FAURÉ ȘI MOZART LA FILARMONICA DIN RÂMNICU VÂLCEA

După concertul de luni seară de la Filarmonică, în timp ce ieșeam, o doamnă m-a prins de brat și m-a întrebat: – Domnule Cichirdan, ați scris o carte, „Orașul de carton”, în care spuneți că Filarmonica „Ion Dumitrescu” nu s-a înființat în anul 1995, ci în 1947, până să plece regele? Cum pot să intru și eu în posesia ei? – Nu doamnă, i-am răspuns, nu Filarmonica „Ion Dumitrescu” s-a înființat atunci, ci Filarmonica „Dr. Puțureanu”, având numele doctorului care ani de zile, în interbelic, a dirijat orchestra semisimfonică din acest oraș. Maiorul Stamatide era dirijor în acei ani, 1947… Asta scrie și mult mai multe Leca Morariu în Jurnalul său, care se află la Biblioteca Județeană, care se află și la mine, la acea dată Leca fiind violoncelist II. …Da, am început cu această întâmplare, ca să le mai aduc aminte melomanilor vâlceni, cum este cu istoria reală a acestui oraș oglindită destul de fals de scriitorii postrevoluționari…
Cum spuneam, luni seară ieșeam de la Filarmonică, după ce am asistat (filmat cu aparatul în mână, pentru imagini de știri) la un concert eveniment: două lucrări vocal simfonice, Recviemul de Gabriel Fauré – scris între 1880 și 1900 și Recviemul compus l-a sfârșitul propriei vieți (1791) de W. A. Mozart (elevii săi definitivându-l: Joseph Eybler și Franz Xaver Süßmayr). Da, am fost prezent la o seară muzicală eveniment la care pe lângă Corul „Euphonia” (pregătit de Aurel Poenaru) al Filarmonicii vâlcene, și orchestra simfonică, și-au dat concursul dirijorul Constantin Grigore din București și soliștii Camelia Clavac-soprană și baritonul Alexandru Aghenie din Brașov. Eveniment creat de corală și instrumentiști, de dirijor și cei doi soliști. Eveniment pentru faptul că pe parcursul unei ore și ceva melomanii vâlceni i-au reascultat în Săptămâna Mare pe Faure și Mozart în două dintre operele lor cele mai reușite, recviemuri, al lui W. A. Mozart, fiind una din capodoperele vocal simfonice ale muzicii universale…Acum treizeci și unu de ani, imediat după declanșarea Revoluției din decembrie 1989, după înregistrarea primilor morți – victime ale Revoluției, Cristian Mandeal a interpretat la Filarmonica „George Enescu”, din București, acest „Requiem” de Mozart…De atunci, această operă vocal simfonică ne-a dat fiori ori de câte ori a fost interpretată în sală sau la radio și televiziune, instalându-se în mintea și inima noastră ca un imn al Revoluției române din decembrie 1989. Desigur, Recviemul de Mozart a fost interpretat în patru fragmente, cântându-se, nu odată la Filarmonica vâlceană.
Dirijorul Constantin Grigore a avut ambiția să deschidă spectacolul grandios din Săptămâna Mare cu o lucrare vocal simfonică scrisă la sfârșitul secolului XIX, secolul romantic, Recviemul lui Faure, puțin atipic celor scrise până la acea data de către marii corifei ai muzicii clasice (sec. XVIII și sec XIX), majoritatea, dominate de dimensiunea gigantică și înfricoșitoare a unei „Dies Irae” (Ziua Mâniei), precum și cel în tonalitatea lui Mozart, spre exemplu… Recviemul lui Gabriel Fauré, părăsește ușor zona religioasă și se îndreptă către cea filosofică, laică, dominată de frumos interior și exterior; sau, altfel spus, prin comparație, ca stil de lucru, o manieră rafaelică (a lui Fauré) opusă uneia de început de drum, canonică, catolică, în care frica față de Dumnezeu este determinantă (ca la Mozart). Nouă ni se pare greu, foarte greu acest recviem, de Faure, fiindcă, tocmai, pentru că altora li se pare foarte ușor. Greu de stăpânit sub partida sopranelor și tenorilor intrările singulare, odată cu vocile umane, a unor instrumente de suflat grave, semnale venite parcă din vremuri imemorabile, în timpurile acestea. Nu este ușor să cânți pe patru voci în acompaniament doar de viole, violoncele și contrabasuri, de cele mai multe ori sopranele și tenorii reprezentând ținta discrursului muzical! E clar, muzica franceză de sfârșit de secol și început de secol XX este plină de surprize impresioniste, desigur, de ordin interior, sentimental. Muzica franceză, mare, nu este la fel ca muzica mare germană sau rusă. În cele două ultime cazuri acordurile tăioase și grave, ritmice, patetice, acoperă eventualele scăpări… Se spune chiar că orchestra se liniștește, scapă de păcate, când execută un allegro – vivace… Dirijorul Constantin Grigore nu s-a arătat intimidat de partitură, și la unul, și la celălalt recviem, reușind să țină lucrurile în totală armonie…În muzica vocal simfonică importantă este unitatea. Armonia între toate partidele vocale și instrumentale. Umanitatea, da, interioară și exterioară, domină lucrarea lui Fauré în contra partidă cu ingerința divină însoțită de implacabila moarte. Iată, din cele șapte secvențe câte are recviemul lui Faure lipsește „Dies Irae” în schimb, apare „Pie Jesu”. Introit et Kyrie, Offertory, Sanctus, Pie Jesu, Agnus Dei, Libera me, În Paradisum. Publicul vâlcean a apreciat interpretarea celor doi soliști, și Camelia Clavac, și Alexandru Aghenie, dovedindu-și aptitudinile de maeștri! Ne-a plăcut Camelia Clavac în „Pie Jesu” …„Cuvioase Doamne Iisuse,/ Dă-le odihnă.// Cuvioase Doamne Iisuse,/ dă-le odihnă veșnică.” Atât și nu mai mult, rafaelic, și nimic michelangelesc! Ne-a plăcut Alexandru Aghenie în „Libera me” (Eliberează-mă) întreg demersul fragmentului – discursul muzical – fiind o cerere infinită către Dumnezeu de a salva sufletul celui plecat către El…ni s-a părut că întreg ansamblul cor, orchestră, solist a funcționat impecabil…Foarte tânăr dirijorul, ne-a impresionat calmul său, stăpânirea de sine și stăpânirea ansamblurilor într-un tot unitar…o fire absolut cerebrală!…
••• Postăm și noi pe Video Arhiva www.culturaarsmundi.ro cele trei filme: Introit et Kyrie, Pie Jesu – solistă Camelia Clavac și Libera me – solist Adrian Aghenie.
*
Au urmat cele patru părți din Recviemul de Mozart: 1. Introitus: Requiem aeternam și Kyrie. 2. Sequenz – Dies irae. 3. Lacrimosa 4. Communio: Lux aeterna. Din care noi le-am ales, pentru exemplificare, pe Dies irae și Lux aeterna…
Persistă în noi o întrebare, după multă vreme de ascultare a operei muzicale mozartiene, în întregul ei… Cum de a fost posibilă așezarea – poziționarea acestui eteric – poetic de-a dreptul – acestui muzician atât de fluid și dinamic, înălțător până la ceruri, între mai marii săi contemporani; gravii și constructorii pe temelia clasicismului, profunzii și revoluționarii: Bach, Haydn și Beethoven…creatori de tonalități trecute și viitoare ale timpului lor! Mozart, un adevărat înger, deosebit de harnic, al Înălțării, incantării deasupra gravitației înseși, cea a materiei. Nimic nu este mai contrastant în creația muzicală a secolului XVIII, decât această creație care să înobileze atât viața, cât și moartea eroismului adamic, precum reușește să o facă această companie de muzică vocală și instrumentală care poartă numele Recviemului de Mozart! Acest recviem este chintesența tonală a celor trei corifei contemporani: Beethoven în „Dies riae” (acordurile hotărâte și dramatismul), Haydn – în structuralitatea simfonică (regăsită și la Beethoven și la Mozart), Bach, în Fuga, care chiar este chintesența secolului XVIII!
••• Redăm pe Video Arhiva www.culturaarsmundi.ro două din cele patru părți alese pentru satisfacerea publicului spectator, meloman, ca o delectare de mare valoare audio-spirituală: „Dies irae” și „Lux aeterna” în interpretarea Corului Euphonia și orchestrei simfonice din cadrul Filarmonicii vâlcene.
*
Constantin Grigore
« În perioada (n. 1983) studiilor urmate în ţară, apoi în Polonia la Academia de Muzică „Karol Lipinski” dirijorul Constantin Grigore a beneficiat de îndrumarea unor maeştri recunoscuţi ai dirijatului: Horia Andreescu, Petru Andriesei, Ilarion Ionescu-Galati sau dirijorul polonez Marek Pijarowski. A participat la diverse cursuri de dirijat, precum Malaga Philharmonic Masterclass (Malaga 2017 – prof. Manuel Hernandez Silva), Weimar Meisterkurse (Weimar 2016 – prof. Nicolas Pasquet), “International Masterclass for Orchestral Conducting and Phenomenology of Music” (Craiova 2012 – prof. Konrad von Abel), „Wiener Meisterkurse” (Viena 2008 – prof. Salvador Mas Conde), „The Roads of Romanticism” (Varsovia 2006) și de asemenea a participat la cursuri susținute de Jorma Panula, Jin Wang sau Mark Stringer.
Constantin Grigore se perfectionează printr-un stagiu de asistență la Rundfunk Sinfonieorchester Berlin (2011) sub îndrumarea maestrului Marek Janowski și ulterior (2012) la Bayrische Rundfunk și Munchner Philharmoniker, unde participă la repetițiile și concertele susținute de Mariss Jansons, Bernard Haitink, Alain Gilbert, Paavo Jarvi, Lawrence Foster sau Vasily Petrenko, în paralel participând şi la cursurile de fenomenologie susţinute de Konrad von Abel. În prezent, Constantin Grigore este dirijor al orchestrei Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”.» (opereta.ro)

Camelia Clavac
« S-a născut la 2 mai 1973 la Bălceşti – Vâlcea, şi a absolvit în 1991, Liceul de Artă „Marin Sorescu” din Craiova la specialitatea canto clasic. În 1997 a absolvit Academia de Arte „George Enescu” din Iaşi la clasa de canto a prof. conf. dr. Maria – Jana Stoia.
Debutează ca solistă pe scena Filarmonicii „Moldova” din Iaşi apoi începe colaborările în calitate de solistă cu: Filarmonica „Oltenia” din Craiova, Filarmonica de Stat din Sibiu, Filarmonica din Arad, cea din Timișoara și Filarmonica din Tg. Mureș. Începând din anul 1996, urmează cu regularitate cursurile de masterclass sub îndrumarea Maestrei de talie mondială Mariana Nicolesco. Printre cele mai importante distincţii obţinute de soprana Camelia Clavac, se numără: Premiul I la Festivalul “Arena di Venezia” – Italia – 1997, Premiul III la Concursul Internaţional de Lied “Nicolae Bretan” – Cluj – 1993, Premiul Special şi Premiul I la Concursul Internaţional de Canto “Haricleea Darclee” – 1999 – 2001.
După ce a terminat studiile la Academia de Arte George Enescu de la Iaşi, Camelia Clavac a plecat cu o bursă pentru a-şi continua şi perfecţiona studiile la Veneţia. În 98, bursa s-a finalizat cu premiul I la concursul „Aria di Venezia”. La scurt timp, soprana Mariana Nicolesco a insistat să participe la prestigiosul concurs de canto Hariclea Darclee. În 2002, soprana Camelia Clavac a obținut onorantul premiu I. Au urmat zeci de turnee prin Europa, cele mai fastuoase reprezentaţii fiind date în sălile de concerte din Danemarca, Luxemburg şi Olanda.
În prezent, Camelia Clavac este Lector Doctor la Secţia de Pedagogie Muzicală a Universităţii din Piteşti, dar şi profesor colaborator la Liceul de Artă din Râmnicu Vâlcea şi la Şcoala Populară de Artă din Râmnicu Vâlcea, unde oferă cursuri de canto.» (Magda Popescu, Vocea Vâlcii, 21 iunie 2017 și 14 febr. 2018)

Alexandru Aghenie
« Născut în Republica Moldova (1985) – Chișinău, este absolvent al cursurilor Facultății de Muzică Brașov din cadrul Universității Transilvania, (2008), la clasa prof. Univ. Dr. Cristina Soreanu. Studiile de masterat le urmează la Universitatea de Muzică din București. Maeștrii care i-au marcat evoluția artistică sunt: baritonul Vladimir Dragoș și tenorul Vasile Moldoveanu.
A participat la importante concursuri internaționale, cele mai importante premii și participări ale sale fiind: Premii I la Concursul „Eva Marton” – Budapesta (2014), „Titta Ruffo” – Pisa (2017), Laureat al Concursului „AsLiCo” – Como (2012), Premiul II la Concursul „Angelo Loforese” – Milano (2017)
Semifinalist la Concursul „Francisco Vinas” – Barcelona (2014)
În prezent este solist al Operei din Brașov.»  (www.opera-brasov.ro)

p cichirdan