Dumitru Bondoc, autor prolific de carte bună, revine în spaţiul public al cărţii vâlcene cu lucrarea „Costeşti-Vâlcea: personalităţi, tradiţii şi cercetări istorice” (Editura Andrei Books, Râmnicu-Vâlcea, 2014), o lucrare impresionabilă şi impresionantă prin întreg conţinutul ei, dar şi prin stilul exact şi laborios uzitat de către autor. Trei mari planuri sunt incluse în economia cărţii: Personalităţi de marcă în Costeşti-Vâlcea, Tradiţii costeştene şi Cercetări istorice, autorul, ca un bun credincios ortodox ce este, prefigurând parcă temeiul năzuinţei creştine spre trinitatea lumii şi vieţii.
În prima parte a cărţii, Dumitru Bondoc aduce în faţa cititorului figuri emblematice ale Costeştilor-locul său de baştină- care, fie că s-au născut acolo, fie că, într-un fel sau altul, au contribuit la personalizarea comunei, se bucură de atenţia autorului prin paginile evocatoare de intensă trăire sufletească incluse în economia lucrării. Cititorului i se oferă prilejul să ia contact, prin intermediul textului literar, cu ieromonahul Ioachim Bărbătescu de la Mânăstirea Bistriţa, preotul Matei Grigorescu, învăţătorul Dumitru Tănăsescu, preotul Ion Mihăilescu, scriitorul Constantin Popian, maica Olga Gologan de la Mânăstirea Bistriţa, I.P.S. Bartolomeu Anania, omul de cultură Alexandru Bălintescu, profesorul Emil Istocescu şi preotul Ion Marin.
Toţi aceşti oameni, cu preocupări, mentalităţi, cultură sau profesii diferite, au meritul de a fi pus piatra de temelie (unii dintre ei) sau măcar o cărămidă (alţii) la soclul edificiului cultural, spiritual şi chiar economic al comunei Costeşti, fapt pe care autorul îl dezvăluie cu emoţie şi recunoştinţă, empatizând cu preocupările şi trăirile fiecăruia dintre ei.
Este demn de admirat efortul autorului de a pune în pagină, cu lux de amănunte, istoria fiecărei personalităţi evocate, dându-ne posibilitatea nouă, cititorilor, să aflăm în amănunt datele biografice până la cel mai vechi strămoş, activităţile desfăşurate în diverse domenii, lucrările publicate, contribuţia la modernizarea comunei ş.a.m.d., toate aceste date corelate cu fapte, fenomene sociale, evenimente istorice adiacente acţiunilor personalităţilor evocate. Spre exemplu, scriitorul, teologul, marele om de cultură Bartolomeu Anania, deşi nu este fiu al Costeştilor, apare în lucrare ca urmare a ocrotirii sale de către maica Olga Gologan la Mânăstirea Bistriţa într-o perioadă de răstrişte din viaţa sa, Dumitru Bondoc prezentând cauzele prezenţei lui Bartolomeu Anania la mânăstire, determinate de procesul instalării comunismului în România de către trupele sovietice în anii de după 23 august 1944.
Spre bucuria mea, am descoperit în paginile cărţii pe eminentul profesor de limba română, Emil Istocescu, omul providenţial care, la Liceul teoretic din Drăgăşani, în perioada 1965-1969, mi-a dezvoltat pasiunea pentru literatură şi pe care l-am evocat cu vie emoţie în paginile publicaţiilor Forumului cultural al Râmnicului.
Partea a doua a cărţii este dedicată acelei laturi spirituale a Costeştilor care dă farmecul locurilor şi anume tradiţiilor şi obiceiurilor populare, precum şi vestitelor bâlciuri care s-au organizat pe teritoriul comunei. Cu privire la acest aspect, autorul ne pune în temă, apreciind că “lăuta, fluierul, cobza şi cimpoiul sunt cele mai vechi instrumente atestate istoric pe teritoriul satelor costeştene, cu care vechii lăutari ţineau hangul îndrăcitelor hore olteneşti încinse pe pajiştile din faţa caselor, cârciumilor satelor sau, de ce nu, în colbul arhicunoscut al iarmaroacelor bistriţene, iar străbunul port popular costeştean, atât de specific Olteniei de sub munte, făcea ca la aceste hore populare să fie etalate o întreagă paletă de ii, marame, fote, brăcinare şi zăvelci, inundate în broderii pe borangic de un neasemuit rafinament”.
După cum apreciază Dumitru Bondoc, vestitele dansuri şi jocuri populare specifice Costeştilor nu se puteau realiza fără aportul arhicunoscutelor tarafuri de lăutari care au impresionat prin virtuozitate atât pe specialiştii români (G.Dem Teodorescu, Constantin Popian, Dinu Popian ş.a.), dar şi pe cei străini, stând mărturie, în acest sens, memoriile din anul 1844, ale francezului Jean Alexandre Vaillant.
În această parte a cărţii, autorul se referă şi la celebrele bâlciuri din Costeşti, inclusiv cel al ţiganilor, devenit de-acum de notorietate, despre care afirmă că “ au apărut din necesitatea locuitorilor dintr-un anumit teritoriu de a face schimburi de produse în natură sau în bani, cu care să-şi achite datoriile faţă de stăpânii feudali, dar nu se neglijau nici momentele festive religioase, desfăşurate în astfel de momente”.
Partea a treia a lucrării este rodul unor însemnate cercetări istorice efectuate de către Dumitru Bondoc cu privire la devenirea social-economică, istorică şi culturală a comunei Costeşti, istoricul inedit al Mânăstirii Bistriţa, prezenţa haiducului Iancu Jianu pe tărâmul Costeştilor, proprietatea moşnenească a localităţii, dar şi despre manuscrisele de patrimoniu ale bisericii “Sf. Nicolae” din Pietreni-Vâlcea. Mi-a atras atenţia tot ce a scris autorul despre “răboj” despre care, în afară de expresia “te-am trecut la răboj”, nu ştiam absolut nimic, or autorul ne face o amplă demonstraţie din care rezultă cum “răbojul a constituit până în prima jumătate a sec.XIX principalul mijloc de evidenţă a sumelor datorate de contribuabili către stăpânire, a vânzărilor şi achiziţiilor de produse în economia rurală, dar şi de evidenţiere a datoriilor şi încasărilor ca urmare a schimburilor comerciale”.
Lucrarea lui Dumitru Bondoc, prefaţată de eruditul om de cultură Ioan St. Lazăr, se constituie într-o contribuţie însemnată la personalizarea acelei vetre istorice străbune de o frumuseţe neasemuită care este comuna Costeşti, dar şi un act important de valorificare a tezaurului cultural şi spiritual al meleagurilor vâlcene ca şi a personalităţilor sale.
