LUNI 16 IUNIE 2014, ORA 19.00
SALA LAHOVARI, RM. VÂLCEA
Orchestra simfonică a Filarmonicii
Dirijor: RADU NOAGHIU
Solist: MARIN CRISTIAN – clarinet
În program:
- Wolfgang Amadeus MOZART – Uvertura la opera “Don Giovanni”
- Carl Maria von WEBER – GRAND QUINTET pentru clarinet şi orchestră de coarde, op. 34
- Joseph HAYDN – Simfonia nr. 101, “Ceasornicul”
Iată, la un an de la concertul pe care l-a susţinut anul trecut, Radu Noaghiu a revenit pe scena Filarmonicii ca să dirijeze acest program interesant, pentru noi, mai mult decât atât fiindcă în program figura Uvertura la opera Don Giovani-opera operelor!-şi vroiam să vedem cum va suna la Râmnicu Vâlcea această capodoperă mozartiană, cum o va răstălmăci acest tânăr dirijor român care activează în America, care, iată, ne-a permis la repetiţie să facem o filmare pentru ca să vadă şi publicul vâlcean ce înseamnă munca de dirijor, ce înseamnă munca de instrumentist, care este miza în atingerea calităţii în această artă a sunetelor, care transformă naţiile întruna singură, pe pământ… Pe Cultura Ars Mundi on line am postat-Arhiva video-aceeaşi parte muzicală, Don Giovani, la repetiţie, cu orchestra Filarmonicii vâlcene condusă de Meda Stanciu şi sub bagheta dirijorului Radu Noaghiu…şi, Don Giovani în aceeaşi interpretare, în concert! Am mai postat partea întâi din concertul lui Carl Maria von Weber-Grand Quintet pentru clarinet şi orchestră de coarde, op. 34 în interpretarea lui Marin Cristian, acompaniat de ansamblul amintit mai înainte… Remarcam imediat, în timpul concertului, dar mai ales, după, rezultatul acestuia, cel scontat, o seară realizată cu brio de partenerii artistici principali: solist, orchestră şi dirijor.
Este interesant de ştiut, faptul, cu o seară înainte ne-am întreţinut cu acest sensibil şi citit muzician, dirijorul român şi american, care ne-a uimit cu trăirile sale, cunoştinţele în domeniul artelor plastice, idei şi concepte formate de-a lungul anilor în turneele efectuate, în care a avut prilejul şi timpul să viziteze marile şi mai micile muzee-colecţiile particulare în care a descoperit mari valori ale artei plastice universale…Ne-a surprins actualitatea ideilor estetice plastice şi muzicale atât de la modă în această perioadă de a considera că marile valori ale artelor, în speţă muzica şi pictura, sunt din ce în ce mai mult într-un plan evolutiv al marilor interferări… Îi transmitem acum prin intermediul acestor rânduri scrise, ceva ce s-ar dori cronică la seara concertului, că aşteptăm acel program, poate în stagiunea care urmează, în care să fie prezentă lucrarea comună Mussorgski-Ravel, „Tablouri dintr-o expoziţie”!
Ceea ce ne-a impresionat în seara acestui concert nivelul-spectrul sonor-realizat de orchestră, partida de suflători, dar şi partida de viori, reliefând substanţa coloanei sonore, densă, care, cu alte cuvinte a sunat ca o orchestră pregătită să interpreteze acordurile unei simfonii impare semnate de Beethoven…Vedeţi, asta înseamnă interpretare simfonică, simfonism-globalizând tot ce este mai bun în arta colectivă a sunetelor…să-i asculţi pe Mozart şi pe Haydn, şi să-l auzi-distingi pe marele Beethoven…Bravo orchestră, bravo Radu Noaghiu!
Frumos, dificil, a fost şi concertul pentru clarinet al lui Carl Maria von Weber, Grand Quintet, în care tânărul clarinetist Marin Cristian a evoluat alături de mai tânăra orchestră şi mai tânărul dirijor…toţi împreună, rezultând cromatismul compact şi select de muzică pură fără arabescuri mediteraneene comice şi subtile. Muzică pentru muzicieni, cum am zice artă pentru artă, în amândouă cazurile, Marin Cristian, răspunzând foarte bine. Muzică-concert pentru concurs pe care să nu-l treacă oricine. Aşa este clarinetul-el şi violoncelul-reprezentând instrumentele grave, ca sunet, mai departe de sublimul spectacol, şi mult mai aproape de om. Ni s-a părut concertul pentru clarinet ca o pauză între două momente de spectacol, în care actorii interpreţi nu trebuie să-şi piardă încălzirea. Cum a şi fost în această seară, de substanţă…
