EXPOZIŢIE „BOMBĂ” LA BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

Ieri, 19 11 15 în holul Bibliotecii Judeţene a avut loc expoziţia de Artă Plastică organizată de trei artişti independenţi, fiecare, făcând însă parte din: Societatea Culturală „Anton Pann”, Clubul artiştilor independenţi de la Călimăneşti şi Societatea culturală „Seniorii” din Râmnicu Vâlcea… Paul Stănişor, cu veleităţi de sculptor, adăugăm noi şi de poet! din partea Societăţii „Anton Pann”; Ioan Luca din partea Asociaţiei „Seniorii”-cu intarsii acoperind astfel un gol absolut; Viorel Voina, din Călimăneşti, un om absolut liber care mânuieşte perfect oricare artă din spaţiul artelor vizuale, vâlcene, ale momentului…Artişti Independenţi! Holul Bibliotecii Judeţene pe care, cândva, acum unsprezece ani, 2004, Dumitru Lazăr, primul director, îl inaugura împreună cu noi, Societatea „Anton Pann” şi bătea în „cuie” un proiect care atunci îşi propunea să facă din acest hol sala de expunere a artiştilor plastici vâlceni, independenţi, să monteze dispozitivele de panotare, prin suspendare, a tablourilor de pictură, să organizeze prima Bienală de Artă Plastică a Artiştilor Independenţi. L-au schimbat pe Dumitru Lazăr prin înscenări oribile, în presă, şi i-au schimbat întrucâtva şi proiectul, holul BJ devenind un bun plastic mai ales al Uniunii Artiştilor Plastici, desigur, păstrând şi Artiştii Independenţi cărora le-au promis un statut vulnerabil de candidaţi la UAP…Oricum mişcarea independentă, naturală, fără de care nu poate exista cea profesionistă, atunci, a fost sugrumată, Societatea Culturală Anton Pann schimbându-şi sediul şi intrând în beciul de la Casa Memorială „Anton Pann” graţie aprobării cererii noastre de către directorul Muzeului de Istorie, Claudiu Tulugea! Desigur, aici, la Biblioteca Judeţeană, pe parcursul acestui deceniu au avut loc manifestări memorabile, plastice, aşa cum au fost expoziţiile sculptorului Laszlo Kutas din Târgu Mureş şi ale artiştilor plastici din Republica Moldova participanţi la Taberele de Artă Plastică de la Muzeul „Nicolae Bălcescu” şi curate de Sergiu Plop. Expoziţia de astăzi se înscrie pe linia expoziţiilor importante care au avut loc aici! acum la unsprezece ani! Noroc în continuare…

Am fost impresionat în primul rând de personalitatea septagenarului Ion Luca căruia, cu această ocazie, i-am descoperit CV-ul colosal pentru urbea vâlceană!…Învăţător de renume cu diplomă în 1953! Încorporat la Şcoala de ofiţeri tehnici de aviaţie în 1955 şi pe care o absolvă în 1958. În 1959 înfiinţează un Cerc de Aero şi Navomodele în comuna Bujoreni. Medalia de aur la Mamaia în 1971 la Concursul Republican „Minitehnicus”. Din anul 1971 conduce Cercul de Intarsie şi Pirogravură de la Casa Pionierilor Râmnicu Vâlcea. În 1971 la Concursul Internaţional de la Avignon, „Copii lumii doresc pacea”, obţine Premiul Special pentru Intarsie. A fost instructor aero şi navomodelism la Casa Pionierilor Râmnicu Vâlcea alături de tatăl lui Radu Berceanu! dar şi „sculptor” în masă vie în domeniul pomiculturii controlate fizic! cunoscuţi fiind, mai ales astăzi, celebrii săi meri compuşi din două trunchiuri în formă de U. Organizator pasionat (chiar şi astăzi în lumea bună a Seniorilor) de tabere de pionieri şi şcolari din mediul vâlcean şi naţional; acum iată, Ioan Luca este autorul intarsiilor expuse la BJ!…surprinzător! Intarsiile dumnealui, expuse, sunt „petice” decupate din marile lucrări de pictură sau grafică ale lumii…Pablo Picasso- imagini preluarte fragmentar din „Guernica” constituie elementul cel mai atractiv…Panoul expozantului este una din marile revelaţii ale acestui vernisaj. Bujorenii, comună de elită a spaţiului vâlcean, „tresare”, jubilează cu această ocazie, în această seară, savurând personalitatea „seniorului” Ioan Luca, descendent direct din una dintre cele mai importante personalităţi născute aici, în satul Bogdăneşti, şi care a fost Teodor Bălăşel…Descendent la figurat, din haretismul acelor ani de la începutul secolului XX. Ioan Luca este unul dintre pionerii incontestabili ai aeronauticii vâlcene, care l-a dat pe Bogdan Roman, şeful „Cupolei” de la IAR 93, Radu Berceanu şi tatăl, şi care a fost instructorul nostru la clasa de aeromodelism din cadrul Casei Pionierilor Râmnicu Vâlcea; noi, care în 1977 construiam IAR 93 şi proiectam, şi pregăteam asistaţi de un calculator CDC 3600-IBM fabricaţia avionului IAR 99, Petre şi Tina Cichirdan.

O altă surpriză a constituit-o Viorel Voina pe care îl văzusem în expoziţia de la finalul Taberei Vlaicu Ionescu, din Călimăneşi, în 2014, cu cele patru tablouri: două fantezii realiste, excepţionale, unde desenul în perspectivă este întradevăr de foarte mare valoare, şi care astăzi ne îmbie cu zece-cinsprezece tablouri executate în tehnica uleiului pe pânză, pictură abstractă, zicem noi foarte fină, compoziţii în linii şi culori, acestea, delimitându-se reciproc şi creând cromatici cu destinaţii savante în spaţiul narativ. Pictură programatică în…impresii. Un pictor desăvârşit, chiar şi în acest abstract, desenator! care trebuie să-şi continue linia şi tenta realistă, fantezistă, şi care îl va situa mult deasupra mediei plastice vâlcene şi nu numai! Sculpturile sale în piatră de nisip încă îşi aşteapătă afirmarea…Trebuie să ne argumentăm afirmaţiile citând din cronica scrisă în urma Expoziţiei din Iulie 2014, de la Călimăneşti, unde Viorel Voina a expus într-un regal plastic sferit de tabăra Vlaicu Ionescu: „Viorel Voina, patru lucrări, recital de pictură pentru cartea de poveste. Impresionant! Arta desenului bate arta fotografiei!”

Desigur surpiză a fost şi Paul Stănişor pe care special l-am lăsart la urmă, citindu-i însemnările mele dintre 2006 şi 2010…I-am zis lui Paul Stănişor, care a venit de această dată cu o familie reuşirtă de instalaţii, sculpturi modulare, că, totuşi ceea ce impresionează din totdeauna este sculptura monolit, care cuprinde aşezarea!…soclul inclus în lucrare, talpa, cea care o ţine în picioare! Am mai vorbit despre meteahna secolului XX, prima jumătate, când majoritatea sculptorilor, invers lui Brâncuşi căutau golul în dauna plinului, cel mai fervent fiind Henry Moore…Şi Paul Stănişor a început cu raportul dintre gol şi plin, înclinând la început către goluri, astăzi, iată, toate lucrările sale fiind poetice forme ale plinului, părăsind complet, credem noi, nu pentru multă vreme, raportul subunitar dintre plin şi gol! Îmi spunea cineva după verisaj, mai mult ca să se afle-n materie (să nu zic treabă) că ar fi trebuit, în cuvântul meau, să amintesc de influenţa lui Brâncuşi în opera lui Paul Stănişor! că toate lucrările sale sunt sub influenţa marelui Brâncuşi. Desigur, nu avea dreptate, fiindcă tot ce se întâmplă astăzi în sculptură este sub influenţa lui Brâncuşi, dar noi nu putem trece în umbra acestuia întreaga suflare a sculpturii! De ce, fiindcă însuşi marele sculptor gorjan a fost un „minunat” al plăsmuirii Naturii din cele mai vechi timpuri, plăsmuiri care şi-au pus amprenta pe trecutul şi viitorul acestui Univers, numai că el, nu a copiat nimic, timpul, aducându-ne ulterior faptelor sale, coincidenţe între gândirea sa şi gândirea ancestrală, dovedindu-se astfel în mod obiectiv unicitatea actului trăirii fără seamăn a fiecărui individ, dar desprins dintr-un trunchi comun, trunchiul lui Adam, cel cu un unic destin, cel cu Dumnezeu în el! Plăsmuirile Naturii, astăzi, după ce Brâncuşi le-a dat „liber” la întâlnirea cu al Doilea Adam, trecut prin autodistrugere în secolul trecut, secolul fisiunii nucleare, dar şi al conştientizării draconice a dumnezeului Baal, sunt la îndemâna oricăruia; rămâne ca omul secolului XXI, Nou Adam, să le considere ca parteneri de viaţă, plăsmuirile fiind chiar viaţa! …Este prea mult să iei un plăsmuitor de forme, create sau nu prin metodele sculpturii, şi să-l faci epigon al marelui oltean, care, şi el, la rândul său, a fost mai mult plăsmuitor decât sculptor, unul care a armonizat mai bine decât toţi filosofii din lume armonia dintre gol şi plin. Întreg ansamblul de la Tg Jiu este un preaplin a acestei armonii… Să fim serioşi! Brâncuşi a dispărut de mult, de când a apărut, s-a transformat într-un anume cer, şi, acum, pentru oricine de pe acest pământ el este o mare conştiinţă pe care oamenii de bună credinţă o vor în interiorul lor, desigur ca şi pe Adam, ca şi pe Dumnezeu. Şi fiindcă obiectele-forme ale lui Paul Stănişor mi-au provocat aceste gânduri trec peste, afirmând că este bine că Paul s-a obişnuit să caute permanent forme şi iar forme; că nu se chinuie, că nu încearcă să se întremeze cu tehnicile uluitor de grele ale sculptării de anvergură, dar se întremează cu tehnica versului, cu gândul filosofic, şi pe lângă ele cu zecile şi sutele de forme insignifiante, dar care toate pot să-i umple viaţa şi viitorul cu inestimabila sursă de trăire care este creaţia… Acum zece ani! da, chiar zece sunt, când am văzut tablourile şi formele lui Paul Stănişor, culmea! construite la fel: relief în desen şi forme în relief, la Episcopia Râmnicului, expoziţia „Arta-Fereastră a sufletului”, am scris „…adăugăm un nume interesant, un participant care prin luarea de cuvânt nu numai că s-a evidenţiat, arătând că este condus de un crez, dar a reuşit să-l smulgă pe ÎPS Gherasim din duhul blândeţii şi să-l facă să critice potentaţii vremii:
– Avem atâtea de rezolvat, de făcut, şi ei se ceartă întruna la televizor… Văzându-i lucrările, toate cele expuse, am sesizat vâna desenatorului, viziunea pe tărâmul formelor, inovarea formulei de compunere ale acestora, simţirea artistică” (Petre Cichirdan, „Interferenţa Artelor. Critice. Arta Plastică”, Editura Intol Press, 2011, articolul „Arta-Fereastră a sufletului”-Aprilie 2006, pag. 147). Tot aşa mai târziu, în 2010, în articolul „Expoziţie de artă plastică la sala Constantin Iliescu”, pag.161 din aceeaşi carte, spuneam: „…Paul Stănişor cu ale sale forme cioplite, visuri de boemă curată, purtată între forma sculpturală şi inocenţa poetică. Un adevărat capelan.” Şi tot în 2010 după vernisajul expoziţiei „Fantezii estivale” de la Sala C. Iliescu scriam: „Paul Stănişor umplând toate golurile din spaţiul expoziţional, dar descoperind mereu altele în materialul sfânt al lemnului.”

Bombă ni s-a părutşi prezentarea lui Nicu Cismaru care a catadicsit să deschidă manifestarea şi să o închidă cu două poeme scrise de domnia sa! Interesant, nu? decât prea multe vorbe!…
Desigur, şi nu în ultimul rând, am remarcat prestaţia Violetei Scrociob care nu a pregetat nicio clipă să se ocupe de acest vernisaj, zile multe înainte dar mai ales azi; să arate tuturor mediul prielnic al artiştilor independenţi care trăiesc astăzi, credem noi, o glorie pe carte nimeni nu a mai crezut-o, decât poate noi, foşti membri ai Societăţii Culturale „Anton Pann”…Invitaţii Violetei Scrociob au fost de această dată nişte copii talentaţi care au întreţinut atmosfera voce şi ghitară: Iulia Mihalcea, Ana Popa, Călin Ariciu şi, profesoara lor, Eleonora Valentina Baldovin.

pcickirdan
20 11 15