O expoziţie în care artistul plastic Cristian Sima expune alături de prietenii lui,
120 de artişti plastici din 37 de ţări
Arta, de-a lungul vremurilor, pe lângă marile încărcături spirituale, ideologice, pe lângă faptul că a suportat marile chemări înspre cerinţele specifice epocilor parcurse, dincolo de permanenta tentaţie a artistului spre înnoire, spre împrospătare, poate fi considerată în final chiar un amplu exerciţiu ludic. Iată doar o parte din motivele care au putut constitui grupul de presiune care a acţionat în jurul anului 1960 asupra lui Ray Johnson, artist american, produs al şcolii de artă newyorkeze, pionier al pop art-ului, al conceptualismului şi adept al tuturor ideilor novatoare ale timpului, să caute un nou mod de exprimare plastică. Acesta a fost momentul în care el a început să trimită colegilor şi prietenilor, prin poştă, mici lucrări, instituţionalizând rapid sistemul mesajelor artistice între artist şi artist sau artist şi audienţă, creând astfel o reţea pe care a denumit-o “The New York Correspondence School”. Apărea, de fapt, astfel, în dicţionarul avangardei artistice a secolului al XX-lea, o nouă mişcare culturală, o nouă mişcare artistică. Ea se va numi: mail art. Ca orice mişcare culturală serioasă, ea depăşeşte zona pur artistică, fiind purtătoare a unor idealuri sociale. Ea este un protest evident împotriva sistemului de galerii de artă, care işi limitează zona de acţiune subjugându-se comercialului, sistem corupt de interesele personale ale celor care le conduc. Mail artiştii recunosc paternitatea mişcării DADA, a POP ART-ului, folosind cu mare interes tehnicile colajului, asamblajului, fotomontajului…Mişcării i-au trebuit zece ani până să se organizeze şi să deschidă prima expoziţie la “Witney Museum” din New York.
Expoziţia de faţă este rodul unui proiect iniţiat de mine acum aproape doi ani. În desfăşurarea lui m-am bazat din plin pe sprijinul celor doi copii teribili ai secolului al XX-lea: calculatorul şi internetul, pentru contactarea artiştilor de pretutindeni. Pentru obţinerea unei lucrări de la fiecare din ei, trimiteam în schimb o lucrare a mea. Am obţinut pe de o parte această frumoasă colecţie internaţională de lucrări, iar pe de altă parte, o pleiadă de lucrări personale sunt, iată, astăzi, în colecţii din toate colţurile lumii. Am avut bucuria să constat că, printre artiştii participanţi, se găsesc personalităţi ca: Domenico Severino, Mariano Filipetta din Italia-expozanţi la Bienala de la Veneţia; Victor Fremenias-beneficiar de bursă Fullbright, întemeietorul a două şcoli de gravură în Chile, profesori universitari : Caterina Nicoltsou-Grecia, Ruud Jansenn-Olanda… În acest context al mail art-ului, trebuie menţionat faptul că nu vom căuta valoarea fiecarei opere în parte cât spectacolul oferit de întâmplarea artistică în sine, de ansamblul multicultural şi multinaţional, de multitudinea de căutări plastice ale tot atâtor entităţi căutătoare de expresivitate artistică. Se evidenţiază în expoziţie spiritul artistic robust, european şi american, alături de nuanţele exotice aduse de artiştii din India (Jaspaal’s), Sultanatul de Oman (Mohamad Nidham), Africa de sud (Cheryl Penn, Karin Greenwood), Australia (Vizma Bruns)… Este o experienţă pe care probabil că o voi continua, chiar ea te îndeamnă să continui. Nu o poţi abandona pentru că nu te lasă inima să intrerupi aceste legături stabilite în timp, cu destulă dificultatate şi (zic eu) solide, fiind bazate pe dragostea pentru cultură şi artă. “
Nu în ultimul rând trebuie să mulţumesc “Muzeului Judeţean Vâlcea Aurelian Sacerdoţeanu” şi Filialei Vâlcea a Uniunii Artiştilor Plastici pentru contribuţia avută la aducerea expoziţiei în faţa publicului vâlcean.
