O societate care nu respectă „Educația și învățământul” devine „bolnavă”. Așa se explică faptul că la testele PISA, de anul acesta, țara noastră este pe penultimul loc în Uniunea Europeană; elevii noștri clasându-se la nivelul de competență critic 2. Este adevărat că elevii români au cucerit, pe plan european și mondial, Olimpiadele la Matematică și Fizică, dar aceasta se datorează liceelor de elită unde se face cu adevărat „carte”, precum și seriozității olimpicilor. Dar la scară națională nivelul este scăzut și se vorbește tot mai mult de „analfabetismul funcțional”, cauzele fiind multiple: politicul, părinții, dascălii, sistemul educațional și nu în ultimul rând chiar elevii. Pentru a elucida anumite neclarități în acest sens am stat de vorbă cu doamna profesor Mihaela Andreianu, Inspector Școlar General de la Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea.
Ion Nălbitoru: Doamna Inspector General, ce schimbare majoră vedeți între școala românească înainte de ‘89 și cea din prezent? A evoluat și în ce sens?
Mihaela Andreianu: Evoluţia generală a învăţământului românesc, privită în oglindă, înainte și după 1989, înregistrează atât progrese, cât şi neajunsuri. Neajunsurile se referă în principal la scăderea populației școlare, la creșterea violenței în mediul școlar, la tentațiile care au apărut o dată cu dezvoltarea tehnologiei, la schimbările continue care au avut loc în sistem și care au creat o stare de nesiguranță. Schimbări sunt multiple, iar eu aș spune că sunt benefice. Punem în centrul preocupărilor elevul, calitățile fiecărui elev sunt puse în valoare și apreciate. Dacă la acest lucru adăugăm deschiderea pe care o au acum școlile; proiectele europene, dotarea materială, posibilitatea de a include în oferta educațională ore la decizia școlii, în funcție de nevoile și interesele elevilor, consilierea școlară, putem aprecia că există schimbări majore și în beneficiul copiilor.
Ion Nălbitoru: Ce părere aveți despre manualele școlare, nu sunt prea „stufoase” cuprinzând informații uneori inutile pentru societatea actuală?
Mihaela Andreianu: Programa școlară din România este într-adevăr mai încărcată decât cea din alte țări europene. Acesta nu este însă neapărat un lucru rău. Am întâlnit părinți care au muncit în străinătate și, o dată cu intrarea copilului la școală, au preferat să se întoarcă în România pentru că au considerat învățământul de la noi mai performant, tocmai prin prisma faptului că le oferă copiilor mai multe cunoștințe. În ceea ce privește manualele alternative, acestea au făcut trecerea de la un sistem în care conținutul educațional și oferta de învățare era standard (manualul unic) la unul diferențiat, adaptat specificului fiecărei clase. Sunt manuale care cuprind multe informații, acestea fiind preferate la școlile în care elevii au performanțe și în care se pune accent pe conținutul facultativ, așa cum sunt și manuale în care este prezentată doar materia de bază, într-un mod accesibil pentru toți elevii. Până la urmă modul în care este gândită programa școlară este cea care ajută la crearea manualelor școlare.
Ion Nălbitoru: Prin noua legislație atât elevii cât și părinții au foarte multe drepturi ceea ce îngrădește drepturile cadrelor didactice în desfășurarea activității educaționale. Mereu sunt reclamați, chiar și când profesorii iau o atitudine corectă, autoritară în fața elevului. Credeți că ar trebui schimbat ceva pentru promovarea respectului față de „dascăl” și introducerea unor uniforme decente pentru elevi?
Mihaela Andreianu: Un proces educativ de calitate se obține prin implicarea părinților în viața școlii. De multe ori însă această implicare este înțeleasă greșit. Părinții sunt primii educatori ai copilului, educația începe în familie și se continuă sau se definitivează în școală. Este adevărat că respectul depinde foarte mult de prestanța cadrului didactic, de nivelul de pregătire sau de implicare al acestuia, dar de multe ori respectul unui copil față de cadrul didactic depinde și de respectul pe care părinții îl arată față de școală. Sunt situații în care părinții au așteptări mari de la școală, dar nu fac nimic în familie pentru a-i transmite copilului sentimente de respect și încredere în școală sau pentru a păstra o relație decentă cu dirigintele sau învățătorul. În ceea ce privește uniforma școlară, legea nu poate obliga, dar nici nu interzice purtarea acesteia, însă ea trebuie să fie acceptată de către elevi și părinți. Am fost în școli în care elevii purtau cu mândrie zi de zi însemnele școlii, așa cum am întâlnit și situații în care, deși se luase de comun acord decizia de introducere a uniformei, aceasta nu era purtată de către toți elevii și cu timpul s-a renunțat la ea.
Ion Nălbitoru: Se vorbește tot mai mult despre digitalizare și inteligență artificială, acestea oare nu constituie, pe viitor, o stagnare a elevului sau studentului și nefolosirea creierului la capacitatea sa?
Mihaela Andreianu: Ultimii ani, în special anii crizei sanitare generată de Covid 19, ne-au arătat cât de importantă este utilizarea mijloacelor moderne de învățare. Fără tehnologie nu am fi putut continua învățarea în perioada pandemiei. Este adevărat însă că există și dezavantaje, copiii trebuie să știe cât și cum să folosească tehnologia modernă, să știe să selecteze informațiile și să își formeze propriile opinii, bazate pe gândirea proprie. Aici, iarăși, consider că școala trebuie să-i aibă ca parteneri pe părinți – cât, cum și care sunt informațiile pe care le accesează copiii, cât timp stau în fața calculatorului, cât de mult folosesc tehnologia în detrimentul cărților, sunt aspecte pe care și părinții trebuie să le aibă în vedere.
Ion Nălbitoru: Se știe că într-o societate, oricât de modernă și dezvoltată ar fi, există, paradoxal, atât evoluție cât și involuție. Elevul / studentul are acces imediat la orice informație de pe internet, este o evoluție, dar în același timp își pierde abilitatea de a căuta în documente scrise, a proba, a cerceta, adică a-și folosi la maxim inteligența, deci acea stagnare a discernământului ar duce la involuția sa. Tineretul în această eră, a calculatorului, nu riscă să devină un „robot”?
Mihaela Andreianu: Nu riscă, dacă este „ghidat” corect. Este adevărat că orice întrebare are un răspuns la un click distanță, dar dacă unui elev i se cere o informație, iar el caută răspunsul pe mai multe canale, va reuși să-și creeze o imagine corectă și o opinie personală despre subiectul respectiv. Dacă însă va lua drept corectă prima informație pe care o va găsi, atunci există riscul de a deveni, așa cum spuneți dumneavoastră, un „robot”. Aceasta este misiunea noastră, a dascălilor, de a-l învăța pe elev să discearnă, să caute, să-și formeze propriile opinii.
Ion Nălbitoru: Nu credeți că educația, alături de sănătate, ar trebui să fie prioritare pe agenda de lucru a fiecărui guvern, indiferent de culoarea politică? O minte sănătoasă într-un corp sănătos ar conduce la o societate românească inteligentă și sănătoasă.
Mihaela Andreianu: Societatea nu poate evolua fără educație. Investiția în sistemul de educație, ca și în sănătate, trebuie să fie prioritatea fiecărui ministru al educației, al fiecărui guvern. Sigur că mai sunt multe de făcut în domeniu, dar ar trebui să spunem totuși ceea ce s-a făcut în ultimii ani: miliarde de euro alocate prin Planul Național de Redresare și Reziliență pentru construirea de școli și grădinițe noi, dotare cu mobilier școlar, laboratoare inteligente, resurse tehnologice pentru dotarea laboratoarelor de informatică, înființarea de creșe și consorții de învățământ dual. La acestea se adaugă bursele elevilor care au crescut substanțial, atât cele sociale, cât și cele de merit, olimpice sau tehnologice. Au fost aduse îmbunătățiri și în ceea ce privește decontarea transportului elevilor și a cadrelor didactice. Au crescut salariile din învățământ, o condiție esențială pentru atragerea resursei umane de calitate în acest domeniu esențial. Au fost alocate fonduri și se așteaptă achiziționarea de microbuze școlare întrucât actualul parc auto este învechit, cele mai multe microbuze din școli având o vechime de peste 12 ani. Rezultatele acestor investiții în educație se vor vedea cu siguranță în anii viitori.
Ion Nălbitoru: România are elite, chiar genii aș putea spune, și acest lucru este demonstrat de olimpicii noștri care au obținut ani la rând, atât la nivel european cât și mondial, numeroase medalii de aur și argint. Dar în același timp țara noastră, la nivel european, este cotată printre țările cu un procent mare de analfabetism și abandon școlar. Excelăm la extreme. Și dacă luăm modelul finlandez mulți o să răspundă, „degeaba se laudă cu învățământul lor, fiindcă nu au olimpicii noștri”. Dacă noi avem genii dar și analfabeți funcționali, ei au un nivel ridicat, unitar, de pregătire. Ce părere aveți despre acest „fenomen” extrem: genii – analfabetism funcțional din România?
Mihaela Andreianu: Este unul dintre paradoxurile educației din România: unii dintre elevii noștri obțin rezultate extraordinare la concursurile și olimpiadele internaționale, rezultate recunoscute în statisticile de specialitate, dar în același timp vorbim și despre „analfabetismul funcțional” care se definește prin incapacitatea unui elev de a înțelege sau de a reproduce un text, deși știe să scrie și să citească. Consider că noua lege a învățământului care pune accent, printre altele, pe ore remediale pentru elevii care nu reușesc să atingă un nivel mediu de pregătire, va reuși să aducă schimbarea pe care o așteptăm cu toții și în această privință.
Ion Nălbitoru: În toate zonele țării se petrec paradoxuri: cadre didactice care obțin la titularizare note de 9-10 nu găsesc posturi, în schimb altele cu note de 3-4 „pe continuitate”, sau mai știu eu pe ce criterii, ocupă un post nemeritat. Mai nou unii ies din concurs. Credeți că este corect ce se întâmplă? De aceea mulți profesori pleacă în străinătate și se produce un exod de inteligență spre occident.
Mihaela Andreianu: Statutul de titular în sistemul românesc de învățământ se dobândește prin concurs. Concursul național de titularizare în sistemul de educație este unul serios, cu subiecte unice la nivel național, destul de dificile, așa explicându-se faptul că unele persoane care participă la concurs ies din sală dacă nu se simt suficient de pregătite pentru examen. Dumneavoastră faceți probabil referire la posturile ocupate de suplinitori, unde este necesară condiția de a obține minim nota 5 la examenul județean de suplinire sau la concursul național și unde, dacă rămân posturi neocupate în etapele anterioare, pot fi ocupate de aceștia. Există într-adevăr situații în care persoane care iau note sub 7 (dar nu mai mici de 5) ocupă posturi în sistem, dar acestea sunt pe perioadă determinată. Din păcate, posturile titularizabile la nivel de județ sunt destul de puține, cu câteva excepții la discipline unde avem deficit de cadre didactice calificate, cum ar fi: fizica, chimia, matematica.
Ion Nălbitoru: Conform legii, profesorii nu au voie să facă meditații în școli și cu elevii de la clasele lor. Înainte de ‘89 profesorul făcea meditații cu elevii mai „tari de cap”, fără bani. Mai făceau meditații, cu bani, pentru elevii de elită care doreau să intre la o anume facultate. În societatea capitalismului românesc actual profesorii nu mai predau complet lecția pentru ca elevii să fie obligați să vină la meditație, pe bani. Ce părere aveți despre acest fel de a „preda lecția” în particular, contra cost?
Mihaela Andreianu: Nu vreau să generalizez. Cele mai multe dintre cadrele didactice își fac meseria la catedră și nu așteaptă ca elevii să vină la meditații în particular. De altfel, meditațiile cu elevii de la clasă sunt interzise prin noua lege a educației. Faptul că există atât de mulți copii care fac ore de pregătire suplimentară în particular se datorează în mare parte și părinților și mai ales tendinței manifestată printre elevi în ultimii ani. Vreau să spun răspicat: examenele, atât cele de evaluare națională, cât și cele de bacalaureat, au un grad mediu de dificultate. Orice elev care studiază acasă materia predată în clasă va fi capabil să obțină rezultate bune la aceste examene. Din punctul meu de vedere la meditații ar trebui să recurgă doar elevii care vor să studieze în plus.
Ion Nălbitoru: Flagelul „drogurilor” s-a extins enorm în țara noastră, inclusiv în rândul elevilor. Știm că s-au luat unele măsuri pentru stoparea introducerii și a consumului de substanțe interzise. Ce măsuri ar mai trebui luate de către statul român, și implicit de inspectoratele școlare și școli, pentru stoparea amplificării acestui fenomen și chiar distrugerea rețelelor de traficanți de droguri?
Mihaela Andreianu: Gestionarea problemei privind existența drogurilor în școli este una complexă. Avem nevoie de ajutor din partea tuturor instituțiilor abilitate. Adolescenții sunt cei mai vulnerabili în fața drogurilor. A fost semnat la începutul anului Planul Național Cadru de Acțiune privind siguranța școlară, care include și prevenirea și combaterea consumului de droguri. Este un pas concret, necesar, dar nu suficient. Avem în derulare mai multe proiecte referitoare la combaterea consumului de droguri, încercăm să-i facem pe copii să conștientizeze efectele acestui flagel, acțiunile derulate de școli au alături echipaje ale Poliției sau Jandarmeriei, pentru a descuraja eventualii traficanți să se apropie de elevi, Agenția Națională Antidrog desfășoară activități cu elevii, avem acum consilieri școlari în toate unitățile de învățământ, diriginții discută cu elevii despre riscurile pe care le implică, dar avem nevoie aici de implicarea directă a părinților și a specialiștilor.
Ion Nălbitoru: Vă rog să transmiteți un mesaj pentru toate cadrele didactice, dar și pentru elevii și părinții din județul Vâlcea.
Mihaela Andreianu: Cea mai nobilă profesie este cea de cadru didactic, pentru că ea presupune să lucrezi cu oameni în devenire. Ai nevoie pentru asta de tact, răbdare, capacitate de adaptare, cunoștințe, dorința de a te autodepăși. Le mulțumesc colegilor mei pentru tot efortul pe care îl fac zi de zi, pentru că vă faceți munca cu suflet, cu răbdare și dedicație. Prin educația și înțelepciunea pe care o oferiţi copiilor zi de zi, îi pregătiți pentru viitor.
Elevilor le transmit că am încredere în ei. Fiecare zi de școală este un pas înainte către viitorul lor. Sunt convinsă că tot efortul le va fi răsplătit mai târziu prin rezultatele pe care le vor avea în carieră și în viață.
Părinții reprezintă întotdeauna modelul de urmat pentru copii și joacă un rol cheie în colaborarea cu școala pentru beneficiul educației copilului. Îi îndemn să fie aproape de școală, să fie suport în educația pe care copilul o primește la școală, să aibă o atitudine deschisă și prietenoasă față de cadrele didactice, să participe activ la evenimentele școlare.
Ion Nălbitoru: Distinsă doamnă Inspector Școlar General, profesori, părinți, elevi și care vor pune preț pe sistemul educațional, în spiritul creării unei noi generații de profesori, doctori, ingineri, avocați, procurori, judecători, artiști și, de ce nu, de savanți, academicieni și chiar oameni politici care vor ști să-și respecte patria, poporul și valorile culturale și istorice, și vor apăra identitatea neamului strămoșesc!
