Ce înţelegem prin şobolani? Şobolani sunt cei care fac politică şi au creat această legislaţie care ne scoate din logica de viaţă sănătoasă pe care are dreptul să o trăiască minunata noastră naţie, vieţuitoare înăuntrul şi în afara acestei ţări; cei care au creat şi aprobat, dar care mai ales au aplicat legea monumentelor de for public, aşa, ca să ne spurcăm la suprafaţă; cei care au îngrădit libertatea de exprimare în artă, teatru şi presă; cei care au eliminat dreptul de reconpensare al cetăţenilor evacuaţi din Basarabia adevărată, în martie-aprilie 1944. Înţelegem că şobolani sunt şi cei care au introdus legea unică a pensiilor, jignind munca de succes în această ţară!… cei care batjocoresc legea culturii scrise, din oraşe şi sate, da, libertatea de exprimare scrisă-culturală!… cei care trăiesc şi construiesc bugetul ţării prin vânzarea ilegală de lumină, de căldură, de apă… da, şi de aer!… şi de muzică şi de vorbă, la radio! Cei care dispreţuiesc poporul român şi îl amendează şi-l execută fără luare la cunoştinţă şi judecată; cei care au distrus transportul feroviar electric, nu l-au dezvoltat, nu l-au generalizat; cei care au luat şi iau taxe pe munca de inovaţie şi invenţie, care mai repede refuză aceste daruri de la natură, decât le apreciază, de parcă ar fi salariaţi la străini, şi nu în propriul stat; cei care mint în faţa ţării prin presă, carte scrisă, teatru şi artă în general; cei care au obţinut doctorate contra cost şi prin influenţă politică… Cei care au făcut facultăţi în partea a doua a vieţii, pentru a avea un atestat, fără măcar să aibă activitate care să le creeze atât de necesara experienţă; cei care laudă şcoala fără să laude munca, imaginaţia, creaţia! Cei care sunt microbişti în viaţă, în politică, şi nu se limitează doar la sport; cei care sunt naţionalişti fără rost şi care iubesc patria şi nu iubesc poporul; care nu-şi iubesc naţia şi-şi urăsc conaţionalii cu care trăiesc; cei care-şi iubesc capitala în dauna locului în care trăiesc! Şi pe care nu-l iubesc; cei care nu opresc maşina când cineva trece strada nu pe la trecerea de pietoni… Nu mai spunem de cei care, ca şi şobolanii, se îngraşă trăind în murdărie şi întuneric! * * * Bătrâni şi tineri de o ferocitate nebună!… să promovezi tu, de trei ani încoace şi cu orice preţ, şi de preferinţă, numai tineri fără experienţă minimă!? Să batjocoreşti noţiunea de om tânăr!… să vii să spui pe toate canalele media că preferi un ministru de finanţe, orice ministru, să fie absolvent de Harvard, în contra oricărui român cu experienţă, a oricărui absolvent de ASE?… Şi noi să râdem de simpatia vorbăreţului doctor în drept?… „Hoţul mamii, hoţ”- ce vorbă hâtră din lumea târgoveţului român!… a nănaşei care-şi dă odrasla în grinda casei, sfidând înţelepciunea ţăranului român!… Să râdem, prin forumuri, de ardeleni, de săsimea românească, de ungurime, de evreime, de ce vrem şi nu vrem, ca proştii cărora li se arată degetul… Să râdem de ţara noastră, de populaţia ei, că după primul tur de scrutin din 2014 ne-am colorat cu roşu – intrigant de roşu – Oltenia, Muntenia şi Moldova, şi am strigat ca gâştele Coanei Pipa din piesa lui Eugen Ionescu („Ucigaşi fără simbrie”), auzi, să ne isterizăm, că Iohannis rupe România!?… Este mai mult decât dovada unei adunături de proşti… imagine televizată care ne va urmări mult timp!… Cum este posibil aşa ceva, la 25 de ani de la marile schimbări ale poporului român!? * * * Epilog vâlcean-postsocialist-postdecembrist… Dacă fabrica de mobilă ultrarentabilă am distrus-o, ca atâtea altele, cu podul arcuit elegant peste Olt, lăsat în paragină, ce-am avut? cu Gara noastră, CFR, veche şi neîntreţinută-neelegantă, ce-am avut?… şi tot aşa, fără a uita o clipă să ne tot lăudăm că facem muzee de artă modernă şi tabere pentru panseluţele din sensurile giratorii… că facem petreceri cu fast – sărbătoriri de sfinţi şi nesfinţi -, că fabricăm cărţi despre noi, cetăţeni de onoare (autofăcuţi), că ne dăm singuri pomeni, noi, care încă nu am murit… Şi, dacă ar fi să ne asumăm, acum, după acest vot dat de cei mai mulţi dintre cei care nu au votat la referendumul din 2012, să ne asumăm trecutul imediat, ne şopteşte cineva, gândindu-se tot la şobolani! că atunci când nava se scufundă, şobolanii ies la suprafaţă!.. Această navă, care se cheamă ţara noastră, a primit prima gaură odată cu drapelul nostru drag, în 1989, apoi a venit Convenţia Democratică şi i-a pus un dop, destul de solid; au scos dopul în anul 2000 (când se vorbea de sfârşitul pământului) cei reveniţi la putere, şi l-au pus înapoi cei veniţi la putere în 2004… Din păcate, odată cu el au umplut nava cu carii şi, mai rău, cu şoricei care, repede, au devenit şobolani! pentru ca în anul 2009, nava, luând din nou apă, şobolanii să iasă la suprafaţă şi să-nceapă lupta făţişă cu guvernarea şi conducerea ţărişoarei noastre!… Iar noi, popor bleg, să ascultăm de vechile şi KGB-istele servicii secrete şi să ne măcinăm între noi!… şi iată, în anul 2014, pe care îl declarăm „Anul cetăţeanului român sas-german”, cu care ne mândrim că, iată, a luat două premii Nobel şi un titlu de preşedinte! Şi, zău, că nu-i puţin lucru să fii tot de un neam cu cei care trăiesc pe lanţul muntos dintre Munţii Pădurea Neagră şi Munţii Carpaţi! Şi, în final, pentru a nu cădea în sloganul „noi nu ne vindem ţara”, căci doar vrem doar să o primenim, facem o constatare mai mult decât grăitoare despre realitatea care ne domină de un sfert de secol… Vedem acum, la 25 de ani de la Revoluţie, cum oraşele şi târgurile noastre au fost reparate, modernizate, gata pentru a fi pregătite de a face parte dintr-un stat aproape puternic; desigur, pe banii altora; nu, nu vă bucuraţi, nestimaţi politicieni… şobolanii nu ştiu să râdă!… dar ne întrebăm şi vă întrebăm: de ce nu s-a făcut acelaşi lucru cu industria în cea mai mare parte performantă!?… să avem şi noi, acum, o sursă serioasă de venit naţional? …cred, acum înţelegeţi! că faptele voastre sunt mult mai grave şi, de aceea, să vă bucuraţi că noi vă spunem doar şobolani şi nu… criminali.
