Luni 14 aprilie 2014, ora 19
Sala „Lahovari”, Râmnicu Vâlcea
Orchestra simfonică a Filarmonicii
Corul Academic „Euphonia”
Dirijor: Mihail ŞTEFĂNESCU
Solişti:
Maria PETCU CATRINA – soprană
Claudia CODREANU – mezzosoprană
Adrian ZAMFIR – bariton
În program:
Giovanni Battista PERGOLESI – “Stabat Mater”
Antonin DVOŘAK – “Te Deum Laudamus” – primă audiţie
*
Un concert deosebit de reuşit, în urma căruia rugăm conducerea colectivului muzical vâlcean să prevadă în viitor mai multe manifestări cu muzică veche, preclasică-barocă, care face furori în această clipă pe scena lumii, în special cea catolică, care oferă ambientul atât de necesar-catedrala gotică.
În marea muzică, atunci când vorbim de „prezent”-contemporan ne referim la secolul XX, începutul şi mijlocul său, iar când vorbim de apoteoticul trecut ne referim la baroc, clasicism şi romantism-cel de până la sfârşitul secolului XIX…
Iată, Filarmonica vâlceană face un parcurs de o sută cincizeci de ani, aducând în spaţiul sonor de sub Capela, cu ocazia Sfintelor Sărbători de Înviere, muzica sacră a lui Pergolesi (un adevărat precursor al muzicii moderne instrumentale-de ansamblu şi solistică), şi a lui Antonin Dvořak, o noutate absolută în spaţiul muzical clasic-romantic …
*
Giovanni Battista Pergolesi (n. 4 ianuarie 1710, Jesi/Ancona – d. 17 martie 1736, Pozzuoli/Napoli) un compozitor care a trăit numai 26 de ani şi care spre sfârşitul puţinei sale vieţi,îmbolnăvindu-se de tuberculoză pulmonară, se retrage la mănăstirea capucinilor din Pozzuoli, unde compune capodopera “Stabat Mater” (pentru soprană, contralto, instrumente de coarde şi basso continuo). „Stabat Mater” este un poem din secolul al XIII-lea, atribuit călugărului franciscan Jacopone da Todi (1228-1306). Textul în limba latină zugrăveşte durerea Fecioarei Maria dinaintea crucii pe care este răstignit, Iisus (E. L. 17 04 14).
Nu ştim dacă a fost o chestiune concertată, dar Râmnicul, în ultima jumătate de an, 2013-2014, s-a bucurat de prezenţa spiritului compozitorului Pergolesi, care, deşi a activat în prima jumătate a secolului XVIII, a compus o muzică atât de novatoare, depăşindu-şi timpul: în toamnă (2013) Biblioteca a pus în scenă-holul central “La serva Padrona”, apoi, recent, în februarie anul acesta, Filarmonica a programat Concertul pentru vioară şi orchestră în Si bemol Major – primă audiţie-de Giovanni Battista Pegolesi! în interpretarea lui Florin Ionescu-Galaţi !…astăzi, ascultând, tot la Filarmonică, celebra “Stabar Mater” de acelaşi compozitor…Lucrare care, în occident, aduce public, umplând naosurile catedralelor gotice şi ale sălilor de concert (câteva nume celebre, solistice: Celine Scheen-soprano şi Damien Guillon-contra alto, Lezhneva-soprano şi Jaroussky-contra alto…)
Finalul lucrării lui Pergolesi: (…) Quando corpus morietur,/ fac, ut animæ donetur/ paradisi gloria. Amin. (În timp ce corpul meu se descompune,/ Sufletul meu laudă bunătatea Ta,/ Alături de Tine să ajung în Paradis.)
*
Antonin Dvořák (Nelahozeves, Cehia, 1841-Praga, 1904) cu o carieră strălucită încununează, prin muzică, naţiunea cehă, alături de Smetana, fiind un întemeietor al spiritualităţii ei; din bogata sa creraţie (muzică de cameră, simfonică, concertistică, corală şi religioasă) remarcându-se Simfonia a IX-a, „Din Lumea Nouă” care a intrat în patrimoniul de aur al muzicii universale…Să amintim principalele lucrări din creaţia sa corală: „Stabat Mater” (continuând o tradiţie începută şi continuată de Palestrina, Pergolesi, Alessandro Scarlatti şi Domenico Scarlatti, Vivaldi, Haydn, Rossini, Poulenc…), „Requiem”, „Te Deum Laudamus” şi „Liturghia în Re major”… „Te Deum” (Lăudaţi-L pe Domnul), Op. 103, o cantată pentru soprană şi bariton, cor şi orchestră în textul latin al imnului cu acelaşi nume; a fost compusă în 1892 şi a fost dedicată aniversării Americii, celor 400 de ani de la descoperirea ei! Cu această lucrare, Dvořák s-a mutat cu domiciliul în America, profesând la o şcoală care i-a comandat lucrarea (prin Janette Thurber în 1891). Premiera a avut loc la New York la 21 oct 1892…(Enciclopedia Liberă, 17 04 14)
*
Mihail Ştefănescu. Dirijor de orchestră şi cor s-a născut la Craiova, într-o familie de muzicieni. Se dedică cu pasiune studiului artei sunetelor şi, după absolvirea Liceului de Muzică din Craiova, îşi desăvârşeşte studiile în cadrul Academiei de Muzică “Ciprian Porumbescu”, din Bucureşti, promoţia 1980. Îi are ca profesori pe: Petre Crăciun (dirijat cor academic), Dumitru Botez şi Constantin Bugeanu (dirijat de cor şi orchestră), Ion Dumitrescu şi Dan Buciu (armonie), Petre Brâncuşi şi Vasile Iliuţ (istoria muzicii), Dinu Ciocan (contrapunct).
Din 1980 ocupă postul de profesor titular la catedra de pian din cadrul Liceului de Artă din Râmnicu Vâlcea.
Se afirmă pe scena vâlceană, naţională şi internaţională, făcându-se remarcat în special alături de corala “Euphonia”, pe care o înfiinţează în anul 1981 şi cu care a câştigat numeroase distincţii la festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale (CV personal).
*
Deşi ni se pare că partea orchestrală are un rol mai degrabă decorativ, în prima mişcare a lucrării lui Pergolesi, vestita „Staba Mater”, muzica acesteia joacă un rol bine definit, constituindu-se ca un al doilea personaj-cheie-în desfăşurarea opusului. Lucrarea, şi credem că în stilul acesteia rezidă modernitatea, este închinată omului, este ancorată în Renaştere, etapa finală, cea a Luminilor, care inundă artele secolului XVIII. Cum spuneam, pe scenă sunt două entităţi care merg din recitativ în recitativ, uneori se intersectează, se compun şi se recompun de la cap până la sfârşit, melomanul, trăind intens în planul sonor al instrumentelor, cât şi al vocilor. Aceast paralelism dublat de această interferenţă-nu permanentă-dar care în final dau o aceeaşi mişcare, polifonică, constituie frumuseţea barocului… Muzica de cameră, cea de faţă, greu de interpretat în aşa fel ca să convingă-câteva instrumente şi două voci- în decursul istoriei muzicale a constituit anticamera marilor opusuri simfonice (Haydn), respiră printr-un parfum cu totul nou, chiar şi acum la început de secol XXI!…Şi astăzi, vedem formaţii camerale solişti şi instrumente care prin sunete şi doar vocalize cuceresc publicul imitând-prelucrând- opusuri din muzica barocă! Formula vâlceană, din seara concertului, formată din soprană şi mezosoprană, instrumente de coarde şi bas continuu, a reuşit să dea viaţă unei partituri celebre, să redea atmosfera-patina timpului, dirijorul, cred, mai necesar ca oricând-tocmai datorită interferenţelor de care vorbeam la început, fiind resortul care a ţinut vocea şi instrumentul la un loc! Cu un bocet prelung pe care Maria îl murmură-îngână în faţa fiului răstignit, care este însă Fiul lui Dumnezeu, dat ofrandă mântuirii omului, începe această lucrare la care nu putem să nu-i remarcăm textul sacru datat acum opt sute de ani, în limba latină, şi atribuit călugărului franciscan Jacopone da Todi (1228-1306)…Iată şi ordinea ideilor în structura lor literară: Stabat mater dolorosa (duet), Cujus animam gementem (soprano), O quam tristis et afficta (duet), Qual moerebat et dolebat (alto), Quis est homo-Pro peccatis suae gentis (duet), Vidit suum dulcem natum (soprano), Ejat mater fons amoris (alto), Fac ut ardeat cor meum (duet), Sancta mater istud agas (duet), Fac ut portem Christi mortem (alto), Inflamatus et accensus (dueto), Quando corpus morietur (duet) & Amen.
De remarcat că ambele lucrări nu se supun canonului specific timpului, având în viziune mai mult omul decăt divinul…Divină, poate-i arta sunetului sau a vocii umane! Divin este omul – Fiul Omului!…mama sa. Asta-i noutatea cu care vine Pergolesi, asta-i noutatea pe care Dvořák o impune definitiv, sigur, nu întâmplător, pe continentul american, „Te Deum Laudamus”, fiind o lucrare scrisă în noul spirit, al Lumii Noi, altul decât cel al bătrânului continent. Soliştii lui Dvořák, muzica din Te Deum, anunţă muzica de spectacol, muzica de scenă în lumea liberă; …muzica de cinema, americană. Ultima parte din această lucrare, care îndreaptă spiritul către apoteoză, apoteoza iubirii dintre oameni, iubirii faţă de universul omului, cu „Sky”, cu „Moon”, cu „The Stars in the Sky” face ca această seara de la Filarmonică, partea a doua, să fie mult mai pe placul melomanilor şi interpreţilor, orchestrei întregi, corului academic, celor doi solişti: Maria Petcu Catrina şi Adrian Zamfir; Mihail Ştefănescu – care s-a pregătit special pentru această primă audiţie – să realizeze un adevărat spectacol, de amploare, pe măsura celui scris de Dvořák.
