FÂNTÂNA ALBĂ În 01 aprilie 2017, în satul Varniţa din raionul Hlimboca, români de pretutindeni au participat la Memorialul jertfelor de la Fântâna Albă. Slujba de pomenire ţinută de un sobor mixt de preoţi (români-ucrainieni) s-a desfăşurat la monumentul închinat acestui trist eveniment din viaţa românilor din Bucovina de Nord ocupată vremelnic de Armata Roşie condusă de Stalin şi NKVD….Scria Mădălin Necşuţu în „Masacrul de la Fantâna Albă-3000 de suflete româneşti trimise mai devreme la ceruri de NKVD-ul sovietic” că „lipsa unei reacţii ferme din partea Bucureştilor într-o chestiune similară şi tăcerea Moscovei pe această temă conduce în continuare la menţinerea unei stări de angoasă între cele două capitale.” Da, tăcere şi iarăşi tăcere asupra crimelor comise şi raptului de pământ din trupul sfânt al României…Ce frăţie ar fi rezultat între noi românii şi cei din jurul nostru, slavi, dacă Cezarului i s-ar fi dat ce este al Cezarului. Dacă aceste crime, precum şi raptul de pământ din 1940, împreună cu abominabila crimă împotriva familiei ţarului Nicolae al II-lea, ar fi fost recunoscută de cei care au condus şi conduc Federaţia Rusă! Aceste lucruri ne arată, că, şi în Rusia, şi în România, după 1989 s-au instalat regimuri continuatoare ale regimurilor existente înainte de 1990. …Iată, la 27 de ani, noi cei din judeţul Vâlcea (judeţ care merită atributul de erou al celui De-al Doilea Război Mondial, ca şi oraşul Horezu, pentru sacrificiul pe care l-au făcut populaţiile, primind în casele lor aproape 60 000 de evacuaţi în 1944 din Basarabia, Bucovina de Nord şi ŢinutulHerţa, şi Ardealul de nord) am depus o coroană de flori la Monumentul Eroilor, în cadrul ceremoniei de comemorare a eroilor ultimei conflagraţii mondiale, care s-a ţinut în oraşulHotin din Ucraina (fost ţinut rumânesc-moldovenesc până în 1812 şi ţinut românesc între 1918 şi 1944); război fraticid pentru românii din Armata Roşie (mobilizaţi în 1940) şi cei din armata României, care în 1941 şi-au recuceritat pământul smuls prin Tratatul Ribbentrop-Molotov!…dovadă numele unchilor noştri de pe lespezile monumentului! Întorcându-ne la relatarea de la ceremonia Memorialului de la Fântâna Albă credem că masacrul din 01 aprilie 1941 a grăbit intervenţia armatei române din 21 spre 22 iunie 1944. Ne spune Gheorghe Mihailiuc (Crai Nou – 2005): „A fost un adevărat masacru, un genocid.Varniţa mi-a rămas în amintire ca un simbol al barbariei.” Revenind la textul semnat de Mădălin Necşuţu cităm: „Astfel, o coloană de aproape trei mii de bucovineni îmbrăcaţi în alb, cu preoţi în faţă, cu icoane şi steaguri a pornit spre graniţă.”… „Erau copii, copii erau pe braţe şi în traistă, cum zicem noi…I-au împuşcat. Cine a avut atunci milă de noi? Împuşcat, şi care a căzut, a căzut, care a scăpat şi a fugit, pe unii i-au prins şii-au dus la închisoare…În 1941, agitatorii sovietici au răspândit zvonul că se deschide frontiera. Era de fapt o capcană, un test de loialitate faţă de de Uniunea Sovietică. Un test pe care românii nu l-au trecut” (povesteşte Gheorghe Sidoreac). Da, ne amintim că românii, cozile de topor din acei ani, la noi e vorba de 1958 dar şi de mai devreme, unii chiar şi de acum-cozi de topor, şi-au arestat toţi fiii bravi ca să-şi demonstreze loialitatea faţă de Hrusciov; şi, acesta, să-i păcălească că-şi retrage armata în schimbul serviciilor secrete, Securităţii Statului (care astfel a trecut la sovietici-în 1958!).
Să nu uităm niciodată Basarabia, care, prima, în 1918 s-a dăruit României…Să nu uităm, că atunci când viitorul patriarh al României, preotul Marina, de la Râmnicu Vâlcea, i-a spus lui Petre Gheorghe, preot şi el la Mihăeşti-Govora, „hai cu noi” (cu comuniştii), în 1946, preotul „Drept între Popoare” i-a răspuns: „Nu merg. Eu ştiu, cunosc. Eu am văzut…Ştiu ce este comunismul”…ştia, că văzuse la Bug o femeie mâncându-şi copilul!… Masacrul de la Fântâna Albă a provocat decizia de evacuare în martie 1944 a tuturor românilor din Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei, conştientă fiind puterea de la Bucureşti de ce urma să li se întâmple românilor sub dictatura Armatei Roşii; cu ciocanul, urmând să fie loviţi în cap şi cu secera să li se taie picioarele! Comunismul moscovit a fost peste puterea creştină întronată de Dumnezeu în lume la începutul erei noastre şi asta ca răzbunare iudaică, după o mie nouă sute de ani dela alungarea Mântuitorului din ţara lui Israel… La comemorarea românilor nevinovaţi, cu copii şi steaguri în mână, masacraţi în aprilie 1941 la Fântâna Albă, pe Siret, în propria Românie (graniţă fără noimă, pentru un an, între Ucraina şi România) să spunem, totuşi, că nu le-a fost frică să fie prezenţi, pe lângă românii din Ucraina, sigur, şi ucrainieni convertiţi, consulul general al României la Cernăuţi, Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina din Bucureşti, Cultul Eroilor din Constanţa, Eugen Tomac născut în Basarabia istorică, şi,nu în ultimul rând, noi cei din judeţul Vâlcea, oraşul Horezu! şi Râmnicu Vâlcea…Amândouă oraşe erou în 1944, dăruindu-le evacuaţilor, fiecare cetăţean oltean, oparte din casă!… A doua zi, pe scena Palatului Academic din Cernăuţi, mi-a revenit onoarea să rostesc câteva cuvinte românilor din Cernăuţi, eu, elevul copil al profesorului universitar şi savant român din Cernăuţi, Leca Morariu, şi să citesc din propiul volum „Poezia stare de veghe” (ce coincidenţe: veghe, veghere, neuitare) poemul „Doamne al tău valah şi… basarab”! … Pământul Basarabiei este negru, mai negru ca el, niciunde la fel! Şi despre Basarab I s-a spus că este negru, de unde şi pământul Basarabiei şi-a ales culoarea, desigur, şi numele. Basarab I a pornit din ţinutul lupilor de pe dreapta Oltului desub pădure şi munte, Ţara Farcaşului, şi, de aceea, urmaşilor lui din acest ţinut al Oltului, Coziei şi Ocnelor Mari, şi Bistriţei, şi Horezului le plac colţii şi strigătul lupilor, oalele delut şi creşterea copiilor, statornicia familiilor…Basarab I cu patru ochi de vultur, şi cal fărăham, a făcut una cu pământul oastea împăratului ungur Carol I… Să ne mai amintim că Traian a construit în ţara lui Basarab I, Basarabia frumoasă şi soră cu Marea Neagră, valurile lui Traian, fapt subliniat şi de micuţii regi ai Bucovinei şi Basarabiei, copiii lui Levcic, în cântecul dătător de lacrimi, „Când a fost să moară Ştefan”, interpretat în final de spectacol pe 2 aprilie la Palatul Academic din Cernăuţi, a doua capitală a României, unice, ca şi cele din Oltenia, Muntenia, Transilvania şi Moldova, România toată!„MEMORIA VIE A NEAMULUI MEU” Pe scena sălii de spectacol a Palatului Academic din Cernăuţi (fosta sală multifuncţională a Facultăţii de Medicină, evreieşti), 02 aprilie 2017, a avut loc spectacolul de muzică religioasă „Memoria vie a Neamului meu”. Spectacol care a încheiat şirul de manifestări cultural religioase, 1 – 2 aprilie, desfăşurate la Memorialul Jertfelor Masacrului de la Fântâna Albă – raionul Hlimboca, Mânăstirea Bănceni – raionulHerţa şi la Palatul Academic…Faţă de programul iniţial, surpriza pentru cernăuţeni, a constituit-o participarea la spectacol a unei delegaţii a Primăriei din Horezu (Ligia Nicolescu, Cătălin Flavius Sîiulescu, Ion Predescu şi Petre Cichirdan), care s-a şi produs artistic, prin lectura poemului „Doamne al tău valah şi…basarab” din volumul „Poezia
stare de veghe” scris de Petre Cichirdan (Ed Intol Press, Râmnicu Vâlcea, 2011)…Dar să urmărim faptele: spectacolul a început cu un serviciu divin-parastas oficiat de Protoiereul Constantin Teodorean. Cuvintelor sacre rostite de preot li s-au interpus într-o armonie perfectă corul Bisericii „Sfinţii Petru şi Pavel” din satul Hruşeuţi, dirijat de Gheorghe Sadovei, şi corul de copii „Perla” al Şcolii Populare de Artă din Cernăuţi condus de Iuri Levcic, preşedintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti, Cernăuţi. Iuri Levcic şi Svetlana Roşu au moderat artistic întregul spectacol care după cum ne-am aşteptat nu putea fi decât o mare reuşită. Nu o dată am strigat: „Copiii, mina de aur a lui Iuri Levcic”! Am fost cuprinşi de o mare emoţie încă de la început, când Formaţia folclorică „Perla” (de copii-parcă rupţi din soare-desigur, românesc) a interpretat „Fă-ţi milă Doamne”; şi iată ce cuvinte conţine aceast cântec….„Dă-ne Doamne dragoste între fraţi”! Da, de câtă nevoie avem de această dragoste! Dar aceste vlăstare tinere nu pot creşte fără odihna la umbra stejarilor bătrâni, aşa, că, organizatorii au programat imediat după corala copiilor corul Bisericii „Sfinţii Petru şi Pavel” din Hruşeuţi, care, pe lângă cuvintele de căutare ale lui Dumnezeu, canonice, din prima parte a programului propriu, s-au gândit să le pronunţe în armonie patriotică pe cele ale lui Andrei Bârseanu şi pe muzica lui Ciprian Porumbescu, „Pe-al nostru steag e scris unire”! Bravo bucovineni, Ciprian Porumbescu a publicat primul! chiar în inima Europei, la Viena, un album de corale revoluţionare, în 1880!… Ciprian Porumbescu atât de iubit şi apreciat de tata lui Leca Morariu, Constantin, pe care Iorga îl numea „cel mai învăţat popă din România”! „Pe-al nostru steag e scris unire”!…chiar şi acum când pe el nu scrie nimic şi când deviza Europei este „Unitate în diversitate!”…Aşa,că, degeaba unii se screm pe la colţuri să fie invers! Încă o dată, bravo cernăuţeni! Urmează apoi un set de pricesne interpretate de copii lui Levcic, dar şi de un tânăr pur sânge bucovinean, laureat la foarte multe concursuri naţionale şi internaţionale, din Suceava, Iulian Lucanu!…Spectacolul se sfârşeşte în delir, delir frumos, entuziast, copiii lui Levcic se dezlănţuie în trei piese extraordinare, „Cântă cucu-n Bucovina”, „Cântec de unire”, „Suntem români mereu”, lecţie de educaţie şi civism, patriotism, copii cărora nu le este ruşine că sunt români şi numai români, spectacol fără teatru grosolan, de doi bani, matur!…copii care nu au părinţi care să-şi schimbe numele pentru o pensie mai bună, cuma fost în Republica Moldova!…copii, care, aşa cum spuneam pe scena spectacolului înainte de a citi poemul, „ne dau speranţa unui viitor colosal!” * Petre Cichirdan: Trebuie să-i mulţumesc maestrului Iuri Levcic. Particip a doua oară cu colegii de la Horezu şi Râmnic, şi, trebuie să mărturisim că suntem impresionaţi de ceea ce vedem aici, ceea ce se realizează pe această scenă, ce s-a realizat şi în noiembrie 2016.Este un lucru formidabil, noi nu ne aşteptam! Fac parte din cei două milioane de basarabeni şi bucovineni care au fost evacuaţi începând din 19 martie 1944 şi până în 23 august 1944. Faţă de ce am văzut ieri la Fântâna Albă, înmărmurit fiind de ce s-a întâmplat atunci; această tragedie din 1941 înainte cu trei ani de ceea ce s-a îmntâmplat legal, evacuarea Basarabiei şi Bucovinei din 1944. De ce a trebuit acei oameni să plătească cu atâta suferinţă!…ruşine faţă de omenie, faţă de sentimentul uman, de ceea ce s-a întâmplat la Fântâna Albă, pe care am botezat-o ieri Fântâna Neagră! De data aceasta am să citesc un poem, unul care se naşte dintr-un om care consideră că şi Basarabia, şi
Bucovina şi Ţara Românească s-au născut datorită lui Basarab I care a creat Basarabia istorică, care a urcat pe Nistru până la Hotin şi a întâlnit aici alţi maramureşeni, şi, care, împreună au creat naţia aceasta. O naţie care prin noi şi prin dumneavoastră, şi aceşti copii care pur şi simplu ne-au extaziat, naţia românească, are un viitor colosal! (Urmăriţi pe Video Arhiva de pe www.culturaarsmundi.ro filmele realizate la evenimentele de la Cernăuţi, 1-2 aprilie 2017) Petre Cichirdan
