Spunem aici ,astfel, o poveste adevărată care s-a întâmplat şi acum se reia, cu aceiaşi actori şi probabil aceleaşi consecinţe.
Au fost odată o mulţime de hidrocentrale despre care se dusese vestea în popor că produc energia electrică cea mai ieftină, folosind curgerea apei prin instalaţii şi construcţii special amenajate să poată fi folosite pe durata a cât mai multe vieţi de oameni. Aşa şi era! Dumnezeu dădea apa, oamenii pregătiţi special şi amenajările hidroenergetice făceau energia. Guvernul îi stabilea preţul şi energia produsă era cu adevărat cea mai ieftină dintre cele produse în sistemul electroenergetic naţional al României. Dar panta rhei, adică şi vremurile, sistemele, doctrinele… curg şi ele, se schimbă paradigme, politici, morale, interese.
Prin 2012, Hidroelectrica îşi avea de mult numele că este o vacă lesne de muls pe care, pe bază de contracte, bine făcute, o mulg „băieţii deştepţi”, demult băgaţi în faţă (repetăm, aceştia fiind cu acte în regulă, făcute cu clar temei juridic, ca nişte băieţi deştepţi!) de mult mai „deştepţii” politicieni, transpartinici, aflaţi în locuri vultureşti, pentru prada de sub cerul lor destul de înalt. Da! Hidroelectrica a devenit, de prin 2000 (vezi HGR 625!) o societate comercială care remonopoliza un sector al energiei, în contrasens cu măsurile anterioare de reformă, cu filozofia pieţei de energie: vaca de muls. Politizarea făcută managementului structurii, unde au fost cocoţaţi neica nimeni, şmecheraşi recunoscuţi, cu carnete de partid, s-a făcut în interese , evident partizane, care însemnau şi încă tot asta înseamnă: bani şi facilităţi pentru partid, cu care să se obţină voturile unei puteri … Ajunşi la putere, ambasadorii politici din economic, ameţiţi de promovările nevisate altfel, transmit ameţeala în toate structurile, mulse, anemiate şi lăsate fără indicatori de eficienţă…
Prin 2012, an electoral, un mare politician, s-a gândit să dea o lecţie „băieţilor deştepţi” şi să facă demonstraţia voinţei politice pe care alţii, evident adversarii, nu au demonstrat-o. În căldurile electorale, folclorul este „marfă” şi la el „pune botul” tot partizanul dar şi neinformatul… Şi-a ales, pe sprânceană oratorul (acesta contează în orice campanie!), dintre oameni apropiaţi ca vârstă şi profesie şi i-a încredinţat operaţiunea scoaterii din insolvenţă, a prea mulsei de toţi (inclusiv de proprietarul ei, Statul Român, prin reglementările aiuritoare! Vezi noile taxe cu apa brută, amortizările, politica ANRE, etc.)
Observând însă, că abia se ţinea pe picioarele ei, a fost desemnat pentru operaţia de resuscitare… un doctor ortoped. Mare greşeală! Pacientul suferea grav cu capul! Avea nevoie de un doctor cu cap, pentru operaţia pe creier, adică asupra sistemului de conducere de la vârf! Acesta era grav bolnav şi suferea de… interes politic. Atunci a zis ortopedul desemnat, văzând ameţeala, că are el capete de rezervă şi a inventat o echipă care să selecţioneze noile capete şi… ce să vezi?, şi astea erau tot cu carnete de partid, mai prost pregătiţi şi mai recunoscuţi în istoria lor pentru învârteli (unii intraţi în folclorul local, alţii chiar cu referinţe pe la… INTERPOL!). Rezultatele s-au văzut imediat! Unii din vârful de sus au şi pus priceperea lor în slujba… cauzei! Se vede treaba că ortopedul nici la picioare nu se prea pricepea. Le-a pus unora picioare prea scurte, mâini prea lungi. N-au putut fugi prea iute de la locul faptei şi au fost prinşi. Oricum ortopedul şi-a făcut operaţia, lumea este mulţumită că a scăpat de… băieţii deştepţi (asta crede ea, naiva!), recolta electorală a fost culeasă, se poate încasa nu măruntul comision ( a se citi onorariul, cotă parte din ceea ce a muls din drepturile istorice ale picioarelor!) ci şi dreptul de-a mai opera paraliticul, punându-i proteze noi, când de fapt aici este nevoie de neurochirurg care să opereze creierul bolnav de interese politice. Cât despre băieţii deştepţi? Ori au fost pe mână cu ortopedul, ori sunt cu mult mai deştepţi decât acesta în jocul în care transpartinicii, posibili fraţi cu toţii, sunt nu doar actori, ci chiar autori dramatici, spre paguba picioarelor care duc în cârcă totul. Dar ca… acarul Păun, să nu fie o păţanie fără susţinere, capul, prietenul nostru care se dă bolnav, trebuie să rămână ascuns! Picioarele sunt de vină, au constatat-o experţii cu mult înainte!. Le va pune în ordine Procust. Le va reteza ortopedul, din nou, cu măiestrie, că el ştie meserie. Le va pune iar la post negru, va elimina ceea ce este tânăr, ceea ce mai gândeşte singur şi cu folos, va duce prin centralizare totul în capul bolnav de sus, pentru ca anemierea picioarelor să fie totală şi colapsul cerebral… soluţia finală. Va pune Tesa în procesul direct productiv, cum crede el că te poţi pricepe la toate, că formarea profesională se face prin voinţă politică, indiferent de vârstă şi câte alte trăsnăi demne de societatea cunoaşterii în care informaţia neexersată moare în mai puţin de trei ani. Ortopedul nostru, ca şi gâdele din evul de mijloc, se crede atot/ştiutor ori, premeditat, face pe prostul, ştiind că banii nu au miros, chiar dacă îşi omoară pacientul dat spre vindecare.
Şi am spus povestea aşa, fără cal şi fără şa, pentru că din spatele calului şi din faţa celui ce scuipă când vorbeşte, fereşte-te! Nu ne ferim din faţa oamenilor de bună credinţă care pătimesc pentru că viaţa lor le este otrăvită de minciună, arbitrariu şi de lipsurile provocate, fără discernământ, nu de sfetnicul dreptăţii, ci de avocatul… în contrapunct, năimit să fie aşa!
