Pe 19 mai 2021 a avut loc vernisajul expozițirei de artă plastică – pictură – a tinerei creatoare din București, Maria Ioana Oancea, în spațiul deschis, curtea interioară, a Muzeului Simian din cadrul Muzului de Istorie Vâlcea, una dintre cele mai serioase și valabile locații de cultură, artă plastică, din Râmnicu Vâlcea; în prezența unui public numeros, și avizat, expoziție organizată de UAP Filiala Vâlcea și avându-l curator pe pictorul Gheorghe Dican, care este chiar vicepreședinte al UAP (noroc pentru expozant)!
Un început îndrăzneț, pictorița – jumătate scriitoare – extrem de feminină, deloc băiețoasă și cu privire pătrunzătoare, luminoasă (pare o luptătoare, chiar ambițioasă), își declară începutul de drum mulțumindu-ne nouă că suntem alături de ea, martorii acestui început de drum în care trebuie să știm că „arta a fost asociată cu magia” și-l mai asociază și pe Giordano Bruno: „procedeele de înlănțuire (…) sunt aceleași atât în cazul artei, al seducției erotice și al manipulării politice”. O, ho, ho, ce demonstrație în această frază cu care-și deschide pliantul de sală, teoretică, căci demonstrația practică rezultă din desfășurarea imaginilor de pe simeze…voluptate, erotism, pseudohedonism, monolog în oglindă din care să rezulte startul produs în călătoria lungă, susținut cu crochiul (prima probă de admitere în Institut), cu cărbunele, cu penelul și șevaletul. Desigur, acrilicul (Autoportret), este prezent, tabloul vrând să spună că nu avem timp de depănat amintiri și nici nu este cazul; este și uleiul (Bălci)-doar în album, abstract; tehnica mixtă (Carusel)-interesant! și, în sfârșit, desenul, tehnică peste care nu se trece, nu se neglijează, desenul fiind stăpânul lumii (nu Cuvântul, chiar dacă acesta este declarat primordial în Noul Testament)!
Așadar o expoziție în care Maria Ioana Oancea ne demonstrează că promovarea ei în lumea artei plastice profesioniste nu este întâmplătoare și, chiar, dacă ne repetăm, nici în lumea literelor.
Privim mai profund tablourile și observăm tendința Mariei Ioana de a-și comenta propriile stări sufletești, opreliștile, obsesiile – dacă vreți pe care parcă ar dori să ni le transmită și nouă. Să nu fie singură. Și face toate acestea stăpânind arta desenului, subliniem din nou, o tehnică a volumelor generoase, a liniilor dinamice, neregulate, a „spline”-urilor care erau plăcerea noastră în anii ’70, când vedeam linia arcuindu-se printre puncte sau repere fixe. Mișcare, multă mișcare și variație pe aceeași temă…Marele Constantin Lucaci „sculptorul luminii” (monseniorul Amato) își desena marile sculpturi pe hartii imense (adevărate vântoase) scara 1:1, în genunchi, pe podele, la anii din urmă, tremurând din toate încheieturile, dar linia rămânându-i continuă și plină de sugestivitate, de demnitate… „Am studiat cu Ressu”, mi se lăuda!
Se simte în lucrările Mariei Ioana o anume violență când trasează liniile, în cărbune, sau, când își trasează tușele, în culoare. De ce violență? Să fie vorba de abstinență? …de la mâncare (o spun cele două trei tablori realizate în culori vii, extrem de vii, cum ar fi cel cu imensa tartă cu cireșe?) sau de la un alter ego, rătăcit printre lumi neatinse sau chiar printre stelele cerești? Să fie un răspuns al femeii din fetiță (așa mi s-a părut la prima vedere, mai apoi am aflat că are 27 de ani)? Nu cumva violența feminină, binecunoscută, se vede reflectată în oglinzi, altele, decât cele de construcție venețiană, atât de rară, astăzi, la vedere?
Dar să lăsăm aceste încercări de a reconstitui un portret, profil, al personajului imaginar pe care îl întrezărim printre imaginile din tablouri și să mai stabilim niște coordonate de ordin plastic. Interesantă aprecierea că nudurile din crochiuri sunt o problemă a fragilității, simbolizată și prin suportul foarte…fin, chiar fragil: hârtia foarte subțire! Fragilă și problema, nudul uman, fragil ambalajul, nefragilă ideea pe care chiar se intră la Facultatea de Artă Plastică, crochiul! …Valoarea nudului nu se caută în numărul de ani ai modelului, din contră! mai greu de executat un nud de bărbat, mai ales bătrân. Fragil în cazul de față înseamnă și interzis, a nu pune pune mâna și a manipula oricum, a atinge…
Vedem în album, cel de sală, lucrările pictoriței însoțite de texte extrem de interesante din care nu lipsesc referirile sau citatele din Giordano Bruno, Francis Bacon, Saint Exupéry și ne dăm seama de implicarea acesteia în arta literară. Da, ne gândim la interferență, care trebuie să fie următorul pas. Ne oprim la textul de la pagina pe verso căreia se află acel platou cu fructe de mare sau ce-or fi ele. Citim și ne dăm seama că surprinderea în desenul sau pictura Mariei Ioana Oancea a așa zisei caracteristici de violență, nu a fost, mă rog, nu este întâmplătoare… „Care este atitudinea lui Bacon? Este prezentă în toate lucrărilre sale. Violența. Dar nu în mod negativ sau artificial, ci acea violență a trăirii intense și a implicării totale la granița dintre plăcere și frică, tensiunea dintre cele două și existența lor concomitentă în același gest.” …Vedeți, deci, cu cine avem de a face!…un pictor cerebral, încă nu și filosof, oricum, care confirmă teza Cellei Delavrancea că pictura este arta „cea mai intelectuală” (citat din memorie).
*
Gheorghe DICAN: Maria Ioana Oancea este artistul care astăzi debutează la Râmnicu Vâlcea și despre care trebuie să recunosc, mi-a transmis emoțiile și mie fiindcă încep să mă simt ca în perioada aceea de debut, mă refer la anii ’80, în Râmnicu Vâlcea, la Galeria de Artă, când am debutat într-o expoziție, cu încă cineva, și am făcut imprudența să fac un caiet de sală, pe care încă îl mai păstrez și mă amuză înjurăturile pe care le-am primit atunci; dar acum nu suntem în aceeași situație fiindcă Maria nu a pus caiet de sală, și bine a făcut, și în al doilea rând lucrările ei sunt foarte frumoase. Eu, atunci, încercam să aduc abstrctul la Vâlcea, lumea era obișnuită cu arta figurativă, de asemeni, artiștii expuneau împreună, și nu exista o delimitare între artiștii profesioniști și artiștii amatori, lucru pe care, de fapt, l-a consemnat un domn care a lucrat o viață în cultură și care s-a exprimat într-o carte în felul acesta: „lucrurile s-au stricat, atunci când Dican a venit și a făcut o Filială a UAP în localitate, în care altfel trăiau toți într-o deplină armonie…” O armonie așa cum trebuia ea să fie o s-o vedeți la ora 17.00 la Sala noastră de artă, de la Galerie, și vă invit să o faceți, să veniți acolo! la Expoziția noastră, când vom lansa primul și cel mau important, mărturisire tipărită, carte: Albumul Filialei Vâlcea a UAP, lucrare monumentală; și, când, atunci, o să spun mai multe lucruri, adică peste trei ore!
…Să revenim, Maria debutează la Râmnicu Vâlcea, este un eveniment extraordinar! …Trebuie să mărturisesc că mie îmi place să lucrez cu copiii foarte mult, și mă simt extraordinar de bine în prezența tinerilor și încerc să-i ajut atât cât pot!…Când descopăr un tânăr, așa am descoperit-o pe Maria, încep să fac tot ceea ce se poate ca să-l ajut. Să meargă pe picioarele lui, să facă lucrurile așa cum trebuie. De asemenea, mă hrănesc de fiecare dată cu energia lor, pentru că ei aduc un plus de creativitate, de dinamică…de care toți avem nevoie. Și mai este ceva…dacă noi nu îi vom încuraja pe ei, riscăm să ratăm viitorul! Rezultă că expoziția de aici este o dovadă că nu avem să vorbim despre tineri, altfel, decât la modul superlativ! …Noi îi criticăm că nu mai citesc cum citeam noi! Îi criticăm că stau foarte mult pe Internet! pe calculator!…Poate că ei sunt setați, făcuți, altfel decât noi. Au o moștenire genetică pe care noi nu am avut-o. Sunt setați altfel. Iată, nepoțica mea care are un an și o lună, a luat telecomanda și a căutat desene pe Tv! și nici măcar nu poate să meargă! Deci ea a avut ceva în moștenirea genetică, care i-a dictat!…De aceea trebuie să fim alături de ei atunci când debutează. Dacă căutați în CV-ul marilor artiști o să vedeți că acolo se trec mai ales anii când ei au debutat! De aceea trebuie ca momentul de astăzi să fie unul de mare sărbătoare pentru noi, că trebuie să ne bucurăm alături de ei, alături de Maria Ioana Oancea…
Aș vrea să vorbesc mai puțin despre lucrările ei, pentru că sunt foarte emoționat…Pentru că avem oameni care fac lucrul acesta, și mă refer la Gabriela Popescu, pe care o văd aici, și care va debuta și ea, la toamnă, cu o carte despre toți artiștii care au trecut prin galeriile vâlcene și care i-au plăcut ei; mai mult, unul dintre ei, cu siguranță, va fi Maria Ioana Oancea…
Am încercat să organizăm expoziția pe anumite tematici, spre exemplu, să expunem împreună acele lucrări care reprezintă farfurii enorme cu mâncare! Mâncăruri la care toți gurmanzii râvnesc…Am înțeles că în copilăria ei a suferit de anorexie…de inapetență la mâncre. Am încercat să aflu de la ea cum este să nu salivezi atunci când vezi o mâncare pe care ai mânca-o tot timpul. Și, totuși, eu de luni promit că voi începe o cură de slăbire…A făcut aceste lucrări pentru că ea visa să le mănânce, dar nu putea să o facă. A pictat atunci niște porții imense…Dar dincolo de toate acestea ea se remarcă prin lucrări de grafică alb negru, niște crochiuri de o forță și de un rafinament teribil! Genul acesta de interpretări pe care Maria le dă tablourilor sale…observați: Instalație intitulată Fragil și care arată că subiectul este unul fragil – modelul feminin – materialul pe care lucrează este unul fragil. Hârtii foarte subțiri, foarte fine, …însă artistul nostru nu este fragil. El ne atrage atenția că tot ce este fragil în jurul nostru trebuie respectat. Vă las pe dvs să descoperiți singuri alte sensuri, dar să o rugăm totuși să ne spună câteva cuvinte, chiar dumneaei…
Maria Ioana OANCEA: – Vreu să vă mulțumesc foarte mult pentru această expoziție, pentru sufletul pe care l-ați pus și tot sprijinul pe care mi l-ați dat. Nu am sperat niciodată că prima mea expoziție personală o să fie așa de frumoasă și într-un loc atât de deosebit. Sunt impresionată, de asemenea, de câtă lume este prezentă aici, în această minunată grădină. A fost o surpriză extraordinară…Mă întrebam, îmi era teamă, cine o să vină să vadă expoziția mea!? …
În interviul scurt pe care i l-am luat, tânăra plasticiană ne-a mai spus: – Mă numesc Maria Ioana Oancea și este prima mea expoziție personală care se numește „Joie de vivre”. …Lucrările executate în tehnici diferite prin tușă și tipul de a interpreta realitatea, reprezintă bucuria de a trăi…lucrările mele sunt toate figurative și ele se încadrează perfect în acest ambient arhitectonic, aproape unic, care este Muzeul „Simian”, acest spațiu în aer liber, care îmi pare a fi un atelier de lucru pe care mulți ar dori să-l aibă…Da, sunt din București, în anul 2016 am absolvit Institutul de Arte Plastice, Secția Grafică, iar în anul 2018 am absolvit un masterat, pentru ca în 2019 să fiu doctorand la Universitatea București, Facultatea de Litere…
NOTA: Vedeți pe Video Arhiva videoclipul cu același titlu.
