S-a tras cortina pe terasa Palatului Brâncovenesc din Potlogi. În acordurile muzicii, interpretate cu binecunoscuta-i măiestrie de Panseluţa Feraru, premianţii şi-au admirat diplomele, au frunzărit antologia ediţiei de anul trecut ce tocmai se lansase şi cărtile primite ca premiu şi ne-am despărţit de răcoarea zidurilor Palatului, dând piept cu urgia toridei zile de vară.
A fost un eveniment de neuitat pentru cei ce au luat parte. Un scurt şi concis excurs printr-unul din momentele de referinţă din istoria ţării, aureolat de domnia lui Constantin Brâncoveanu şi profund marcat de martiriul lui, al fiilor şi ginerelui. Noi, iubitorii de literatură din Potlogi am ţinut să condimentăm şi anul acesta evenimentul cu poezie tematică şi din sfera mai largă a poeziei patriotice. La semnalul lansat de noi au răspuns peste 60 de creatori din ţară şi din Diaspora românească. Au fost admişi în concurs 44 dintre ei, restul neintrând în faza de jurizare datorită depăşirii termenului de trimitere a creaţiilor, stabilit astfel încât juriul să poată examina, aprecia şi delibera, iar cei premiaţi să aibă timp să-şi organizeze deplasarea la Potlogi pentru gala de premiere. N-a fost să fie chiar aşa, “aripa tânăra” – în care organizatorii Forumului au investit încredere – omiţând, probabil din exces de zel, să acţioneze în strânsă corelare cu organizatorii concursului de poezie. Deh, tinereţea şi valurile! Aşa se face că în revista online Regal literar a apărut un alt termen, creaţiile a 12 autori fiind trimise ulterior, când membrii juriului deja lecturau şi notau, iar alţi câţiva creatori, luând cunoştinţă de expirarea termenului, resemnându-se. Ca să nu mai spun că chiar noi înşine anunţaserăm iniţial un termen şi mai… timpuriu. Deh, vânturile, valurile…!
Ne cerem şi pe această cale scuze pentru inadvertenţe, cu credinţa că şi o astfel de „lecţie” îşi are utilitatea ei şi că ne-am atins obiectivul propus. Noi ne-am străduit ca, prin poezie, să readucem în memoria publicului larg figura marelui voievod valah şi pilda martiriului său şi să îndemnăm creatorii de poezie să se aplece macar din când în când şi asupra perenei teme a dragostei de Ţară şi de trecutul Neamului. Cred că am reuşit în bună măsură, în care sens voi încheia relatarea cu un potpuriu din creaţiile premiate, mărturie a faptului că Patria şi trecutul ei încă inspiră poeţii şi că juriul nostru şi-a făcut cu prisosinţă datoria. Ţin să le multumesc şi prin rândurile de faţă poeţilor Vilia Banţa, Constantin Voicu şi George Piteş şi, nu în ultimul rând, criticului Aureliu Goci pentru răbdarea şi seriozitatea cu care au “arbitrat” concursul, contribuind ei înşişi la reuşita lui. Cum am mai precizat cu alt prilej, membrii juriului nu au ştiut cine sunt autorii cărora le-au acordat notele decât după întocmirea şi transmiterea la mine a procesului verbal (vezi extrasul de mai jos), eu fiind singura persoană care cunoştea numele reprezentate de numerele respective.
O meţiune în plus pentru prezenţa în rândul concurenţilor a unei talentate eleve de 12 ani din Buzău, căreia eu, în calitate de preşedinte al juriului, i-am acordat premiul “Reverberaţii brâncovene”, cu convingerea că poezia va dăinui aici, în Grădina Maicii Domnului, unde credinţa în Dumnezeu şi iubirea faţă de Făcutul Lui reprezintă izvorul nesecat al Vieţii.
Spre deosebire de primele două ediţii, de data aceasta s-a obţinut de la autorităţile locale şi sponsorizare pentru premiere prin editarea câte unui volum, în cazul câştigătorilor Trofeului şi premiilor I, II şi III. În plus, Complexul Popasul Iancului de la Km 56/A1 sponsorizează editarea unui volum pentru micuţa câştigatoare a premiului „Reverberaţii brâncovene”- o serioasă investiţie în viitorul poeziei patriotice.
Desigur, sprijinul nemijlocit al Complexului Naţional Muzeal “Curtea Domnească” din Târgovişte, alături de relevantele auspicii ale Arhiepiscopiei Târgoviştei, Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, ca şi implicarea tuturor partenerilor au creat un cadru propice pentru buna desfăşurare a activităţii în ansamblu şi în special a concursului de poezie.
Potpuriul promis mai sus a constitutit de fapt substanţa recitalului cu care artista Doina Ghiţescu a încântat audienţa în finalul galei de premiere, în ropotele de aplauze consfinţind succesul demersului nostru şi bucuria întâlnirii cu poezia şi istoria Ptriei a tuturor celor prezenţi.
Motto:
Patria sunt eu logodit cu doinele şi cu firul de iarbă,
e rugul pe care ard ca un miel fără vină,
leagănul acestei clipe cu gust de duminică,
biserica aceasta verzuie îmblânzind veşnicia.
Patria este măsura îndrăznelii şi a bunului simţ –
sau poate doar speranţa cea luminoasă aidoma Lunii…
(Fragment din poemul „Patria” de Vasile Toma )
• TROFEUL BRÂNCOVENIANA
Vasile Toma
Brâncoveanu
Din moşi-strămoşi şi până azi rămas-a
că nu-i nimic etern pe-acest pământ
de nu primeşte-o jertfă dureroasă
Cerul îndurător, din când în când.
De-aceea frica morţii niciodată
nu a cuprins nici inimă, nici gând,
căci duhul învierii fluturat-a
precum un steag peste profan şi sfânt.
Poporul nu-i întreg dacă nu are
mereu o rană în adâncul său –
asemeni vieţii cu-adieri solare
umbrită uneori de-un păcat greu…
Dar eu, ce-am ctitorit doar Adevărul
şi-am încercat Dreptatea să împart,
am fost ucis că mi-am păstrat credinţa –
de un sultan cu suflet rupt din Iad.
Iar fiii mei, ce n-au avut vreo vină,
decât că sunt ai mei, au devenit
tăceri umplute cu argint de Lună –
sau candele de veghe pe la schit.
Dar nu vreau lacrimi, ci cântări divine
s-aducă-n inimi dulci lumini de zori,
ca înviind, cu fiecare moarte,
să devenim cândva nemuritori!
• PREMIUL I
Dimitrie Sorin Pană
Întoarcere în timp
Mă reîntorc spre tine, veche vatră
A unui neam prin luptă ridicat,
S-aud în noapte câinii cum te latră
Şi umbra lunii cum coboară-n sat.
Să mă-nvoiesc, pe uliţi, cu trecutul
Şi paşii să mi-i port în ritm egal,
Iar la palat să mă lovesc de scutul
Aceluiaşi prezent medieval.
Şi clopotele să răstoarne maluri
Scăldate-n necredinţa unui vis,
Când Patriarhul pregăteşte daruri
Acelor guri ce n-au nimic de zis.
Doar fii de Brâncoveni să se arate
Dinspre vâlcea şi până-n heleşteu,
Printre vădite patimi, tămâiate
De unul şi acelaşi Dumnezeu.
De peste drum, familii temătoare
Să stea în porţi şi să priveasc-alaiu,
Sudoarea să le curgă pe picioare,
Şi tot ce văd să le-amuţească graiu.
Să plouă cu-amintiri şi flori domneşti
Pe uliţa ce duce-nspre Pitar,
Domniţe să coboare din caleşti
Şi caii să-i adape în Sabar.
Iar Grigorescu să împartă gânduri
Printre ţărani, cucoane şi milogi,
Din viaţa lui, încondeiată-n rânduri
Născute nu departe de Potlogi.
• Premiul II
Ionică Bandrabur
În țara ta, Domniță…
Nu ne mai tulbură pe frunte, vântul,
Șuvițele de păr neîmpletite,
Ni-i zâmbetul totuna cu pământul
Și liniștile trupului, smintite!
Pier codri îmbrăcați în negre văluri
Și se ascunde foșnetul de vânători,
Poeții își pun hainele de măluri
Scriind scrisori pe jerbele de flori.
Mai poartă încă ciorapi de mătasă
Femeile ce-mbracă fusta păcii
Sau cele ce-și pun vălul de mireasă
Și cele ce-și ascultă glasul vocii.
Dar când e vorba despre cânt de slavă
Și ierni fără o candelă aprinsă,
Pe-obraji le strălucesc ca o podoabă
Un licurici din lacrima prelinsă.
Domnița mea! În țara-ți românească,
Se latră mult, vin des lupii la stână,
Au reușit din miei să răspândească
Luând cu ei și dragostea de mumă.
Minutele se prăbușesc în moarte
Și peste moarte înflorește grâul ,
Iar din cutia milei se împarte
Prăpăd, Domniță și..ne seacă râul…
• Premiul III
Florentina Chifu
Lui Brâncoveanu
Voi, prizonieri în propriile vise,
Ce ne hrăniți cu-otrăvuri și pelin,
Ne vindeți josnic false paradise
Având valută forte un vaccin!
Slujbași vânduți, ce ați uitat de mamă,
Voi, ce săpați din temelie neamu
Și semănați minciuni, nimicuri, teamă,
Ați auzit de Vodă Brâncoveanu?
El semăna cuvinte neclintite
Pe Golgot-adăpată cu oțet.
Și-a înălțat coloane infinite
Din groaza peșterilor lui Ahmet.
N-a fost la târg să-și sărăcească țara,
N-a implorat pentru o zi în plus.
Cu demnitate și-a purtat povara
Primind paharul jertfei ca Iisus.
Voi, cei ce vă-nălțați prin șiretlic,
Cu sufletul și trupul suferinde,
Ne vindeți ieftin, pe-un preț de nimic
Când flacăra ispitei vă cuprinde.
Vindeți credință, aur, țara toată
Și sângele ce ne mai curge-n vene!
O, cum nu vii tu, Vodă Brâncovene,
Ca să ne creștinezi încă o dată?
• Premiul Revistei „Litere”şi al
Editurii „Bibliotheca” Tteargoviste
Tatiana Scurtu
Moldova din biserică se naşte
Moldova din biserică se naşte
Ca o tămăduire-a unui dor,
Bat clopotele gândului de Paşte
Şi înfloresc icoane în pridvor.
Moldova ca o salcie plăpândă
Îşi pleacă rugăciunile în sân,
De secole izbită cu osândă,
Îşi arborează sufletul român.
Moldova din biserică se frânge
Cu mâinile-n răscruce ca un bir,
Mi-e ţara cu istoria în sânge
Pe răstignirea timpului martir.
• Premiul Revistei EROICA
Daniel Mihu
Maria Brâncoveanu
Durerea mea va arde veșnic
Pe candele, de la români,
Într-o biserică, pe-un sfeșnic,
Întru credința din străbuni.
Mă sting, durerea va rămâne,
E foc cu sufletu-mi fitil,
Când soarele o zi apune
În chinul meu trece umil.
Durerea mea e ca uleiul,
Iese din plânsul meu arzând,
Și-i poartă inimii temeiul
Că este lacrimă cu gând.
Soție sunt, îndurerată,
Și mamă ce de tragedii
E dureros iluminată
Trăind o noapte fără zi.
Prin secole, când veți aprinde
Mici candele și dați pomeni,
Fie-n firimituri merinde
Pentru martirii brâncoveni…
• Premiul UZPR
Mihaela Maria Dindelegan
Moartea unui martir
S-au deșteptat în zori boierii țării,
Țăranii toți și ei s-au deșteptat,
Căci i-a ajuns, în ciuda depărtării,
Un zvon: că Domnitoru-a fost trădat
Și dus de otomani în închisoare!
Se înspăimântă-acum și nu-nțeleg:
Ce se va întâmpla cu țara, oare?
Ce-o fi de ei și de poporu-ntreg?
Femeile se-nalță-n rugăciune:
“Ajută-ne, o, Doamne, să răzbim,
Păcatu-n seama noastră nu îl pune
Și iartă-ne, că nu știm să iubim!
Dar, mai cu seamă, nu lăsa păgânii
Să-nvingă neamul nostru creștinesc,
Să nu ne fie cei haini stăpânii,
Cât timp aici copii de sfinți trăiesc!
Și cruță, dacă poți, pe Domnul țării,
Iar dacă nu dorești, fă-l un martir
Spre slava Ta, prinos al adorării
Să curgă sânge proaspăt în potir!”.
Trec zilele și-o altă veste zboară
Precum un fulger coborând din cer:
Nu i-a fost dat credinței lor să moară,
Dar Brâncovenii, precum sfinții, pier!
Ce vuiet de durere, ce rumoare
Străbate țara-n lungul ei și-n lat,
Un Domnitor cu fiii lui azi moare;
Credința în popor a înviat!
Se-apleacă tineri și bătrâni la cruce,
Femei se-nchină, tremurând sfios:
“La Tine, Doamne, jertfa lor ne-aduce,
Și ție ne-nchinăm, Iisus Hristos!”
• Premiul „Reverberații brâncovene”
Victoria Maria Pripon (12 ani)
România necenzurată
Document fără titlu,
România necenzurată,
Sălbatică precum un lup,
Iute precum fulgerul.
România necenzurată,
Iubire a oamenilor patrioți,
A poeților muză,
Artă a tricolorului.
România e, într-adevăr, mister și creație.
