Filarmonica din Râmnicu Vâlcea a prezentat luni 10 februarie 2014 un concert, în stagiunea curentă, care l-a programat pe violoniastul Florin Ionescu-Galaţi într-o interpretare în primă audiţie: Giovanni Battista Pergolesi-Concert pentru vioară şi orchestră în si bemol major, şi pe Leonard Dumitru, dirijor, pe lângă acompaniamentul la concert, acesta, conducând orchestra în simfoniile nr.25 şi nr. 93, de Joseph Haydn, prime audiţii şi „La Folia”, Arcangelo Corelli, orchestrată de Francesco Geminiani, primă audiţie!
Punctul de atracţie al seratei muzicale l-a constituit prezenţa pe scenă a lui Florin Ionescu-Galaţi, violonist, produs al universului muzical românesc afirmat după 1970, la patru ani, 1974, începând studiul viorii cu tatăl său, violonist şi dirijor cunoscut. Debutând şi concertând după 1980, practic, Florin Ionescu revigorează acest univers muzical post clasic în urma unei perioade de vis-aur a interpretării la vioară ctreat de marii săi înaintaşi, genii internaţionale: Ion Voicu, Ştefan Ruha, Silvia Marcovici, Cornelia Vasile…e hei ce epocă!
Cu Pergolesi am făcut cunoştinţă în holul Bibliotecii Judeţene, la finele anului trecut, când chinezul Fang Shuang-bariton-ne încânta cu interpretarea sa din „La Serva Padrona”, operă, aparţinând acestui compozitor de frunte al barocului italian….Dar Pergolesi (1710-1736) a deschis era muzicii instrumentale cu solist, concertul pentru vioară şi orchestră interpretat la Râmnicu Vâlcea fiind o dovadă în acest sens…Încă din prima parte constatăm noanţa de modernitate, care l-a făcut celebru pe compozitorul italian, după trei sute de ani, lucrările sale fiind interpretate cu succes pe scnele lumii…Florin Ionescu-Galaţi (nume moştenit de la celebrul său tată, Ilarion Ionescu-Galaţi) pare a avea în mână un instrument cu har, când cântă împreună cu orchestra, sunetul viorii sale reliefându-se puternic, dar şi când este solist, în recitativ solo, părând a se detaşa complet de scenă!…acest stil-manieră, demonstrând perfecta sa integrare în concepţia lucrării gândită şi scrisă de Pergolesi…Mai spunem doar, că, instrumentul său sună dumnezeieşte! Personal, fiind victimă sigură unor interpretări la vogă în anii şaptezeci, nu reuşesc să scap de comparaţie şi, declar, cu uşoară teamă de a nu greşi, că în timpul concertului parcă l-am avut în faţă pe… David Oistrach! O excepţională asemănare, şi la chip, dar şi la stilul de interpretare! Partea a doua a concertului, adagio (firesc, concertul, între preclasic şi clasic, ca şi până în prezent, fiind o sucesiune RLR, Repede-Lent-Repede) este de o frumuseţe şi sensibilitate fermecătoare, este interpretată la fel, într-o reală ţinută artistică; prezenţă, care îl face pe Florin Ionescu-Galaţi atât de apropiat orchestrei, dar şi publicului meloman!
În bisul axcordat, Florin Ionescu se comportă exact în spiritul şi stilul marelui înaintaş interbelic, Grigoraş Dinicu, executând excelent celebra „Horă staccato”; despre Grigoraş Dinicu violonistul Jascha Heifetz afirma că este cel mai bun violonist pe care l-a ascultat vreodata. În 1939, la Expoziţia Mondială de la New York, Grigoraş Dinicu, cu „Hora staccato”, de faţă fiind Brâncuşi şi Maria Tănase, pur şi simplu i-a „înnebunit” pe americani!
În continuarea concertului de luni seara, din satagiunea 2013-2014 publicul vâlcean a ascultat mai multe prime audiţii din strălucitoarea muzică preclasică şi clasică aparţinând cunoscuţilor Arcangelo Corelli şi Joseph Haydn. La pupitrul orchestrei simfonice s-a aflat longevivul dirijor de muzică de operă, de la Opera Naţională din Iaşi, Leonard Dumitru, a cărui gestică elegantă, şi precisă, a adus un surplus de sobrietate la această serată simfonică şi conertistică care va rămâne, negreşit, în amintirea vâlcenilor.
Florin IONESCU-GALATI s-a născut în aprilie 1970 la Bucureşti şi deja la vârstă de patru ani începea studiul viorii cu tatal sau, violonist şi dirijor, Ilarion Ionescu-Galaţi.
La numai 10 ani debuta ca solist în faţa Orchestrei Naţionale Radio, interpretând Concertul pentru vioară şi orchestră de Kabalevsky, începând în acest fel cariera sa concertistică.
Din anul 1976 a studiat la Şcoala de Muzică din Braşov sub îndrumarea lui Radu Hamzea iar în 1989 devine student la Academia de Muzică din Bucureşti, avându-l profesor pe Ştefan Gheorghiu însă mereu fiind sfătuit muzical de tatal său.
De-alungul anilor a fost cîştigator şi laureat a numeroase competiţii, precum:
-1984-International Competition Stressa , Italia
-1985-International Competition “Usti nad Orlici” Cehoslovacia
-1987-International Competition “Dinu Lipatti” Bucureşti
-1991-International Competition “G Enescu” Bucureşti
-1992-International Competition “Tibor Varga” Elveţia
-1993-International Competition “N.Paganini” Genova , Italia
-1994-International Competition Wieniawski , Polonia
…
(CV personal)
16 03 14
