O expoziție foarte frumoasă în care juniorul Teleki, Dominic, se produce în calitate de artist plastic (Samoil Teleki doctorul dermatolog este seniorul, și domnia sa fiind un pasionat pictor)!…Nimic mai frumos, decât să vedem, după Ion Cornea, un alt arhitect care bate la porțile afirmării în artele plastice și acestea i se deschid! I-am admirat lucrările tânărului plastician care au fost expuse începând din 15 octombrie 2021 în curtea interioară a Muzeului Simian. Am fost prezent la vernisajul expoziției acestuia care a debutat cu prezentarea artistului și lucrărilor sale (cele mai multe dintre ele vădind arhitectul – profesia de bază a lui Dominic), de către Gheorghe Dican, președintele UAP Vâlcea. Intrând în spațiul expozițional, unul dificil pentru mine, pentru aparatul meu de fotografiat, datorită protejării lucrărilor acoperite cu sticlă, cele mai multe dintre ele absorbind (reflectând) imaginea ambientală și făcând aproape imposibilă redarea foto, chiar privirea cu ochiul liber…Dar am intuit imaginile și, imediat, am recunoscut modelele din istoria artelor, europene, cele care convin unui arhitect ca Dominic: Kazimir Malevici, Piet Mondrian, Frantisek Kupka, de ce nu Arcadie Răileanu, pictorul din Piatra Neamț care, și el, a expus în urmă cu zece ani la Galeriile Artex împreună cu Sergiu Plop…Răileanu, și el arhitect, expunea structuri orizontale simbolizând urbanul zdrobit între underground și azurul celest.
„Supremația purei sensibilități” de care se vorbește în cazul lui Malevici și care aduce geometria, chiar și colorată, în această realitate care descinde de acum în mileniul III, o simțim și la Dominic Teleki, desigur la o altă scară, profesionalismul în această artă picturală (cea mai intelectuală avea să afirme Cella Delavrancea) având sau cerând-solicitând, în cazul său, un câmp de desfășurare mult mai mare, ca un panou solar, la propriu, pentru o locuință particulară… În lucrările expuse la Simian, cele mai multe tablouri, în general fără desen, desfășurate pe dimensiunea maximă a dreptunghiului – mai mult late decât înalte – baze urbane mozaicate, respiră același aer citadin, orașe suspendate, structuri cromatice în care dominante sunt doar două, ca variante între zi și noapte, ca variante între stări de trecere. Ochiul privitorului mileniului III place aceste imagini, le simte ca fiind atât cerebrale, cât mai ales dominate de căldură sufletească…Oricum, la fel ca la cei amintiți mai sus, totul se mișcă, sau se deplasează, în câmpul gravitațional (cerul e sus și orașul e jos), cerul (azurul) și orașul, structurile – figurile geometrice, domină întreaga creație a acestui rafinat artist și savant (savantul susține artistul)… Un vernisaj, o expoziție și mai frumosă, când tânărul expozant alături de versatul fovist, vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici, apare în curtea interioară a Muzeului de Artă alături de minunatul său fiu, a treia generație, ca să-l amintim și pe bunicul, doctorul Teleki, prezent și domnia sa la vernisaj, un pictor esențial, și mai mult de atât, pentru urbea noastră și ale cărui lucrări pot fi admirate în cabinetul său ultramodern…medical!! Semnalăm încă de pe acum, că în Râmnic există colecții particulare deosebit de valoroase care trebuie să-i dea de gândit directorului Muzeului de Istorie, Vâlcea, care este și directorul Muzeului de Artă!!… Concluzionăm deci, încă puțin efort către deosebita artă picturală, atât de intelectuală, după cum spuneam, pe suprafețe mai degajate și ample, și Dominic Teleki se poate înscrie în galeria destul de firavă a artiștilor plastici reprezentativi pentru Oltenia de sub munte…
*
Gheorghe Dican: – …O expoziție aproape minimalistă pe care ne-o aferă Dominic astăzi, în sensul aranjamentului, căci majoritatea celor care expun vor să aducă multe lucrări, să convingă, iată că se poate o expoziție care să arate foarte bine într-un spațiu clasic, într-un spațiu reprezentativ pentru arhitectura noastră cu o propunere de artă vizuală…de la un arhitect! Dominic a terminat arhitectura, se vede acest lucru, dar și cu riguarea cu care tratează suprafața picturală… De fiecare dată ne-a surprins cu câtă minuțiozitate își alege temele, și cu câtă grijă tratează și spațiul!, cum sunt așezate lucrările…Toate aici au o logică pe care ne-o va explica el… Dincolo de linia riguroasă, de planurile moderne pe care le utilizează există o compoziție echilibrată care vine de la un arhitect; o armonie cromatică care este demnă de cei mai importanți căutători în acest secret al culorii. Sunt informații care plac, aceste panoramări ale suprafețelor urbane, subiecte care nu au nimic pitoresc în ele…Ce este mai urât decât un oraș care se dezvoltă fără vegetație! fără parcuri, …Iată că Dominic reușește să aducă armonie! Să compună cu suprafețe moderne și cu planuri geometrice pentru lucrări care sunt extrem de atrăgătoare…Mă duc cu gândul la Nicolas de Stael…care a lucrat cu Picasso, cu Fernand Léger…Tipul acesta de căutări sunt extrem de interesante…De asemenea aș putea să fac trimitere și la pictura românească, mă gândesc la marinele lui Ion Pacea…singura deosebire, principală, fiind că Dominic practică acea rigoare, acea ordine perfectă în compoziții, dar și faptul că trăiește în armonie perfectă, cromatic și compozițional. Este o surpriză plăcută de fiecare dată când îi văd expozițiile…Și cu asta închei, se conturează o mică echipă de arhitecți care poate să performeze și care chiar încă de pe acum, în acest spațiu, gândesc o expoziție de grup anul viitor…Vă doresc să vă bucurați de lucrările expuse…
*
Dominic Teleki: – Bună ziua, în primul rând mă bucur că ați venit în număr atât de mare, împotriva atâtor restricții…El este fiul meu, Samuel! Povestea acestei expoziții începe în mod ciudat, în urmă cu aprox. 18 ani, în facultate, când o profesoară mi-a atras atenția că lucrările mele seamănă, sunt inspirate din Mondrian. Am fost flatat și mi-a plăcut asemănarea. Aceste patru lucrări din spate au cam 18 ani, sunt executate în perioada facultății, după care m-am lăsat antrenat de diverse subiecte…Dar a rămas în mine această siluetă a orașului! Care poate să-l fascineze mai mult sau mai puțin pe orice arhitect. Vorbeam mai înainte de expoziție că orice artist, în avion, este fascinat de orașul pe care îl vede, îl vede cum se dezvoltă…cum logica străzilor guvernează arealul citadin. Expoziția este bazată pe niște idei simple, frânturi de peisje urbane, extrapolarea ideilor care pornesc de la neoplasticism…Tot domnul Dican a observat corcect tendința modernistă, mai puțin posmodernistă…
NOTA: vezi pe Video Arhiva din www.cilturaarsmundi.ro, video reportajul cu același titlu de la această expoziție.
Simona Maria KIS
Simion Petre CICHIRDAN
