tot la Biblioteca Judeţeană, însoţit de profesoara sa de pictură-Carmen Popa, dar şi pe 27 aprilie 2012, când a expus la Cenaclul Artelor 21-la Casa Anton Pann-participând la acea şedinţă împreună cu profesorii săi, şi părinţii) şi, iată, expune pictură-ulei (15 01 13) într-o expoziţie personală la Biblioteca Judeţeană, holul central. Pare că în aceste tablouri Alex se îndepărtează de detaliu şi abordează mai cu curaj ansamblul. În detaliu, două sunt direcţiile care contează: analiza şi studiul pe când în ansamblu se mai adaugă perspectiva şi compoziţia. Rezultă că abordarea ansamblului este mai dificilă, lucru care se simte mai intens la pictorii, copii. Anul trecut ne-a frapat diferenţa de tehnică dintre el şi colegii săi. Anul acesta este singur şi personalitatea artistică a tablourilor sale se reliefează funcţie de cultura privitorului. Repetăm pentru cine nu ştie ce-i arta adevărată a picturii, că Cella Delavrancea spunea într-o carte a ei, că „pictura este cea mai intelectuală dintre arte”…Subliniind această celebră-deja sintagmă, spunem că pictura este cea mai dificilă artă, şi la această calitate-artă! se ajunge devreme, dar se confirmă foarte târziu… Confirmarea, nu vine decât după un travaliu intelectual-altul decât pictura-şi care cuprinde un domeniu foarte vast. Pictorii, la fel ca sculptorii, fiind inconştienţi de acest atu, lucrează mult şi vorbesc puţin. Ca nişte copii, care au educatori severi. Când lucrul acesta se întâmplă toată viaţa, atunci, arta este în defavoarea lor. Alex este ca Mozart, genial, dar el trebuie protejat de această genialitate pe care o are oricum în sânge, şi învăţat să fie liber ca Haydn şi Bach (ca să rămânem la comparaţie), ca Leonardo da Vinci şi Pablo Picasso, ca Lomonosov şi Einstein. Să ajungă întracolo, încât, pictând, să fie liber să facă ce vrea! ştiinţa să-i fie libertatea, iar între ştiinţe, să nu uite desenul şi culoarea. Atât. Notă: tablourile cu sălcile pletoase, reprezintă interesanta miză a acestei expoziţii.
