În scuarul din fața Hotelului Voineasa, lângă superba clădire care adăpostea odată sala de mese și alte activități culturale care să deservească satul olimpic proiectat în anul 1965 pentru anul 2000, pe data de 16 iulie 2022 primarul Voinesei a mulțumit tuturor participanților la Zilele Comunei Voineasa 2022; „și așa cum îl știm, mai hotărât și decis în fapte și mai puțin în discursuri, a predat microfonul d-lui Mihai Sporiș; acesta, avîndu-l în spate și pe fratele Gh Sporiș și pe subsemnmatul (reprezentantul Intol Press, de fapt m-a avut în față căci îl filmam), pe o căldură toridă a dat curs unui discurs extrem de organizat, amplu – inclusiv lansarea celor două cărți; a dumnealui: „Și eu am fost… pe Lotru” și a lui Ion Nălbitoru (prezentată chiar de autor); o monografie a Concursului Național de proză scurtă, Legendele Lotrului...o veritabilă și foarte reușită apariție editorială a Editurii Franco, Brezoi, 2022; autori fiind Cristina & Ion Nălbitoru. Așa, și în asemenea împrejurări, am intrat în posesia acestui volum monografic, volumul I, care adună lucrările participante – premiate – la Concursul de proză scurtă la a patra ediție care are loc an de an la Zătreni, județul Vâlcea. Acest volum întâi caută să selecteze, să aducă la cunoștiința publicului, istoricul legendar al unuia dintre cele mai frumoase și admirate locuri turistice din România și nu numai!…Valea Lotrului! Pe lângă lucrările participante la Concurs, prezentul volum mai adaugă la lucrările premiate, și din concurs (care prezintă interes), lucrările unor seniori în arta scrisului monografic, ori publiciști care în lucrările lor s-au referit la Valea Lotrului!…Nicolae Moga, Mihai Sporiș, Gheorghe Sporiș, Gheorghe Efrim, Cristina și Ion Nălbitorul sunt câteva dintre cei care de-alungul vremii au încercat să valorifice potențialul cultural al Văii Lotrului și, iată, rezultatele nu au întârziat să apară; Valea Lotrului, cum spunea și Mihai Sporiș, „mai cu puterea centralizată în construcția de hoteluri și cabane înainte de 1989, mai cu puterea pensiunilor din localitate din ce în ce mai numeroase și mai bine amenajate”, fără nici o exagerare Valea Lotrului poate deveni ceva asemănător unui adevărat rai pe pământ. Cartea a apărut la Editura Franco din Brezoi în anul 2022 și poartă de la un cap la altul amprenta familiei Nălbitoru. Nu știm dacă este prima carte a Editurii Franco, dar constatăm cu plăcere, că este prima carte a unei noi edituri care ne place prin riguarea scrisului, respectarea tehnicii de editare și tipărire, de legătorie; spațiile între cuvinte, de cele mai multe ori supărător de mari și exagerate ca frecvență, lipsesc, aproape! cu desăvârșire și acest lucru nu este puțin lucru; la fel, foarte bine structurată cartea pe ansamblu, pozele echilibrat aranjate, scrisul constant și citatele scrise corect: ori punem ghilimele, ori punem litere italice, ori ori etc (obs. nu se recomandă la pag 6 italicul și nici boldirea pe numele autorului, și nici italicul de la pag. 7 pe premiu…). De asemenea suntem încântați că lipsesc boldirile, nerușinatele boldiri purtătoare de orgoliu și înfumurare (adică îl boldești pe Gică Contra, îl scrii cu litere de tipar, și în context îl scrii pe Domnul sau pe Macedonski cu litere normale!?)… Munca tehnoredactării unei astfel de lucrări, a corectării, cu atătea stiluri și atâți autori este foarte grea și aducem laude celor care au făcut-o (editorii au omis să le publice numele-noi le bănuim). Apreciem de asemenea selecția textelor făcută de Cristina Nălbitoru fiindcă cartea este deosebit de interesantă și acest lucru se datorește calității textelor. De asemenea foarte reușită coperta 1 prin selectarea acestei lucrări picturale „Țurțudanul” a neasemuitei pictorițe Angela Tomaselli…Și mai cităm o dublă frază care ne-a plăcut prin simplitate și conținut: „Odată cu înființarea editurii și a minitipografiei în memoria fiului nostru Franco, soția mea a venit cu ideea ca să înființăm o publicație care să aparțină acestei zone. (Au mai fost și alte publicații în trecut, dar punctuale, Lotru a liceului din Brezoi, Lumina de pe Lotru care aparținea de TCH)”
*
Vorbeam mai sus de conținutul textelor, unul deosebit, și la cele mai multe dintre ele. Vă asigur stimați cititori și realizatori, că am citit cu mare plăcere cele mai multe dintre lucrările participante, desigur, și cele ale seniorilor!…Mircea Eliade consacră o viață întreagă celor mai multe dintre legendele lumii și în scolul XX devine unul din cetățenii lumii, dintre cei mai subliniați! Lucrarea Ecaterinei Chifu (Râmnicu Sărat, Buzău) Țara apelor cristaline își merită locul câștigat, ne-a surprins atribuirea numelor Zian și Voichița, și Latron în devenirea lor ulterioară…Voineșița, Lotru!… „De ce spun unii că Lotru își trage numele de de la un hoț? Latron este schimbat în Lotru de oamenii ce vorbesc repede pe aceste meleaguri.”; precum și expresia celui căzut în genunchi și care devine generică și pentru astăzi și pentru viitorul care ne așteaptă: „Doamne cum ai putut să faci atâta frumusețe și nu ai luat răutatea oamenilor, de ce i-ai lăsat să năpăstuiască pe alții?” Lecturăm mai apoi Sfatul de taină autor Andrușa R. Vătuiu (Orșova – Mehedinți) – Premiul II – și îi cunoaștem pe voinicii Voinea, Mălai, Breazu și Ciungu, care luau de la bogați și dădeau la săraci…Dar să nu ne audă ăștia de azi că suntem cu haiducii! că prea spun toți ca unul că austriecii au plecat din vina haiducimii…Dar nu, mai bine ce a făcut Vodă, mai inteligent, le-a dăruit cetăți, și așa au apărut Mălaia, Voineasa, Ciunget și Brezoi…și mai mulți bani au intrat în visteria țării… Constantin Gornea (Fetești – Ialomița) – Premiul III – privește Valea fostă a aurului ca pe o Cale Regală, un eseu consistent, o cale regală a naturii, stăpâna noastră, pe calea inversă a timpului, dinspre prezent înspre un rege al dacilor…desigur „munții vorbesc”, muntele este și-al Domnului, și-al omului… Da, domnișoara aceasta ne-a plăcut, a scris un eseu precum un alter ego al basmului românesc, o cheamă Cristina Florentina Dobrin și este din București și a luat tot un premiu III cu lucrarea Regatul Lotrului…I-aș fi dat Premiul I…„Așa se face că într-o zi, când le era lumea mai dragă, Regele Lotru și Regina Latorița se treziră cu zmeul la porțile palatului cu o falcă în cer și una pe pământ. Știau că venise după ea și nu aveau nici o șansă să scape de el. (…) alungând îngrijorarea care îi dădea târcoale ca să o prindă, Latorița își aminti de cele două rândunele și luând iute pana, șopti „Rândunelele din zbor, veniți-mi în ajutor!” Îndată, cele două păsărele apărură din înaltul cerului și o întrebară ce dorește. – Prefaceți acest regat într-un colț de rai, cu munți și păduri verzi, iar pe noi trei (regele Lotru, regina Latorița și fiul Lotrișor n.red.) în ape limpezi.” Senzațional! Și trebuie să știți, dragi cititori, că mai sunt multe lucrări tot atît de frumoase și…instructive…Iată un proiect reușit, al celor doi literați – scriitori, Cristina & Ion Nălbitoru: Legendele Lotrului!
