţuire părintească, şi frăţească, au intonat cântecele noastre patriotice, strămoşeşti, de au făcut să curgă lacrimile de fericire ale celor dintre Nistru şi Olt, sau de pe Prut şi de pe Olt!…care au făcut să lăcrimeze, a doua zi, ochii scriitorului Dinu Săraru şi soţiei sale, dar şi ai ministrului de externe al României, Lazăr Comănescu, născut la Urşani, şi aflat în vizită la autorul romanului „Nişte ţărani”…Înainte de vizita la Dinu Săraru întreaga delegaţie de la Hotin şi Cernăuţi au vizitat Liceul „Constantin Brâncoveanu” din Horezu condus de inginer Aron Vladu, un liceu de mare faimă şi tradiţie pentru întreaga Oltenie, şi utilat ca pentru o Facultate Tehnică cu profil electric…şi în care ne gândim, şi noi, la un curs, iniţial, facultativ, „Artă şi Tehnologie”!… La spectacolul pe care copiii din Bucovina l-au dat pe scena de la Târgul „Cocoşul de Hurez”, după ce au vizitat târgul împreună cu oficialităţile locale şi judeţene, au fost prezenţi toţi cei invitaţi inclusiv reprezentanţii Culturii vâlcene, Ed. Intol Press, şi aceştia au observat, remarcat, succesul de care s-au bucurat aceşti ambasadori ai culturii din Bucovina de Nord, în fond, urmaşi ai celor care au fost evacuaţi din Hotin şi Cernăuţi în martie 1944 şi s-au stabilit, conform actului de evacuare, în judeţul Vâlcea…
Programul micuţilor artişti din Cernăuţi a fost prezentat de doamna Mioara Văduva directoarea Clubului Copiilor Horezu, care l-a prezentat, publicului horezean, pe Iurie Levcic…Dar să-i cunoaştem pe aceşti copii, la Horezu în număr de 13 dintr-un total al formaţiei „Perla” de 60: Anastasia Kudric, Mykhailo Daskalu, Anastasia Şotropa, Stanislav Chiriac, Sabina Palamariu, Valentin Buzumurga, Rada Baran, Nadia Scalco, Ana Maria Calancea, Anastasia Opaiţ, Constantin Teodorian, Nadia Mihai, Erica Maluşi,…I-au însoţit coregraful Mikhailo Zhar şi cameramanul Dmytro Byndiu. Micuţii din Cernăuţi, care au între 10 şi 16 ani, s-au întreţinut deosebit de frumos, în cele două zile, atât cu cetăţenii, vizitând oraşul şi împrejurimile, şi pe scriitorul Dinu Săraru, cât şi pe nenumăraţii spectatori prezenţi la spectacolul din Târgul „Cocoşul de Hurez”…Ei au produs fiori de plăcere, încântare, chiar şi în naosul Mânăstirii Hurezi, unde au cântat minunalele lor imnuri către Dumnezeu!…pentru câteva minute, biserica colosală a lui Constantin Brâncoveanu a răsunat de glasurile copiilor îngeri din nordul Bucovinei, care, nu au uitat, şi aici, să-l evoce în semn de mare preţuire pe domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt; educaţie extraordinară, în limba noastră strămoşească, în …Ucraina vecină şi prietenă, unde românii au depăşit 500.000 de locuitori (declaraţie pe scena Palatului Tineretului din Cernăuţi la Festivalul Florile din Grădină, 8-9 iunie 2017)! S-au întreţinut atât de frumos cu spectatorii de la Târgul Cocoşul de Hurez, aducând pe scenă frumoasele cântece româneşti din întregul areal românesc naţional, dar cu precădere din cel bucovinean!…cu cuvinte de mare sugestivitate: „Bucovină plai cu flori/ Unde sunt ai tăi feciori/ Au fost duşi în altă ţară/ Dar se-ntorc la primăvară/ Câte primăveri au fost/ Înapoi nu s-au întors”…Iată, în câteva cuvinte, esenţa unui adevăr despre evacuarea românilor din Bucovina de Nord şi Basarabia, care, deşi au plecat cu speranţa reântoacerii, martie 1944-august1944, nu s-au mai întors niciodată! Acest cântec a fost scris în 1904 de Constantin Mandicevschi, la Cernăuţi, şi a constituit un imn al îndepărtării silite de patrie, cănd Bucovina se afla în Austro Ungaria, iar Basarabia în Rusia… Varianta cântată de copiii din Cernăuţi este puţin, şi foarte sugestiv, schimbată faţă de originalele lui Mandicevschi şi Vasile Mucea, un ultim rapsod bucovinean, născut în 1933 şi decedat în 2011! Citatul nostru este unic şi generos ofertat evacuaţilor din 1944! Să mai amintim şi cuvintele Anei Maria Calancea din cântecele interpretate pe scena de la Horezu, care vorbesc, şi ele, despre sufletul şi istoria unui popor prea des biciuit de soartă, dar neîngenuncheat niciodată… „Cât-îi pământul de mare/ Neamul meu păreche n-are” şi „Ce folos, aur, fără de Hristos”!..o fetiţă de 16 ani care se exprimă foarte bine în două limbi şi care are un trup care nu poate cuprinde toate medaliile pe care le are din partea lumii întregi! Spectacolul copiilor bucovineni de la Horezu a fost după părerea noastră unul din momentele culminante ale evenimentelor culturale ale anului 2017, de ce nu, arbitrar spus, ale ultimului deceniu, unul care ne-a marcat destul de sumbru istoria noastră, românească!
COPIII DE LA CERNĂUŢI L-AU VIZITAT ACASĂ, LA SLĂTIOARA, PE SCRIITORUL DINU SĂRARU
Duminică 04 06 17 copiii din Bucovina de Nord, din oraşul Cernăuţi, Ucraina, veniţi la Horezu pentru a participa la Festivalul „Cocoşul de Hurez”, conduşi de Iuri Levcic, „antrenorul” şi dirijorul lor direct, au fost primiţi de scriitorul Dinu Săraru la reşedinţa sa din Slătioara-Horezu. Primirea micilor ambasadori ai artei româneşti de peste hotare, români declaraţi, din Ucraina, s-a făcut în prezenţa ministrului de externe Lazăr Comănescu aflat în vizită la Dinu Săraru. Copiii au dat bună ziua şi au intonat „Cântec de unire”: „E trist să ai o țară dezbinată,/ E trist să ții în casa ta străin,/ Şi fratele să-ți stea rănit la poartă,/ Ca un Hristos căzut între păgâni.// …/ Nu, nu mai suportăm/ Jugul ce ni-l pun/ Cei lipsiți de neam!/ Hai să ne ridic[m/ Şi să-nfaptuim Unirea!…”
Dinu Săraru: – Strămoşii mei pe linie paternă sunt veniţi cu oile din Bucovina! Iar pe linie maternă sunt din Bistriţa Năsăud!…stră, stră, stră…1700! – La Costeşti au distrus casa Sacerdoţeanu!…nimic nu mai e! intervine Ligia Nicolescu. – Hai să vă dau o temă, continuă Dinu Săraru… La cetatea Ismailului, Tudor Vladimirescu, când era locotenent în armata ţaristă, a plecat cu nişte care cu materiale pentru refacerea cetăţii. Interesaţi-vă ce documente există…1817, 1818, până la 1820…A plecat cu un străbunic de-al meu, Constantin Săraru, cu carele pentru refacerea cetăţii! vezi ce documente găseşti!…i-a spus lui Iurie Levcic.
Ana Maria Calancea interpretează, la cererea maestrului, un cântec din Oltenia: „Cu dor verde, cu dor verde/ Neica-l meu nu mă mai crede/ Că sunt şi eu cu dor verde,/ Dar acum sunt supărată / Căci lui neica nu-i sunt dragă// Hei, hei, hei…// Pune hamul Nicolae/ Să plecăm, să-i dăm bătaie/ S-ajungem pân’ la neica/ Şi să-i dăm vinul de-a bea/ Dăi cu biciul dăi./ Dă-i cu biciul dăi.” („Pune hamul Nicolae”) Copiii lui Levcic au cântat, în final, „Când trăim bine uităm de Tine/ Şi nu venim la rugăciune/ Dă-ne Doamne dragoste-ntre fraţi”
După semnarea protocolului de înfrăţire între Horezu şi Hotin, credem, că, ora petrecută în spaţiul mirific al scriitorului oltean (Slătioara, cea situată între Biserica Potecaşilor-Vioreşti, Biserica Urşanilor şi Biserica Mânăstirii Hurezi), autorul romanului „Nişte ţărani” (vă asigurăm noi, nişte ţărani deştepţi, aşa cum s-au dovedit a fi pe parcursul existenţei noastre de la Războiul de Independenţă din 1877 şi până în 1990), cel puţin pentru noi cei de la Cultura vâlceană şi pentru copiii de la Cernăuţi, va rămâne pentru totdeauna în memorie ca una de înaltă trăire emoţională, de ce nu, şi de sfinţenie!…
Petre Cichirdan, 17 iunie 2017
