„Arhiepiscopia Râmnicului a avut bucuria de a găzdui, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, un inedit eveniment cultural-artistic, ce a avut loc miercuri, 10 decembrie 2014, în Sala de festivități a Consiliului Județean din Râmnicu Vâlcea, începând cu ora 18.00, intrarea fiind liberă, informează Ziarul Lumina”. Aşa îşi începe basilica.ro (11 12 14) relatarea evenimentului cultural de mare încărcătură artistică, evident-deosebită emoţie, care a avut loc în oraşul de pe malul drept al Oltului, şi de sub Dealul Capela, perlă aşezată între cele două entităţi româneşti, vechea Ţară Românească-Valahia Mică-Oltenia de Nord-creştină, austriacă şi bizantină-şi Transilvania măiastră-central europeană şi capitală a străvechii Dacii…Râmnicu Vâlcea! Îi mai spunem noi, „Noul Râmnic », fiindcă suntem liberi şi nu avem nici o coordonare, nici un centru etic şi artistic, de finanţare, cofinanţare, de sfătuire măcar…În această Sală cu adevărat sală de spectacol muzical, vocal instrumental,, care, cândva (1970), a fost singura în care „Balşoi Teatr” a acceptat să ţină un spectacol de pomină! Acum, iată, pentru a doua oară în decurs de un an-de stagiune muzicală-Corala Tomisului, însoţită de Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, al Arhiepiscopiei Tomisului, a venit din nou să încânte melomanii credincioşi ai Râmnicului cu spectacolul „Constantin Brâncoveanu” de Sabin Drăgoi! Iată, dacă alţii din capăt de ţară, e drept, de pe malul Mării Negre, teritoriul exilului poetului Ovidius dar şi al Sfântului Andrei, îşi construiesc brenduri în lumea elevată a muzicii (concertul trecut, din 2013, de la Filarmonică, al aceluiaş colectiv coral, a cuprins lucrarea de mare răsunet: „În vremea aceea” de Preot Ion Popescu Runcu) noi, cei care de 15 ani facem presiuni să se pună în scenă „Dracula Ţepeş în Carpaţi” şi nu reuşim, deşi autorul libretului este cunoscutul scriitor vâlcean Constantin Zărnescu şi autorul muzicii, Peter Vencsel de la Opera de Stat din Cluj! Ce aşteaptă Vâlcea asta, pentru a se afirma la nivel de regiune-local, ţară-naţional? să mai facă un sens giratoriu artistic, vreun muzeu de artă modernă!? sau să valorifice superior şi natural ceea ce are din abundenţă!… O cultură locală fără seamăn! în strânsă legătură adevărat românească cu vecinii din Transilvania valahă şi din Europa centrală…medievală!
Mai spicuim din basilica.ro (11 12 14) că avem de a face cu „drama muzicală sacră Constantin Brâncoveanu, ce a avut prima reprezentaţie la Opera Română din Bucureşti, în anul 1935. Evenimentul a fost organizat de Arhiepiscopia Tomisului, în parteneriat cu Constanţa Altfel– Asociaţia Civică pentru Constanţa şi Corul Armonia, cu ocazia anului comemorativ dedicat Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu….La eveniment au mai participat, pe lângă cei doi mari Ierarhi, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. Spectatorii vâlceni s-au bucurat de o reprezentație de excepție a artiştilor veniţi de la Constanţa, printre care Părintele Ierodiacon Bartolomeu Trofin, dar şi studenţi, masteranzi şi doctoranzi ai Universităţii „Ovidius” din Constanţa – Facultatea de Teologie Ortodoxă, cadre didactice ale Inspectoratului Şcolar Județean Constanţa – disciplina religie, artişti lirici ai Teatrului de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa. (…) La finalul celor două ore de muzică de calitate, au luat cuvântul Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, şi Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, iniţiatorul acestui proiect. Se cuvine mai întâi să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru acest timp minunat, acest timp care este cu adevărat o scară către cer a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie. Totodată, a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Teodosie pentru organizarea şi posibilitatea punerii în scenă şi în Arhiepiscopia Râmnicului a acestui eveniment cultural-artistic închinat Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, precum şi artiştilor şi tuturor preoţilor, credincioşilor şi iubitorilor de melos românesc ce au onorat acest deosebit eveniment.
Înaltpreasfinţitul Teodosie a precizat că Sfântul Martir şi Voievod Constantin Brâncoveanu îi întrece pe toți voievozii, îi întrece pe toți martirii români, îi întrece pe toți cei ce s-au nevoit în viața aceasta. De asemenea, Înaltpreasfinţia Sa a ţinut să mulţumească tuturor celor care au contribuit la punerea în scenă a acestei drame: regizorului Liviu Manolache, scenografei Sanda Mitache, soliştilor, membrilor corpului de balet, precum şi nepotului compozitorului Sabin Drăgoi care a pus la dispoziţia Arhiepiscopiei Tomisului opera acestuia.
Spectacolul muzical-simfonic Constantin Brâncoveanu este rodul creației compozitorului Sabin Drăgoi (1894-1968), folclorist şi membru corespondent al Academiei Române, cunoscut lumii muzicale româneşti prin culegerile de folclor şi colinde, dar şi prin motivele muzicale populare care au stat la baza operelor muzicale de anvergură: opere, piese simfonice, miniaturi pentru pian”.
Oratoriul „Constantin Brâncoveanu” (1929) de Sabin Drăgoi, montat pe scena vâlceană, ni s-a prezentat ca o desfăşurare statică de două ansambluri corale, femei (stânga scenei) şi bărbaţi (dreapta) între care au pendulat, un grup de balet şi diverşii solişti. Grupurile au fost costumate în ţinute de epocă: monahi, boieri şi oameni din popor, iar cei care au încântat publicul cu vocile lor au fost: başii Bartolomeu Trofin şi Viorel Avisalon, baritonul Doru-Emanuel Pantazi, tenorul Ionuţ-Cristinel Boancheş, altisata Gabriela Dobre şi soprana Georgiana-Andreea Balaban… Libretul s-a constituit din versuri din „Acatistul Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov” al poetului Sandu Tudor, Victor Eftimiu, determinându-l pe Sabin Drăgoi să-şi intituleze opera „Constantin Brâncoveanu”, compozitorul, preluând şi forma de „acatist-cântare cultică de laudă, proprie creaţiei imnologice de rit răsăritean” (Mihaela Drăgoi)… „Un acatist în două părţi cu o procesiune, este de fapt un serviciu divin dramatizat, un oficiu de pomenire stilizat şi transpus pe scena teatrului liric (Nicolae Rădulescu). ”
Publicul credincios şi meloman a putut aprecia fumuseţea şi sensibilitatea, delicateţea, melosului compoziţiei lui Sabin Drăgoi care ne apare ca un maestru al formelor mici, melodist înăscut, cu o gândire armonică tonală diatonică (Horia Sabin Drăgoi şi Mihnea Anton Drăgoi)…
Din ce am înţeles, spre finalul oratoriului, duetul tenor altistă acompaniat de cor, şi care aduce izbitor cu duetul dintre Îngerul Gabriel şi Maria Fecioară din Oratoriul Bizantin de Crăciun de Paul Constantinescu (ascultat de noi cu Valentin Teodorian şi Emilia Petrescu) este faptul că se confirmă tonalitatea originală a lui Sabin Drăgoi-de muzică religioasă-artă cultă-precum şi faptul că acest final, care prevesteşte naşterea Domnului-Speranţa Mântuirii-în cazul lui Constantin Brâncoveanu semnifică înţelegerea cumplitului supliciu, martirajului, din care va răsării …arta, cultura, istoria modernă a poporului român, care de la el-aceşti Sfinţi Martiri- îşi are obârşie!
s-p cickirdan
04 0114
