EXCELENȚA LA MUZEUL DE ARTĂ AL CRAIOVEI: „COLOCVIILE « SCRISULUI ROMÂNESC »”

Toamnă cu rod îmbelșugat în cultura românească…28 octombrie 2022! În excepționala clădire care adăpostește Muzeul de Artă al Craiovei, municipiu capitală a Olteniei toată (să nu uităm că după domnia strălucită a lui Constantin Brâncoveanu – Principe Imperial al Sfantului Imperiu Roman, Craiova a devenit capitala Olteniei – numită așa de împăratul Austriei care o cucerise în 1717 și a stăpânit-o 20 de ani), Editura și Revista Scrisul Românesc au organizat „Colocviile Scrisului Românesc” având o tematică extrem de interesantă și de mare actualitate: Manipularea informației în mass-media.

De la Râmnicu Vâlcea au fost invitați cu lucrări: Marinela Belu – Capșa (Să nu ne lăsăm manipulați), Mihai Sporiș (Presa angajată partizan) și Petre Cichirdan (Investiția publică privind manipularea informației în mass media).

Trebuie spus de la început, că, încă de la intrarea din zona Aeroportului craiovean, personal, am fost impresionat de realizarea acestui climat de urbanism pe care nu am putut să-l compar cu cel din trecutul îndepărtat sau, chiar, imediat. Mi-a părut rău că clădirile austere ale Garnizoanei de armată de lângă Aeroport au fost demolate…dădeau un aspect mai sever acestui loc destinat apărării Craiovei pe calea aerului în cazul oricărui fel de atac militar. Dar de la intersecția cu drumul ce duce la Fabrica de Avioane și până la Muzeul de Artă am mers tot într-o admirație continuă, și o emoție neînțeleasă m-a cuprins deoarece nu mai fusesem de mult pe aici…și totul mi s-a părut nou! Emoție, da, pentru că, între 1977 și 1980 am lucrat la Fabrica de Avioane, la macheta complet românească a Avionului IAR 99. Am realizat aici primele microprocesoare – postprocesoare, zic eu din Europa, cred, și din lume, în sistem CNC, precum și prima sculptură cibernetică, în duraluminiu și structură fagure (intitulată Cum vă place), sculptură realizată pe o mașină de frezat 3D. Aceste lucruri au fost cunoscute în public abia în anul 1986 când INID București, la Cluj Napoca, mi-a premiat lucrările, recunoscînd paternitatea și utilitatea; în timp ce OSIM București mi-a refuzat brevetul (deși a acceptat și publicat propunerea de invenție – legea invențiilor românească nu accepta programele de calculator!)…Dar, la fel a procedat și în 1994, când mi-a refuzat brevetul pentru Becul cu leduri!! sau cu lumină rece!…cine eram eu astăzi, dacă OSIM îmi acorda brevetul, atunci!…Dar să revenim la realitate. Emoția mi se datora și faptului că eu am plecat din Craiova în 1981, dar în locul meu a fost adus Modest Cichirdan, dirijorul Filarmonicii și creatorul Orchestrei de Cameră Ars Mundi! și, după 1990, cel care a înființat Opera din Craiova (transformând Teatrul Liric)…Suișuri și coborâri, dar mai multe suișuri până astăzi!…În 2010 și 2013 USR Craiova, la fel cum a făcut și OSIM-ul odată, mi-a refuzat intrarea în USR Filiala Craiova la care apelasem precum la pomul lăudat (eșecul a fost unul oribil și greu de suportat: nu eram agreat de un ziarist de scandal, și poet, din…Râmnicu Vâlcea! devenit critic de artă, plastician)…

La intrarea de la Muzeul de Artă am fost copleșit de lucrarea aceea de sticlă – material transparent – care pare a fi un ou – mașină zburătoare – și care pune în aplicare idea lui Brâncuși reprezentată admirabil în lucrarea Prometeu combinată cu cea a Coloanei infinite…N-am coborât în subsol să aflăm mai multe despre ea, dar am fotografiat-o ca să i-o trimitem, fotografia, și lui Constantin Zărnescu, scriitorul nostru oltean de la Cluj Napoca care, de ani de zile, trăiește în dragostea sa nețărmuită pentru sculptorul născut la Hobița și căruia i-a închinat o adevărată epopee literară constând în șapte volume de Aforisme și unul închinat Civilizației Vizuale Brâncuși (da, toate editate la Scrisul Românesc).

Muzeul de Artă al Craiovei, o minune vizuală și de utiliate publică, o minune arhitectonică! Ne-am simțit fericiți că participăm la aceste colocvii ale Scrisului Românesc pe care îl considerăm, Editură și Revistă, cel mai apropiat de sufletele noastre vâlcene. Și emoțiile, surprizele, au continuat! În deschiderea Colocviilor care s-au desfășurat în Sala Oglinzilor, Cvartetul String Oltenia a susținut un Concert de Cameră, Mozart și Strauss, atât de reușit, încât am notat în grabă ce am simțit și mă grăbesc să vă transmit și dumneavoastră, cititorilor, aceste gânduri. Așa cum considerăm evenimentul din Sala Oglinzilor ca un moment de vîrf în cultura contemporană românească, în special prin numele celor prezenți la Colocvii cu precădere cele al domnilor Florea Firan, Emil Boroghină și Ioan Lascu, tot așa prezența în sală a cvartetului craiovean a fost un moment maxim de interpretare în muzica camerală … Toată lumea a rămas extaziată în fața măestriei celor patru super-interpreți: Cristian Pintilie – vioara 1, Meda Stanciu – vioara 2, Titu Curteanu – violă, Ionuț Voinea – violoncel. Au interpretat, cei patru, Divertimendo in D major (Allegro-Andante-Presto) de W. A. Mozart (1772) și Annen Polka de Johann Strauss Jr. (1852). În fața acestui cvartet, foarte aproape de el, am reascultat și revăzut de mai multe ori ca să pot defini fiecare parte, desigur – pentru corecta informare a vizitatorilor revistei Cultura Ars Mundi, unde poate fi citit acest articol, dar, și unde pot fi urmărite video fragmente (trei) pe Video Arhiva revistei….De câte ori le-am ascultat și urmărit tot de atîtea ori am fost emoționat de prezența scenică și spirituală a celor patru artiști interpreți: trei, bărbații, soliști la Filarmonica Oltenia din Craiova și doamna Meda Stanciu concert-maistru la Opera din Craiova. Iarăși emoție, doamna Meda a fost concert-maistru la Filarmonica din Râmnicu Vâlcea, Ion Dumitrescu, în ultimul an, înainte de a pleca la Craiova, fiind director al Filarmonicii vâlcene. Emoția de a fi împreună cu acest cvartet, fizic, atît de aproape, simțind că fac parte din el, m-a făcut să vibrez în cheia de fa alături de violoncel…Am vibrat interior și am fost fericit că pot asculta muzică mai bună, așa am simțit, decât pe Canalul Mezzo pe care îl urmăresc zilnic în programul de dimineață când se difuzează diferite fragmente din înregistrări celebre și care se dau sub antetul Intermezzo…Cred că prezența Cvartetului String Oltenia a fost frumoasa, minunata surpriză a mentorului acestor colocvii (Florea Firan, mega-star al culturii craiovene și cel care face legătura atât de bine între cele două milenii și cele două secole vecine; așa cum cred, că, a făcut-o și neuitatul Alexandru Firescu) de a da informația pură și nemanipulată, că marea artă a interpretării în muzica lumii de cea mai înaltă ținută este alături de creația culturală publicistică!…este alături de arta literară din marea Bănie!…Și a declarat-o, această saga, idee, chiar la o întîlnire cu manipulatorii de informații din presă. Domnul Florea Firan putea să invite cațiva cu mandolinele sau niște cantautori de prestigiu local!…sau cațiva elevi de la Liceul de Muzică, că tot dă bine să pui în față tineretul!… Nu, Dl Florea Firan a adus în mica sală a Oglinzilor de la Palatul Mihail, muzica camerală, un cvartet de coarde neasemuit în contextul de astăzi, un cvartet de coarde care în marea muzică constituie dintotdeauna anticamera marii creații de muzică simfonică și vocal simfonică…

Toate lucrările participante au fost publicate în revista Scrisul Românesc, ultimul număr, mai puțin cele nedate la timp și care vor apărea într-un volum al Colocviilor… Să amintim cu această ocazie că lucrările prezentate, cuvântările de circumstanță au reliefat prestigioasa participare pe care o amintim în întregime: Florea Firan: Manipularea informației în mass media; Gheorghe Păun: Degradarea informației în mass media; Florentina Anghel: Literatură și jurnalism; Ioan Lascu: Manipulare în mass media; Andrei Codrescu: Știri din viitor; Constantin Cubleșan: Un secol al manipulărilor; Mihai Ene: Manipularea în mass-media contemporană; Mircea Pospai: Vorba zboară, mesajul rămâne (o lucrare foarte apreciată de, încă, iubitorii presei scrise prin tehnologia Gutenberg); Dumitru Radu Popa: Explozia informațională. Prejudecățile și manipularea prin media; Adrian Sângeorzan: Un coșmar; Carmen Firan: Umanitatea dă semne de oboseală (o lucrare ca un S.O.S. literar publicistic despre pericolul care paște omenirea privind tot mai accentuata lipsă de speranță a omului în epoca contemporană); Emanuel D. Florescu: Meseria de a manipula (activitate abjectă tot mai practicată în presa actuală românească, în primul rând cea națională, stipendiată din afară dar și din interior prin intermediul cozilor de topor; Gabriela Nedelcu-Păsărin: Între manipularea pozitivă și cenzură – „dejucarea” politicilor culturale; Radu Polizu: Lipsa de încredere; Rodica Grigore: Din punctul de vedere al presei…; Dumitru Drinceanu: Încotr-o mass-media?; Maria Mona Vălceanu: Eseu despre o incursiune nonjurnalistă; Rodica Pospai Păvălan: Digitalizarea bibliotecilor. Cale spre diminuarea manipulării informației; Tania Jilavu: Doar ignoranța este oarbă; Mihai Firică: Fără antidot la minciunile din mass-media (da, se practică la scară universală minciuna, scoaterea din context, inflamarea fără rost, denaturarea… în mass-media); Emilian Ștefârță: Manipularea prin mass-media instrument predilect de menținere a stabilității (da, și acest lucru este corect spus, adevărat); Mirela Mitu: Manipularea opiniei publice pe tema educației (o formă fără fond, precum este și înlocuirea cuvântului învățământ sau instrucție publică cu cuvântul educație…sunt din ce în ce mai mulți bolnavi de educație! Îi frământă educația până la moarte! De aceea spunem noi: Fabrica – Familia – Strada este relația care crează Educația!).