Joi, 10 ianuarie 2013, ora 17, a avut loc la Casa de Cultură „Constantin Brâncoveanu” a oraşului Horezu un eveniment cultural demn de toată lauda pentru acest „cuib de rândunică de la poale de Carpaţi”, cum îl numea Alexandru Vlahuţă în „România pitorească”. Se pare că această capitală a ceramicii populare româneşti, străvechiul Hurezi, atestat documentar la 5 septembrie 1487 şi aflat „sub semnul Brâncoveanului”, îşi schimbă mereu faţa, devenind un punct de atracţie şi pentru oamenii de cultură, ca şi pentru turişti. Evenimentul cultural despre care vorbim a fost organizat de primăria oraşului Horezu şi îl constituie lansarea proaspătului volum intitulat „Istoria Horezului”, o carte de istorie locală apărută la Editura Offsetcolor din Râmnicu Vâlcea la sfârşitul anului 2012 şi scrisă de Valentin Ciocan şi Vetuţa Ciocan, profesori de istorie la Liceul „Constantin Brâncoveanu” din Horezu, care, nu sunt la prima „ispravă” de acest gen şi care reprezintă deja un nume bun şi frumos în orăşelul în care trăim.
După cum era şi firesc, cuvântul de deschidere a fost rostit de dl. Ilie Fârtat, primarul Oraşului Horezu, cel care conduce destinele şi interesele acestei localităţi, începând din iunie 2012, angajându-se cu toată fiinţa şi cu toată energia în această activitate, şi care are o mare deschidere şi pentru actul cultural aducător de lumină şi de bucurie în sufletele oamenilor. Aceeaşi bucurie s-a revărsat şi din sufletul său, potrivit principiului: „Dăruind vei dobândi”, pe care şi-a exprimat-o în cuvinte alese: „Este un început bun de an nou, pentru că, peste aşteptările mele, prezenţa în sală a reprezentanţilor mai multor instituţii de cultură din Râmnicu Vâlcea ne onorează pe noi, horezenii. Sunt, de asemenea, foarte mulţumit, pentru că domnul prefect Mircea Nadolu şi-a rupt din timpul dânsului şi a venit la Horezu. Vin în faţa dumneavoastră cu „Istoria oraşului Horezu”, scrisă în urmă cu optsprezece ani de regretatul istoric Corneliu Tamaş. Această primă carte-document despre Horezu are pe cele două coperţi Mânăstirea Hurezi şi Ceramica de Hurezi, care sunt la ora actuală branduri UNESCO. Moderator al acestei întâlniri este prof. dr. Ion Soare. Ne revine sarcina să prezentăm această carte, scrisă cu trudă şi cu pasiune de cei doi profesori, soţii Valentin şi Vetuţa Ciocan, care nu şi-au spus încă ultimul cuvânt în domeniul istoriei. Aşteptând pe cei ce o vor completa, pentru că avem marea datorie de a ne apleca asupra trecutului nostru istoric. Este momentul să ştim mai multe despre noi şi să realizăm o simbioză a spiritului civic, oarecum dispărut, al Horezului”.
Cartea are pe coperta I o imagine a târgului Horezu de la anul 1900, iar pe coperta IV, heraldica actualului oraş. Stema oraşului Horezu însumează trei elemente: un edificiu religios, care reprezintă renumita ctitorie brâncovenească ce dă faima localităţii; acvila bicefală, un semn specific familiei Cantacuzino, din care făcea parte şi Constantin Brâncoveanu şi care evocă ornamentul existent pe stâlpul de la Foişorul lui Dionisie, de la ctitoria de la Hurezi, şi renumita ceramică cu cocoşul de Hurezi, chintesenţă a creaţiei populare din zonă, încadrată de două ramuri de stejar, arbore specific regiunii noastre.
În continuare, dl. Ion Soare a caracterizat acest moment ca pe un eveniment deosebit, atât cultural, cât şi istoric, apreciind faptul că aici, la Horezu, primarul are receptivitate pentru actul cultural. Oraşul Horezu merită acest studiu ştiinţific dedicat lui, fiind una din cele mai frumoase şi mai pitoreşti localităţi din ţară din punct de vedere al turismului. Cartea este una din monografiile cele mai complete, şi mai plăcute, şi este utilă în orice casă. Soţii Ciocan reprezintă un tandem fericit pentru cultura şi învăţământul localităţii Horezu. Ei sunt şi autorii istoriei oraşului Horezu, care va apărea în Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. 2, dar această monografie este mai completă şi mai dezvoltată, având un echilibru în ce priveşte structura şi calitatea informaţiei. Stilul este accesibil, astfel încât cartea să ajungă la un număr cât mai mare de cititori. De remarcat onestitatea autorială şi spiritul de corectitudine, deoarece autorii trec în revistă tot ce s-a scris despre Horezu, menţionând cărţile principale atât despre Mănăstirea Hurezi, cât şi despre ceramică, prima realizare monografică a Horezului, rămânând cea a lui Corneliu Tamaş, apărută la Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 1995. Meritul celor doi autori este acela că, din punct de vedere al istoriografiei, au adus informaţia la zi şi au insistat asupra elementelor necesare pentru promovarea oraşului Horezu ca staţiune turistică.
Cuvinte de apreciere a avut şi istoricul Sorin Oane, care a arătat că al treilea brand al Horezului ar putea deveni I. Gh. Duca, cel care-şi doarme somnul de veci la Urşani, pe aceste meleaguri, fiind centrul liberalismului românesc. Aceeaşi idee a subliniat-o şi Liliana Beu, director adjunct al Muzeului Judeţean de Istorie Vâlcea, cea care gestionează memoria lui I. Gh. Duca, alcătuind o teză de doctorat dedicată acestui mare patriot, şi care speră ca în viitorul apropiat cele două cule de la Măldăreşti să fie incluse pe lista obiectivelor UNESCO. De asemenea, dl. prefect Mircea Nadolu a arătat că puţine partide politice se pot mândri cu un înaintaş şi conducător de talia lui I. Gh. Duca, o mare personalitate a Partidului Naţional Liberal şi a României, fost prim ministru, căzut la datorie la 29 decembrie 1933.
Doamna Doina Glăvan, director al Arhivelor Statului din Râmnicu Vâlcea, a spus: „Mă bucur că din documentele păstrate de noi reuşim să citim o carte adevărată. În condiţiile în care dascălii muncesc doar pentru cât sunt plătiţi, iată că se mai află dascăli care fac ceva în plus, care încearcă să onoreze localitatea în care trăiesc. În această carte, la notele bibliografice există citate, cărţi şi documente care se află la Arhivele Statului din Râmnicu Vâlcea, fiind puse la lumină spre a fi cunoscute de cei interesaţi. Cartea este scrisă cu sufletul, cu dăruire şi cu foarte multe ore de muncă, de studiu, în care au fost parcurse zeci de dosare. Trebuie să găseşti datele, să le selectezi, să le ordonezi, dar să le şi dai publicului într-o formă uşor lizibilă”.
Între cei prezenţi, s-au numărat şi d-na Sanda-Augustina Constantinescu, director al Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, precum şi d-na Elena Stoica, director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea care, în calitate de specialist etnograf, a coordonat sectorul de artă populară şi a promovat tradiţiile şi valorile perene ale culturii vâlcene. Demersul său etnografic a apropiat-o şi de Horezu, despre care îşi aminteşte momentul când a murit Nadia Duca (anul 1968) şi a fost înmormântată la Urşani, dar şi tradiţiile, obiceiurile legate de nuntă, când mireasa era adusă în târg, sâmbăta, să-i cumpere ginerele cele ce dorea ea pentru nunta care avea loc duminica. Trebuie consemnat orice obicei care ţine de cultura populară, aşa cum au făcut şi soţii Ciocan în această monografie, care au consemnat, în capitolul VI (Cultura), pilonii culturii tradiţionale din zona Horezului: arhitectura, arta lemnului, ceramica, ţesăturile şi portul popular, folclorul, fiecare din aceste domenii având reprezentanţii săi de seamă (Victor şi Eufrosina Vicşoreanu, familiile Bâscu, Mischiu, Paloşi, Pietraru, Giubega, Frigură, Iorga, Popa şi altele).
A vorbit şi prof. Nicolae Dinescu, născut pe meleagurile horezene, fiind copleşit de amintirea anilor din copilărie petrecuţi în această „vatră strămoşească de sub sprânceana Căpăţânii”. Referitor la cei doi autori şi la cartea lor, domnia sa a spus: „Ce poate fi mai cald, mai înălţător decât aceste momente, când doi copii ai acestei cetăţi, după ore de studiu, au reuşit să aşeze între aceste două coperţi gândurile, ideile şi sentimentele lor într-o formă atrăgătoare, plăcută, care să constituie o sursă de documentare pentru generaţiile actuale şi viitoare”.
Dintre personalităţile localităţii Horezu, au luat cuvântul: prof. Constantin Sorici, ing. Gheorghe Niţă, fost primar, prof. Mirela Toma, director al Grupului Şcolar „Constantin Brâncoveanu”, medic Emilia Mocanu şi pr. Constantin Mănescu, paroh al bisericii Urşani.
În final, autorii au adus mulţumiri tuturor celor care au sprijinit, moral şi financiar, apariţia acestei cărţi, la lansarea căreia a fost o audienţă competentă în aprecierea actului cultural, precum şi instituţiilor care le-au pus la dispoziţie materialele documentare. Dorinţa dânşilor a fost să realizeze o lucrare care să fie citită şi înţeleasă atât de către elevi, cât şi de cei interesaţi să cunoască istoria locală şi să promoveze valorile culturale şi spirituale ale Horezului.
Şi pentru ca bucuria să fie deplină, sufletele pline de emoţii ale participanţilor la această seară culturală au fost încântate de grupul vocal „Osana” din Râmnicu Vâlcea, care a interpretat câteva cântări religioase, precum şi piese pe versurile marelui nostru poet Mihai Eminescu şi cântece din folclorul românesc.
