Da, deloc întâmplător, într-o splendidă zi de februarie, chiar dacă a fost în data de 13 a anului 2021, am descins, însoțit de doi oameni de vastă cultură, Paula Romanescu și Lucian Gruia, la Potlogi, jud. Dâmbovița, invitați ai organizatorilor unui eveniment cultural comemorativ, respectiv împlinirea a 441 de ani de la atestarea documentară a acestei localități.
Deși ne aflăm într-o perioadă dificilă, din cauza pandemiei, sau tocmai de aceea, spre surprinderea tuturor, prezența a fost numeroasă (atât cât ne-a permis distanțarea!) și bine argumentată valoric. Pe lângă cei doi menționați mai sus au participat și au fost activi, prin luarea de cuvânt, alți oameni implicați concret în acțiunea de restaurare a Ansamblului Domnesc Constantin Brâncoveanu, locație unde s-a desfășurat acest eveniment, complex arhitectural care dă noblețe acestei străvechi așezări. Este vorba, pentru a da doar câteva nume, de avocatul și omul politic Adrian Țuțuianu, căruia i se datorează în principal această realizare, prof. dr. George Coandă, sau prof. Valentina Vasile, cei care în cuvântul lor au preamărit pe înaintașii cu importante contribuții culturale ai acestei urbe.
Fiindcă a venit vorba de dna Vasile, trebuie precizat faptul că domnia sa și-a închiriat pe termen nelimitat întreaga pregătire profesională și totala disponibilitate literar-culturală unui singur scop, cel al promovării valorilor zonei dâmbovițene și cu deosebire al așezării pe care o iubește și o promovează, cea în care trăiește și muncește. Știm, sunt puțini cei chemați să susțină un astfel de demers cultural, copleșitor prin anvergură, oameni capabili să magnetizeze în jurul lor atâtea valori din atât de diverse domenii literar-artistice. Nu trebuie trecută cu vederea prezența activă a primarului localității Potlogi, Nicolae Catrina, și nici contribuția sa la mai toate evenimentele culturale, dar și la bunul mers al urbei.
Trecând la desfășurarea propriu-zisă a evenimentului, vom arăta că din materialele prezentate de sufletul acestei manifestări de înaltă ținută culturală, Valentina Vasile, cea care sponsorizează intelectual și prin implicare concretă organizarea oricărui eveniment de acest fel al urbei, am aflat o mulțime de lucruri despre istoria acestei așezări, încă de la înființare, deci cu mult înainte de construirea palatului domnesc, localitate devenită ulterior un important centru meșteșugăresc și mai apoi economic al zonei.
Prin implicarea efectivă a unor astfel de oameni ai obștei această localitate a fost adusă în atenția celor care, până de curând, când au aflat despre importanța acestui loc istoric, le era absolut necunoscută. Printre ei, spre rușinea mea, mă număr și eu, care, deși iubitor de istorie, până în vara anului trecut habar nu aveam că aici se găsește un atât de frumos și, prin grija prețuitorilor unei astfel de valori arhitectonice, așezământ Brâncovenesc.
La reușita evenimentului, desfășurat într-o atmosferă de maxim interes din partea celor prezenți, și-au adus contribuția, prin cuvântul lor plin de substanță, o serie de intelectuali de mare valoare, respectiv Paula Romanescu, Aureliu Goci, Geni Duță (din „lotul” celor veniți de la București), dr. Ștefan Sencovici de la arhivele Statului, care a prezentat o parte din stemele heraldice din acele străvechi timpuri, dar și starețul de la Mănăstirea Drugănești, ca să-i amintim doar pe acești vorbitori, care au dat greutate manifestării.
Printre invitații din București, în afara celor menționați deja, au participat nume importante ale breslei scriitoricești, cum ar fi Gabriela Banu, Vilia Banța, Liliana Popa, dr. Corneliu Zeană, Gabriela Stanciu Păsărin, Adrian Suciu și, cu voia dumneavostră, subsemnatul.
O pată de culoare a fost reprezentată de momentele artistice ale actriței Doina Ghițescu prin prestația recitativă, ca de obicei plină de aplomb, respectiv de cantautorul și poetul Traian Chiricuță, aplaudați la scenă deschisă.
Tot cu aceast prilej, din cuvântul poetului Marian Ilie, unul dintre organizatori, am aflat care este definiția, autorizată poate, dată de domnia sa termenului potlogar, valoare meșteșugărească a acelei vremi, care de fapt denumește o meserie, cârpaci adică, mai degrabă reparator de obiecte din piele, cu precădere a încălțămintei.
În ceea ce-l privește pe dl. Marian Ilie, potlogar, cetățean al acestei localități adică, este un poet în adevăratul sens al cuvântului.
Altfel, poate nu chiar întâmplător, firul de apă al Argeșului leagă această localalitate de o alta, aflată ceva mai în aval, cea în care m-am născut, e vorba de satul Popești, aparținător de orașul Mihăilești. Coborând din barca istoriei pe malul drept al râului, descoperim că în dreptul acestui sat, pe o colină, a fost cândva cetatea Argedava. Aici, în vremea copilăriei și adolescenței mele, echipa condusă de istoricul și prof. univ. Radu Vulpe a efectuat timp de mai mulți ani săpături arheologice, fiind scoase la iveală însemnate obiecte de cult expuse apoi, văzute cu ochii mei, la Muzeul Național de Istorie din București.
Revenind, cinste organizatorilor acestui eveniment, care și-au omagiat și de această dată, și în acest fel, înaintașii, acei oameni care nu au fost doar simpli trăitori pe aceste meleaguri. Așadar, din toată inima, Felicitări!
