„MEET ME!”– o recentă expoziție de artă vernisată la Sibiu vineri, 26 aprilie 2024, în cadrul Festivalului „Flowers-At The Lake” mi-a oferit prilejul să cunosc o tânără ale cărei lucrări expuse în spațiul neconvențional al „Halei Atelier X” radiau liniște, puritate și lumină, contrastând puternic cu pereții nefinisați ai halei expoziționale. Evenimentul artistic a fost curatoriat de două doamne ale căror nume au, de multă vreme, notorietate în rândul artiștilor plastici: dr. Iulia Mesea, istoric și critic de artă și dr. Olimpia Coman Sipeanu, artist plastic și restaurator. M-a încântat modul în care ne-a fost „netezită” calea către sala exponatelor Valentinei Cristea, prin asocierea lucrărilor sale cu lucrările unei alte tinere artiste din Sibiu: Oana Alexandra Sedonja.
După cum afirmau la vernisaj Iulia Mesea și Olimpia Coman Sipeanu „tinerele artiste au însuflețit un loc rece prin culorile lucrărilor expuse, încărcate de forță și energie, sensibilitate și rafinament, emoție și vibrație, lumină și bucurie, întuneric și tristețe!”
Valentina Cristea, cu franchețe și ospitalitate, deschide expoziția „cu un fermecător autoportret ce amintește, la nivel stilistic, de portretistica Renașterii timpurii. Sinceritate, naturalețe, intensitate și energie vitală, emoție, poezie-sunt trăsăturile creației proprii. Este toată suflet, dăruire, bucurie de a dărui, de a sta alături de oameni și de a împărtăși emoții frumoase. Valentina trăiește cu bucuria artei, se identifică cu bucuria de a crea, cu implicarea în înfrumusețarea lumii din care face parte”, spunea Iulia Mesea.
Cine este Valentina Cristea? I-am creionat profilul uman și artistic din prezentarea făcută de Olimpia Coman Sipeanu, care afirma: „Din cele câteva cuvinte schimbate într-o recentă discuție telefonică purtată cu Valentina Cristea, au curs spre mine râuri de viață! Râuri din sufletul ei de copil de la țară care și-a dorit foarte mult și de foarte devreme să devină artist, dar care, din păcate, n-a avut sprijinul și înțelegerea familiei sale. Apoi, ceva din sufletul ei de adolescentă și tânără ambițioasă a determinat-o să pornească pe cont propriu spre capitală, asumându-și drumul greu al admiterii la facultatea de artă de stat, muncind pentru a se întreține și a se pregăti în același timp. Și totul, de una singură, pe propriile ei puteri. Au fost ani grei, ani de muncă, de încercări, de visuri, de eșecuri, de întâlniri cu oameni care i-au marcat devenirea – de foarte multe ori prin răutate, alteori prin bunătate și ajutor dezinteresat. Acestora din urmă, și mai ales soțului său, Valentina le datorează reușitele sale. Dar, cel mai mult, își datorează reușita sieși, pentru că mereu s-a luptat să înmulțească talanții primiți. Așa a găsit puterea să reușească la Universitatea Națională de Artă din București – secția ceramică, să urmeze apoi masterul în cadrul aceleiași instituții, și apoi să lucreze în cele mai diverse domenii artistice: design, vitraliu, proiecte, activitate de formare a multor artiști, predare de diverse tehnici artistice în cadrul atelierelor pe care le organizează, etc. Valentina a transformat o fostă fabrică de bunuri materiale într-o fabrică de bunuri spirituale – o fabrică de artă, o fabrică de frumos.”
Din prezentările făcute de curatorii expoziției, i-am descoperit artistei câteva calități morale și artistice. Conform crezul său, activitatea ei presupune să-i învețe pe alții să creeze frumos, să descopere frumosul din interiorul lor, să-l exprime în artă și să-l ofere celorlalți. Prin proiectele ei încurajează creativitatea, indiferent de vârstă, mai ales în rândul copiilor, descoperă noi talente, reînvie tradiții și obiceiuri, evenimente menite să readucă sentimentul de apartenență la o comunitate care trăiește sub semnul frumosului. Deși pregătirea sa artistică s-a axat în special pe tridimensional, (modelaj, sculptură și ceramică monumentală), în ultima vreme Valentina Cristea a găsit în pictură calea și bucuria de a comunica, de a se deschide spre oameni. După cum afirma Iulia Mesea „atracția pe care o degajă lucrările sale vine din emoția pe care o conțin. Valentina este una cu arta sa. Creația este pentru ea dăruire, în fiecare lucrare lasă o părticică din ființa sa. Și în același timp, este hrană. De aici îi vine puterea de a continua să lucreze, să descopere, să se descopere, să se întregească, să se împlinească și din nou, să dăruiască.”
Am stat de vorbă cu Valentina Cristea, care mi-a mărturisit: „Pictez în culori simple, vesele sau amestecate, încețoșate cu frecat de pensulă uscată, îmbibată în negru de mort, în ocru galben, foiță de aur și roșu de fier, până când cobaltul și turcoazul îmi sar în față ca niște animale sălbatice și îmi spun: Oprește-te! Îmi place să cred că, în artă, mă regăsesc și în același timp mă caut.Eu fac o pauză lungă în care mă pierd și iar mă caut, și mă reinventez într-un înger de apă, unul de pământ sau într-o altă cădere… Cred cu tărie că fiecare milimetru din arta mea conține o bucățică din mine.”
Expoziția Valentinei Cristea, remarca Iulia Mesea „cuprinde lucrări cu unrepertoriu tematic divers, de la peisaje, portrete, autoportrete, scene din cotidian, tematică de inspirație spiritual religioasă. Temele apar individualizate, dar de cele mai multe ori nu sunt de sine stătătoare, ci se întâlnesc, se întrepătrund, se suprapun, augmentându-se reciproc. Ceea ce le unifică este o anume atmosferă din care se naște o altă lume, în afara timpului. Lumea pe care ne-a prezintă Valentina aparține atât realității, cât și visului/oniricului, granița dintre cele două fiind glisantă. Între temele abordate se distinge prin frecvență, cea a îngerilor. Și în acest caz avem de-a face cu glisări! Sunt îngeri umanizați, sau oameni îngerizați? Suntem chiar noi și nu știm sau am uitat că avem aripi? E o poveste frumoasă, complexă, profundă și destul de grea…”
Privindu-i lucrările, nu ai cum să nu remarci că acestea au un impact vizual puternic. Pe lângă lucrările Valentinei Cristea nu poți trece indiferent. Fie îți plac, fie nu! Dar le reții, te urmăresc și după ce ai trecut mai departe.
Demersul ei artistic, afirma Iulia Mesea la vernisaj „amintește afirmația pictorului suprarealist Marc Chagall: ˂Dacă creez din inimă, totul funcționează>. La nivel formal, stilul Valentinei Cristea e dominant de un hieratism al reprezentării și, totodată, o întoarcere, ca la Chagall, la rădăcini și prototipuri, într-o stilistică influențată de surrealism, arta bizantină și de brutalism (a se citi: refuzul finisării, al redării și descrierii amănuntelor, considerate superflue). Este vorba despre o atitudine economicoasă a reprezentării care să susțină simbolul și semantica, fără a le contamina cu accidentele întrupării.Cadraje surprinzătoare au de cele mai multe ori rolul de a conferi monumentalitate reprezentărilor și, mai ales, de a focusa atenția privitorului înspre zona sau zonele care poartă mesajul lucrării. Hieratismul reprezentării formale este contrabalansat de forța cromatică. Nivelul cromatic este zona fierbinte a tablourilor. Un ecou din van Gogh transpare prin pensulație și prospețimea viziunii, dar mai ales din cromatica fluidă și limpede, pe alocuri cu accente decorative á la Chagall. Intensitatea culorii este mereu prezentă indiferent că e extrasă din zone astrale sau din miez vulcanic.”
O expoziție care ne oferă, așadar, o experiență bogată la nivel vizual și semantic, pentru a cărei descriere am putea alege trei termeni: sinceritate, intensitate și libertate în trăire, în experiment și în exprimare.
Foto: Ion Talpoș
