Biblioteca Judeţeană din Râmnicu Vâlcea a găzduit pe 13 septembrie 2013 lansarea cărţii de călătorii semnată de doctorii Irina şi Radu-Gabriel Dobrescu, „A doua oară în jurul lumii”. Invitat de onoare, la eveniment, a fost preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, domnul Ion Cîlea care a deschis festivitatea de lansare, adresând câteva cuvinte celor doi autori…
Ion Cîlea: – Să vorbesc despre doamna şi domnul doctor Irina şi Radu Dobrescu este mai presus de o plăcere… Capabili de generozitate în a ne învăţa să cunoaştem mai bine lumea, sau cum a fost la începutul acestor noi vremi să ne ajute în momentele noastre cele mai grele…Şi numai pentru acest gest, de a ne aduce lumea aici, la Râmnicu Vâlcea, le mulţumim şi le dorim ani buni, plini de sănătate, pentru a ne bucura şi cu alte jurnale, de călătorii, foarte plăcute. Încă o dată un sincer La Mulţi Ani!
Ioan Barbu: – Bună seara iubitorilor de carte, bunăseara doamnelor şi domnilor, prieteni ai Irinei şi Radu Dobrescu. M-am aflat de 45 ani în preajma dumnealor şi iată că acum scoatem aceste jurnale, conviins fiind că ele vor rămâne în patrimoniul naţional şi nu numai…Este foarte greu să ajungi acolo unde au ajuns dumnealor, motiv pentru care materialul prezentat este de o valoare inestimabilă…Prima carte a fost publuicată în 2009, i-am prefaţat-o, şi acum, după patru ani şi jumătatem, ne aflăm în faţa celei de a patra cărţi; o să mă refer numai la aceste două, fiindcă ele reflectă a doua călătorie în jurul lumii…Ei sunt printre puţinii din lume care au reuşit două călătorii într-un asemenea timp! prima cu vaporul, a doua, şi cu avionul…Mi se pare, este familia numărul patru, din lume, care face o asemenea călătorie; …da, prietenul nostru de la Cluj, Pompiliu Manea, este pe locul 5…Cartea aceasta, a doua, trebuie să stai o săptămână să o citeşti, să nu mai faci nimuc altceva, şi să te îmbogăţeşti… Nu-ţi mai trebuie nimic altceva. Devi mai învăţat, mai cunoscător, nu numai în geagrafie, dar întratâtea şi atâtea domenii ale civilizaţiei omeneşti.
Anton Miţaru: – Onorată familieDobrescu, onorat auditoriu; felicit familia Dobrescu pentru ceea ce a a scris atât pentru noi, cât şi pentru fiii noştri, cât şi pentru viitor! Felicit organizatorii acestui eveniment. Îl cunosc pe dr. Dobrescu din 1992, când în judeţul Vâlcea a adus foarte multe ajutoare pentru oamenii spăraci şi, în special, pentru mânăstiri…De asemeni, vreau să spun că, referindu-mă la munca sa profesională, pe care o practică cu succes, făcută cu multă pasiune şi responsabilitate, încă mai ajută pe cei săraci, bolnavi, pe cei care solicită ajutor. Toate acestea nu puteau să fie făcute decât alături de soţia sa, Irina Dobrescu, faţă de care am toată consideraţia. Cunosc că au făcut multe călătorii, însă, astăzi mă refer la a doua călătorie în jurul lumii…Africa, Ţara Gheţarilor, Secretele Mării Egee şi Magia Mării Negre! Am reţinut cuvintele spuse: „suntem mai liberi, mai comunicativi”…După această întâlnire, eventual săptămâna viitoare o să mă întâlnesc cu dânşii să-i întreb în detaliu: să-mi dau seama de ce au spus aceste cuvinte; eu îmi dau seama de ce le-au spus… fiindcă erau pe mare! sau au avut ocazia să vadă lumea! sau au avut ocazia să facă elementul de comparaţie! Dar rămâne ca în viitor să vedem ce au vrut să spună! Cartea vizează activitatea de pe planetă care înseamnă realitatea marilor contraste…frământată de o criză profundă, de boli şi sărăcie, de bogăţie! Însă ce remarc, că în această carte se descrie situaţia reală existentă la această dată. În cuprinsul său sunt redate oraşele în care au poposit, locurile, şi care ne pun în faţă realităţii incontestabile…
Marin Bulugea: – Mi-am botezat cuvintele, nu ştiu de ce le-am spus aşa: Cuvintele, lacrimi nechemate! Sunt oameni care fac rotundul lumii şi-apoi dorul îi reântâlneşte cu prietenii, cu apropiaţii, cu neâncepătorii, cu amiciţii fără sfârşit. Sunt oameni care îşi înconjoară ograda şi gândurile, şi faptele, dar nu vorbesc cu vecinul, cu rudele de sânge, ani de zile…În prima categorie, căci este un om de prima categorie, şi greu de egalat ca valoare, se înscrie fără vreo reţetă sau recomandări fără tăgadă sau îndoieli domnul doctor, Herr doctor, Radu Dobrescu, şi se înscrie lângă dumnealui şi doamna Irina Dobrescu. Bucuria revederii noastre are pentru mine margini nevăzute; pentru că prietenii se simt, se văd şi prin ceaţa vremii, şi prin vremurile trecute. Doctorul de suflet Radu Dobrescu cercetează de ani fără număr corpul lumii ca şi în această carte…Acum scrie cărţi pentru că scrisul prelungeşte viaţa; şi o face fără de sfârşit; iată alături de doamna Irina, purtând o a doua brăţară de aur! pentru că scriu, şi nu greşesc…la cot! Şi scriu pentru că scrisul aduce lacrimi nechemate, nestemate, pentru că scrisul te face să nu fi singur, niciodată! Nu mai ştiu nici anul, nici luna, nici ziua, nici ora, când domnul doctor Dobrescu suna la un telefon din spitalul judeţului, şi-i spunea unui chirurg: ţi-am luat pâinea! am scos un polip fără bisturiu! Nu sunt tocmai cuvintele dumnealui, de-atunci, din 1970, dar cuvintele acestea pe care vi le-am spus vin din adevăr. Parcă văd şi acum, totul se filma, şi în corpul uman cu un prăpătit de aparat Krasnodor, care avea o adaptare făcută de un prieten de-al domnului doctor, şi când vedeai ce se întâmplă în corpul uman, cel puţin pentru mine, aveam impresia că văd un taifun, un cutremur… A trecut atâta timp de atunci, dar parcă îl văd pe pacient, ridicându-se de pe un bătrân pat de spital cu o muşama maro, încercând să iasă afară…din cabinet! Cabinetul era chiar în staţia de salvare! Era puţin buimac…Domnul doctor îi zâmbea! …câte bucurii or fi fost în acel zâmbet, şi, la un momendat, l-a întrebat pe pacient: de ce trebuie să pleci!…şi l-a invitat la un pahar de băutură vietnameză! verde, ca viaţa! cu aromă de ismă. Neoperatul întrebă dacă are voie să bea…Ba bine că nu! i-a răspuns domnul doctor. Apoi totul a devenit film, comunicare, succes, congrese, celebritate! Am pus nişte cuvinte sărace în filmul acela, dar sunt româneşti! poate după aceea au trecut în limba franceză, limba engleză, germană!…Azi vedem o carte oglină a preumblărilor doctorului Radu Dobrescu şi al doamnei Dobrescu…Cred că nu doar ca un călător sau doi călători au făcut acest lucru, ci ca specialişti care au reendoscoperit o lume sănătoasă sau mai puţin (…).
Au mai luat cuvântul, la cererea moderatorului, Iulian Comănescu fost preşedinte CJ şi PSD, prefect, şi dr. Văcariu care au felicitat familia Dobrescu pentru cartea scrisă şi prezentată aici la Râmnicu Vâlcea, acest fapt să se repete cât mai des…
Radu Dobrescu: – Vă mulţumesc pentru că, aşa cum a spus Sanda Constantinescu, la început, mă aflu între prieteni! Mă simt ca într-o mare familie şi o să mă străduiesc să vă povestesc cum am ajuns să scriu aceste cărţi… Nenea Barbu a avut meritul şi a fost mentorul meu în această nouă îndeletnicire de a scrie cărţi; în prima călătorie i-am trimis la ziarul ce cu onoare îl conduce scrisori din toate colţurile lumii unde am acostat…La sfârşit, când am venit la Vâlcea, Nenea îmi spune: măi să ştii că ai talent! …ar fi bine să le punem cap la cap şi să scriem o carte! Din aceste motive, această carte este mai mică, deşi se referă la multe evenimente, dar cea de-a doua are cu totul altă menire! După ce am vorbit cu Nenea am vorbit cu domnul Ion Câlea, dânsul este unul dintre prietenii vechi, dânsul va rămâne prietenul familiei noastre, este un om cu totul deosebit şi îi mulţumesc că a venit la această prezentare de carte, şi sunt bucuros că la Vâlcea s-a deschis acest Centru turistic! Eu, aşa cum la Dăeşti s-a spus de către primar că sunt brendul Dăeştiului, da, le-am spus, nu ştiu câţi cetăţeni germani cunosc „Deştiul”! Ei nu pot să spună Dăeşti; sunt cel puţin 200 de nemţi care povestesc tot ce au văzut la Dăeşti, în România, la superlativ! I-am dus prin ţară, peste tot, şi este bine să spunem la toţi că este foarte bine, înainte de altceva, să ne cunoaştem România, fiindcă este una dintre cele mai frumoase ţări…Şi dacă prinţul Charles a spus că 80% din pădurile virgine se află în România, nu s-a înşelat de loc! Tema anului acesta, cu nemţii, a fost: „Pe urmele Prinţului Charles”, şi a fost un succes absolut senzaţional! Domnul Miţaru a omis un lucru, că ne cunoaştem din 1992… Ne cunoaştem dinainte! Din 1970, iubita dumnealui soţie mi-a fost şi pacientă, şi dumneaei a lucrat foarte mult în ajutorul nostru, la lucrări ştiinţifice! Domnul Bulugea, ne cunoaştem de demult, am colaborat la acele filme de endoscopie…Dr Văcariu mă ştie de când lucram împreună, şi pe care îl felicit că lucrează în continuare, ceea ce este un mare lucru; meseria de doctor-experienţa sa – practic este foarte greu să le opreşti la 65 de ani! Felicitări domnule Văcariu…Pe domnul Iulică Comănescu îl iubim foarte mult, şi dânsul ne-a ajutat în perioada când veneam cu ajutoare! Cartea aceasta, s-a muncit foarte mult la ea, dar are două meniri: una, se adresează celor care vor să viziteze lumea indicând locurile cele mai importante pe care pot să le vadă, dar în acelaşi timp se adresează celor mai tineri, din generaţiile actuale…care au mai puţine informaţii de geografie şi istorie…De fapt, dacă-l întrebi pe unul care a dat bacalaureatul acum, care este capitala Braziliei, ştie nu ştie, dar, dacă îl întrebi cine a fost Ştefan Cel Mare ştie că a fost domnitor al României şi cu asta basta. Deci dacă vrea să călătorească, să citească această carte! care pe lângă noţiuni de geografie are noţiuni bogate de istorie…va cunoaşte istoria Chinei, Israelului, Libanului, Egiptului cu care noi am avut destul de a face şi, în afară de aceasta, şi puţine, dar suficiente, noţiuni de religie; …fiindcă noi trebuie să respectăm religia fiecărui popor…Noi am crezut întotdeauna că există un Dumnezeu, şi, nu facem diferenţa între Dumnezeii fiecărui popor…Am dedicat această carte ÎPS Gherasim, căruia noi îi spunem preaiubitul Vlădica, pe care îl iubim foarte mult şi îl respectăm! …îl considerăm sfânt, fiindcă avem convingerea că are o relaţie cu totul specială cu Cel de Sus! Această carte este dedicată şi Mânăstirii Dintr-un Lemn care va fi ultima noastră locuinţă! Relaţia noastră cu aceşti sfinţi părinţi, cu aceste sfinte lăcaşuri ne-a ajutat foarte mult în aceste perigrinări, fiindcă de-a lungul întregului parcurs am depăşit cu bine orice impediment natural, pe mare sau ocean, şi vă asigur, că nu au fost puţine!…Capul Horn, sau Capul Bunei Speranţe sunt recunoscute pentru aceste greutăţi!…sau trecerea Atlanticului! Nici pacificul nu este atât de pacific cum credeţi, poate, dumneavoastră…Şi Marea Mediterană te scutură bine! …nu mai vorbesc de Marea Neagră! Oceanul indian este cel mai liniştit. Mergând cu acest vapor german, trebuie să ştiţi că nemţii sunt primiţi bine oriunde. De exemplu, sunt porturi…Yemen, Arabia, Vladivostok, unde nu pot ancora vapoare americane şi englezeşti…Argentina, englezii nu au ce căuta acolo! Pe vapor nu am avut probleme…cum spune neamţul: „Einmal doc immer doc” (odată doctor rămâi mereu doctor) aşa că pe vapor am făcut şi puţină treabă, conducerea vaporului ţinând foarte mult la noi…
