Luni 2 Martie 2015, ora 19.00
Sala Lahovary, Râmnicu Vâlcea
Orchestra simfonică a filarmonicii
Corul Academic „Euphonia”
Dirijor: Silvia Olivero (Spania)
Lume multă la concertul organizat în stagiunea curentă de la Filarmonică, unde, pe 2 Martie, în preajma Zilei Femeii, o femeie dirijor, din Spania, având vârsta fructului copt, a pus hotărât piciorul pe podiumul orchestrei simfonice şi, împreună şi cu corul Eufonia, a dat frâu liber unui nou anotimp, al armoniilor sclipitoare venite din ţara lui Pablo Picasso şi Manuel de Falla. Atăt de copt e fructul acesta, atât potenţial are, că tutorilor ei le-au trebuit mulţi ani să pună la adăpost o aşa de valoroasă artistă a muzicii, a artei interpretării! …Silvia Olivero, o cheamă, nu ştim nimic despre persoana sa, personalitatea artistică. Desigur, după ce a dat semnalul de începere, cu Uvertura “Los esclavos Felices” (Sclavi fericiţi) de Juan Crisostomo Arriaga, am scăpat de orice emoţie, aceea de a vedea pentru prima dată pe viu un dirijor, femeie! dirijor, nu cu frac, ci cu taior şi pantaloni…şi „parfum” de femeie! Da, o femeie care are multă îndrăzneală, fără trac, o „andaluză” care ţine piept lui Manuel de Falla, iar acum, în primă fază, lui Juan Crisostomos Arriaga! Un dirijor cu gest perfect, un dirijor de rafinată eleganţă, un dirijor pe care îl invidiază orice bărbat, desigur, nefiindu-i interzis să-l şi dorească! Nu am văzut niciodată publicul de la Filarmonică, destul de neexperimentat, să fie atât de plăcut impresionat şi nu pe degeaba… Muzicii adusă în scenă de Silvia Olivero, sută la sută de esenţă spaniolă, plină de viaţă, împreună cu orchestra simfonică, dar şi corul, i s-a înălţat la Râmnicu Vâlcea un postament sonor cum rar am întâlnit în ultima vreme. Niciodată publicul nu a aplaudat atât de mult, împreună cu orchestranţii! nu l-am văzut atât de entuziast…Fiind, în ultima vreme, urmărit de noroc să filmez din faţă, mulţumesc conducerii Filarmonicii şi interpreţilor, că mă lasă, am fost şi de această dată onorat de nişte secvenţe care, sunt sigur, vor atesta cuvintele de evidentă simpatie pe care le-am sugerat mai sus. Imaginile o prezintă pe Silvia Olivero, din Spania, în interpretarea opusului “Goyescas”- “intermedio” de Enrique Granados. Având pelicula, am ascultat de mai multe ori această lucrare, din nou şi tot de atâtea ori m-a fascinat, mai ales, după ce am comparat-o cu alte interpretări cu înregistrări specifice marilor ansambluri orchestrale. Este foarte bine ce a făcut Filarmonica, că a îmbogăţit orchestra pentru acest concert cu muzică, adevărată muzică, strălucire sonoră adusă de pe meleagurile spaniole…Revenind la gestica dirijorului, de sex femeiesc, trebuie să spunem, că el, gestul, mişcarea scenică este surprizătoare, apropiindu-se de mlădierea naturală a unui tânăr vlăstar, la care două „ramuri” se pliază perfect pe jocul nostim al vântului de vară pornit pe înserat…Gestica dirijorului, ei, trădează surprize uimitoare, potenţial, capacitate pentru viitor, ca la Filarmonică să mai avem surprize de acest gen! S-ar fi impus, cum este cazul dirijorului spaniol-o Evă spaniolă, andaluză, să i se fi organizat o conferinţă de presă, în care, suntem siguri, Silvia Olivero ar fi avut de răspuns la multe întrebări!…Şi ca să nu uit, este foarte bine de spus, ce credea un mare dirijor român despre meseria de dirijat, Emanuel Elenescu, şi, care, prin ’70 spunea, ironizându-l pe alt mare dirijor, Nicolae Boboc, care îl acompania pe pianistul italian … Agnello: „Cum e mielul şi bobocul!” zicea Elenescu; mai precis, ceva de genul, tot el spunea: „ nu e dirijor cel care nu are între picioare un…cărucior”! Da, din această seară, pentru mine, nu cred că arta dirijatului mai are oprelişte la femei, din contră, cred că după un Evgheni Mravinski, alţi dirijori ruşi, care nu fac exces de mişcare scenică, femeile pot foarte bine să se ocupe de dirijat! Silvia Olivero a mai executat în continuare un program plin de fast muzical, de exigenţă, un program care a entuziasmat sala… “Granada” – Isaac Albéniz – p. a. “Sevilla” – Isaac Albéniz – p. a. “Pantomima”(din “Amor brujo”) – Manuel de Falla; “Danza del Fuego” (din “Amor brujo”) – Manuel de Falla; “Farruca” (din “Sombrero de tres picos”) – Manuel de Falla – p. a. “El Bateo” (preludio) – Federico Chueca – p. a. “Seguidillas” (din “La verbena de la Paloma”) – Tomas Breton – p. a. “Coro de Románticos” (din “Doña Francisquita”) – Amadeo Vives; “La Revoltosa” (preludio) – Ruperto Chapi; “Ronda de Enamorados”( din “La del soto del parral”) – Reveriano Soutullo – Juan Vert – p. a. “Danza del Fuego” din “Benamor” – Pablo Luna
“Mazurca de las sombrillas” din “Luisa Fernanda” – Federico Moreno Torroba – p. a.
“La boda de Luís Alonso” (intermedio) – Geronimo Gimenez; “Jota de la Dolores” – Tomas Breton.
