Un volum apărut sub egida Forumului Cultural al Râmnicului (?!), cu sprijinul financiar al Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea, la Editura ROTIPO Iași, 2016, asumat de Gheorghe Deaconu și Ion Soare (coordonatori), alături de Gheorghe Dumitrașcu, Ioan Șt. Lazăr și Gheorghe Pantelimon încearcă un bilanț al asociației apărută cu 15 ani în urmă. Intenția este fericită, însă finalitatea demersului, în mod involuntar, se potrivește spusei populare: „gura păcătosului adevărul grăiește!”. Una au vrut să scoată în evidență oficialii asociației, dar prin adevărul din spusele celor cuprinși în pagini –unii chiar cenzurați fiind, răzbate o stare de fapt incomodă și greu de cosmetizat, ori de pus sub preș și prezentată credibil. Iată-mă pe post de calomniator al Forumului în spațiul public, se va spune, și în temeiul Regulamentului Intern de Funcționare – impus în 5 martie 2015, când s-au înmulțit cârtelile! – conform cap. IV, art.13 merit, zău!, să fiu răstignit! Nu voi constata eu minciunile și dezinformările din presupusul bilanț, ci voi atrage doar atenția asupra spuselor de către alții, din chiar paginile acestui volum omagial, evident fiind acest atribut. Voi începe cu dezinformările care mă privesc, în mod direct, ca membru fondator al Forumului.
1. Şedința constitutivă a Forumului Cultural al Râmnicului are loc în 23 martie 2001, în biroul primarului Râmnicului – domnul Traian Sabău și la ea participă 15 persoane, având calitatea de persoane publice, reprezentante ale unor instituții (lucru remarcat de Eugen Deca în cuvântul său de la p.80). În „Procesul Verbal, nr.1” (vezi Cap. IV, ilustrații, 1. Facsimile, p.184, 185 și 187, pentru că p.186 repetă pagina II a documentului, în locul paginii a III-a, omisă!). Aici se observă, trei excepții: I.Șt. Lazăr (scriitor), Titu Georgescu (istoric) și I. Soare (de la Direcția județeană- nu se specifică de la care, pentru că Arhivele Statului – filiala Vâlcea, era reprezentată de directorul său Dumitru Andronie!), că erau prezente doar… persoane juridice . Așa se face că Alexandru Cosmescu (director de programe la TV. Vâlcea 1) îl reprezenta pe Emilian Frâncu – directorul general al TV. Vâlcea 1, care va fi recunoscut ca atare, membru fondator, nu cel care făcea act de reprezentare. S-a intrat, cu alte cuvinte și forțând principiul reprezentativității la vârf în instituția de proveniență a membrilor. Se poate observa cum instituția de învățământ academic privat: „Spiru Haret”, își va fi adus aici mai mulți reprezentanți (Al. Popescu-Mihăești, I.Șt. Lazăr, Titu Georgescu, Gheorghe Bonciu și, indirect, Gheorghe Dumitrașcu, apoi, în timp, vor mai fi venit și alții să întărească rândurile : Ilie Gorjan, Nicolae Dinescu și absolventa Maria Șufană!) iar de la concurenta Universitate locală, „Constantin Brâncoveanu” niciunul!;
2. Ne-am aflat între fondatori, eu, nu ca director general la …Electrocentrale, ci în calitatea de Președinte al Comisiei de cultură-învățământ a Consiliului Județean și Președinte al Societății Culturale „Anton Pann”, iar domnul Gheorghe Dumitrașcu ca Președinte al Comisiei de cultură a Consiliului Municipal și Președinte al Fundației „Dascălul Vâlcean”; m-am recuzat dintr-o postură executivă, inițiativa înfințării Forumului, fiind a Primăriei (după cum constata și Președintele Consiliului Județean, Iulean Comănescu, prezent la ședința de constituire – vezi actul constitutiv!), declinând propunerea pentru secretariatul general. Pentru a ieși dintr-o posibilă incompatibilitate, am cedat și conducerea Socetății Culturale „Anton Pann”, imediat, la adunarea generală din iunie 2001. Spunem acestea pentru a nu se face vreo speculație cu refuzul implicării în puterea executivă a Forumului, ori a se induce ideea că aș fi dorit-o pentru vreun interes personal.
3. Declarația de intenție, privind caracterul apolitic al asociației este nerealistă și în mod interesat promovată. Șefii deconcentratelor și ai instituțiilor subordonate Consiliului Județean – prezenți pentru întemeierea Forumului erau numiți în baza unui algoritm politic. Primarul era … PSD, iar orientarea Universității „Spiru Haret” era evident de stânga, de aici și orientarea reprezentanțiilor ei în Forum! Prezența în Forum a unui decorat de Ion Iliescu, în 2000, Pro Merit, replicarea modelului nostru într-un Forum Național, de către Iliescu-Năstase și cuvântul Forumului nostru, dus la… Forumul Național de la Ateneul Român (2002), de Gheorghe Deaconu, contrazic total proclamata intenție, privind neimplicarea partizană și echidistanța, statuate ca… să fie. Investit pentru relația cu media a fost Gheorghe Stamate, unul dintre membrii marcanți (purtător de cuvânt al PSD!). Lista membrilor de onoare ne stă la dispoziție: Aurelian Bondrea ( rectorul Universității „Spiru Haret” și președinte la Fundația „România de mâine”), Dinu Săraru, Constantin Mateescu, George Țărnea (scriitori, cu opera la… dispoziția noastră!), Răzvan Theodorescu (academician și ministrul Culturii în guvernul PSD al lui Adrian Năstase). Bartolomeu Anania, fiind excepția și necesarul liant dintre laic și cleric. (vezi propunerea, privind pe cei doi președinți ce ar trebui la Forum, făcută de „gânditorul”… I. Soare. Vezi PV cit., p.187, și cele ce au urmat, în chip natural (?!)… Machea! Cum a slujit Forumul un anume spirit politic angajat este ușor de argumentat, poate cu altă ocazie. Oricum te manifești după ceea ce ești , după ceea ce ai exersat, după convingerile personale, după sistemul de valori în care crezi, după angajamentele prestate, după interesele existențiale, loialitatea fiind și o chestiune de caracter…
4. Procesul verbal al ședinței de constituire a Forumului, cel răstălmăcit în volumul omagial, coordonat de I.Soare îl are ca autor, din întâmplare…, pe I. Soare, cenzorul de serviciu al cuvântului forumiștilor din volum, lucru recunoscut de următorii: Gh.Pantelimon (p.55-68), Gh. Dumitrașcu (p.15-32), culmea!, chiar coautorii lucrării. CV-ul și punctul meu de vedere, au fost trase din condei, deturnându-se în mare măsură atitudinea textului, trunchiat favorabil (p.109), iar lui Petre Cichirdan (p.78) i-a fost inventat, fără voia lui, un punct de vedere fals. Articolele cu virtutea „sintezei-sintezelor”deși semnate de oameni responsabili au fost cenzurate de coordonator (credem că doar un coordonator a avut lucrarea!), cu reformulări scandaloase în texte, într-un consacrat limbaj de lemn: „trebuie să facem totul, atât noi-membrii asociației, cât și autoritățile locale și partenerii noștri, ca această organizație, să-și poată îndeplini în continuare nobilele atribuții pe care și le-a asumat prin Statut, contribuind astfel la păstrarea unor standarde înalte privind calitatea vieții culturale a zonei și afirmarea acesteia în plan național!”. Nu avea cum să scrie așa ceva secretarul general! S-a și delimitat de astfel de formulare, dar și de alte intervenții. Fixul „nivelelor” fiind al… cenzorului, cu știința îngrădirilor sale conceptuale. Nu este sigur că textele scrise în numele Forumului să fi primit girul în biroul executiv și nici în consiliul de conducere, ocolind prin forma finală, publicabilă, chiar autorii! Așa funcționează un Forum autentic?
5. În sinteza sa I.Șt. Lazăr îmi pune în cârcă o lucrare pe care nu am scris-o niciodată : „Sensuri sacrale în opera lui Brâncuși”, apoi vorbește de multele cărți de profil general publicate de subsemnatul, uitând că Spiritul Civic (în 4 volume) și Strigăte din Pustiu sunt focusate pe atitudinea civică (lucru pentru care m-am situat pe o anumită linie în … Forum!), că am scris în colaborare cu Cichirdan : „Zorlescu”, iar„ Lotru „40””, are un caracter monografic. Nu se observă că trei lucrări : „Omul trebuie iubit!”, „Printre oameni și cărți”, „Repere vâlcene – prin Oltenia de sub Munte” au ca obiect tocmai „… și promovarea valorilor culturale reprezentative…” (vezi Art.5 din STATUT!). Referitor la cartea dedicată lui Constantin Brâncuși ea se numește : „Semne și sensuri ale sacrului în arta lui Constantin Brâncuși”. Uitase autorul articolului că acestui volum îi dedicase o recenzie „favorabilă”, fără să-l fi citit…;
6. În volumul acesta sunt menționat cu dubla calitate: sunt în Consiliul de conducere al Forumului, după cum apare situația din 26 februarie 2016, cu însărcinări privind coordonarea de programe și proiecte culturale, alături de I.Șt.Lazăr și Ilie Gorjan (p.30), dar și în afară. În Cv-ul de la p.109 se consemnează:„ Membru fondator al FCR din 2001, investit ca vicepreședinte la înființare, apoi membru în consiliul de conducere și simplu membru acum.” „Coordonatorul” cunoaște însă bine situația pe care a provocat-o și o consemnează, în ceea ce mă privește, corect : „Sporiș Mihai, lect. Univ. Ing. Dr.,consilier jud.,președinte al Comisiei de învățământ și cultură a CJ Vâlcea, președinte al Cercului informal de la Râmnic „România-Grădina Maicii Domnului”, președinte al Soc.Cult. „Anton Pann”, membru fondator al FCR, vicepreședinte în primul Consiliu de conducere al Forumului și apoi membru în acest consiliu (retras din această funcție prin demisie)”p.166;
7. Privind adunarea generală din martie 2015, unde am prezentat o listă de probleme în 10 puncte și mi-am dat demisia din consiliul de conducere, prin cenzurarea textului autorului (Gheorghe Pantelimon) se trimite la tipar varianta: „Același opinent, dovedind o insuficientă cunoaștere a Statutului Forumului, își exprimă regretul că asociația nu se străduiește suficient pentru consolidarea integrării României în Uniunea Europeană!; aceasta în condițiile în care atribuțiile asociației, așa cum au fost stipulate în statutul său, sunt cu totul altele! În aceste condiții, a spus autorul (adică subsemnatul!), este necesar să chemăm oameni cu experiență, să implicăm mai mult Direcția pentru cultură Vâlcea, să umblăm la Statut și să-l perfecționăm. Adunarea generală nu a aprofundat aceste probleme. Singurul care și-a exprimat poziția a fost pr. Nicolae State-Burluși care nu a subscris la majoritatea criticilor (care au fost opinii statutare, exprimate pe față, în cadru reglementat! s.n) formulate de Mihai Sporiș.” p.68. Lucrurile sunt potrivite altfel aici, decât au stat în realitate! Adunarea generală, singura în măsură să se pronunțe asupra Statutului, le-a lăsat pe seama Consiliului… Lista cu observațiile mele nu a fost discutată în timpul ședinței, care și-a descărcat prin vot ordinea de zi și s-a încheiat. Sculându-se pentru tradiționala tămâiere religioasă- rugăciunea de mulțumire!, preotul s-a lansat, fără argumente, într-o invectivă împotriva observațiilor din listă (căruia îi voi fi răspuns public în presă, pentru că observațiile, chiar dacă din afara adunării generale, fuseseră făcute în spațiul public al Bibliotecii Județene!), concluzionând că în proporție de 90% nu am dreptate. Trebuie spus că nici până acum nu am primit vreun răspuns de la Consiliul Forumului care urma să mai recitească Statutul și să observe că a mai trecut ceva timp peste asociație. În orice asociere serioasă (ce să mai vorbim de cele făcute pentru dezbatere, cum este un Forum!) se obișnuiește ca la orice acțiune să se dea un răspuns. Sistemele vii au neapărat nevoie de feed-back! și chiar există legi care obligă instituțiile să răspundă într-un anume termen!
Intrăm acum într-o dezbatere cu textele celor ce au adus un omagiu, o părere-poate concluzie-cu privire la Forumul nostru ajuns la etatea de 15 ani. Redăm mai jos textul transmis spre publicare de subsemnatul spre a fi comparat cu ceea ce s-a… reținut, remarcând că în articolul lui Gh. Pantelimon („Promovarea sistematică a activității-condiție esențială a succesului”), cenzorul coordonator intervine, amendând, culmea!, ceea ce nu a dorit să publice!, vezi p.68: „Consider că Forumul Cultural al Râmnicului a fost, la înfiinţare, una dintre structurile organizatorice culturale născute pentru un obiectiv consonant cu zbaterile României să acceadă, cu propriile-i bagaje, în Uniunea Europeană. Să ajute prin integrarea culturală un proces necesar, dar cu multe dureri şi multe temeri. Aveam mari speranțe de la un spirit pro-activ al Vâlcii, manifest din plin în istorie în folosul neamului românesc. Din nefericire euroscepticii au încălecat, cu teama pierderii identității, activitatea unui forum născut pentru dezbateri și nu pentru impunerea unor direcții revolute. Nu s-a putut depăşi starea de prizonierat a mentalului inoculat de fostele propagande. Nici nu avea cum. Nu putem produce noutatea decât din propria-ne cămară. Am încă mari aşteptări de la însănătoşirea Forumului şi revenirea lui la scopul pentru care s-a născut. Să scape de panegiric şi oda trecutului şi să privească în jur pentru a vedea cum trebuie să mergem înainte,- alături de cei tineri!- care nu ne prea caută .Pentru mine, cu tot disconfortul unor refulări, gen atac la persoană, a fost locul unde mi-am spus pe față opinia și am cunoscut oamenii cu bunele și mai puțin bunele lor. Forumul este, la zi, fața spiritului cultural al Râmnicului .Mi-l doresc o atitudine militantă și respectată în spațiul public, un reper necesar de care să se țină seama în decizia instituțională” (M. Sporiş).
Redăm, pentru comparație, textul măsluit, sub scuza că ocupa prea mult spațiu, deşi articolele pe care şi le-au permis, cu păreri personale, erau destul de mari ca spațiu… (De! Unii sunt mai egali decât alții!):
„Față de ceea ce şi-a propus prin Statut, cred că, în general, forumul și-a îndeplinit misiunea asumată (???!!! s.n), chiar dacă, personal*, aş fi vrut ca această asociație să fi fost, la înființare, una din structurile organizatorice culturale născute pentru un obiectiv consonant cu zbaterile României – să acceadă cu propriile-i bagaje, în Uniunea Europeană. (…) Pentru mine, cu tot disconfortul unor refulări, gen atac la persoană, a fost locul unde mi-am spus pe față opinia şi am cunoscut oamenii cu bunele şi mai puțin bunele lor. Forumul este, la zi, fața spiritului cultural al Râmnicului .Mi-l doresc o atitudine militantă şi respectată în spațiul public, un reper necesar de care să se țină seama în decizia instituțională (M. Sporiş).
Observație: Nu fac nicio referire la STATUT şi nu trag concluzia că „în general Forumul şi-a îndeplinit misiunea asumată”! Aici începe cenzura şi justificarea ei. Mi se invocă Statutul, ca apoi la p.68 să mi se impute că nu-l cunosc.
*Nu am participat la fondarea asociației ca persoană fizică, în nume propriu!, ci ca reprezentat al Consiliului Județean și președinte ales la Comisiei de cultură-învățământ, și din această postură aveam așteptările. Nu este opinia unui ins oarecare, cum se sugerează de către cenzorul de serviciu!
Capitolul II. Forumiștii despre ei însiși și despre Forum, este o mostră de improvizație pentru un volum omagial editat pe bani publici. Capitolul conține 46 recuperări biografice, un fel de CV-uri ale unor forumiști și non forumiști (ușor de găsit și în alte dicționare!), cu ştate vechi, ori mai noi în asociație! Lipsesc, deși sunt în viață CV-urile fondatorilor: Traian Sabău și Toma Mihaescu, deși cele de la răposații : Titu Georgescu și Petre Petria au fost recuperate (din dicționarele la îndemână!). Între cei consemnați în capitol referiri la Forum nu au făcut, decedații, cei plecați în altă parte, cei care nu au mai prea dat pe la Forum, deși aici sunt menționați pentru a da greutate demersului. Între cei fără puncte de vedere privind Forumul, din lista de 46 menționăm: Andronie Dumitru (fondator), Gheorghe Bonciu (fondator), Adina Enăchescu (…), Titu Georgescu (fondator), Grevuțu Vasile, IPS Irineu (fondator), Costea Marinoiu, Ion Măldărescu, Doru Moțoc (fondator), Petre Petria(fondator), pr. Nicolae State-Burluși, Gheorghe Vieru (fondator). În listă apar și femeile venite pe parcurs în Forum: Adina Enăchescu(simultan în mai multe asociații literare!), Elena Georgescu (membră din 2001!), Elena Rotomeza (2007), Violeta Scrociob (2014), Maria Șufană (2012), Marinela Capșa Belu (2014). Între pozițiile consemnate privind Forumul, am constatat reformularea în ceea ce mă privește și inventarea poziției luate de Petre Cichirdan, care nici nu dorea să apară în volum!. Poziția lui Eugen Petrescu este a unui non-forumist, după cum spune chiar el de retragerea din anul 2008 („activitatea mea în Forumul Cultural al Râmnicului a fost una de scurtă durată, martie 2007- iunie 2008, când m-am retras din motive speciale.”). Dintre membrii mai noi remarcăm: Ştefan Stăiculescu (2011), Gheorghe Cărbunescu (2011), Dragoș Gheorghe Călinescu (2013), Mihai Călugărițoiu (2014), Gheorghe Nicolăescu (2015), Traian Roman (2015).
Vom intra într-un dialog virtual cu opiniile exprimate în volum de membrii… cu greutate ai Forumului, dar și cu cele a mai noilor veniți, care văd lucrurile și din altă perspectivă. O facem cu materialul pus la dispoziție în volum, fără a avea în acest moment vreo informație că li s-ar fi putut interveni în text de cenzor… (până la proba contrară vom dialoga cu cei creditați cu opinia!)
1. Nelu Barbu spune: „… din cauza tranziției care nu se mai termină, apariția Forumului a constituit o ploaie de mană pentru rodul, abundența și belșugul culturii vâlcene.”p.70. Nu vreau să-ți răstălmăcesc spusa, dar pot observa că o ploaie de mană, urmată de un soare arzător, ne cam compromite rodul, abundența, iar belșugul se transformă în datoriile provocate de… pagubă!
2. Dumitru Bondoc: „…în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului m-am consacrat definitiv ca autor de monografii cu caracter istoric, dedicate în principal localității mele natale Costeștii Vâlcii.” Serviciile aduse culturii naționale sunt mult mai mari decât cele pe care le prezinți aici, cu modestie. Ai însemnat un forumist adevărat, de la care ar putea lua modelul tocmai cei pe care îi creditezi ca modele. Îți mulțumesc aici și pentru lucrările dedicate, istoriei căii ferate pe Valea Oltului, pentru cea dedicată partizanilor din muntele Arnota și mai ales datorită implicării totale în restabilirea unor adevăruri incomode. Ești un forumist care a dat imens Forumului și a primit, cum era firesc, respectul tuturor!
3. Marinela Capșa: „Apartenența mea la FCR este șansa mea de-a mă întâlni cu mulți intelectuali vâlceni iubitori de frumos, cât și posibilitatea de-a înțelege mai bine starea de spirit locală și națională… (…) Consider că Forumul trebuie să devină punctul central de unde să pornească celelalte inițiative pe plan cultural, să existe o mai bună colaborare cu toate instituțiile de cultură din municipiu și județ”. Da, stimată doamnă, venită în Forum doar de doi ani, v-ați dumirit repede privind rostul asociației și asupra calității membrilor. Propunerea pe care o faceți ne arată așteptările dvs., în legătură cu poziționarea și funcționarea Forumului în mediul cultural județean. Lucrul acesta l-a urmărit și Consiliul Județean, încă de la înființarea din 2001. Au trecut 15 ani de atunci. O tempora, o mores!
4. Dragoș Gheorghe Călinescu (Este unul dintre tinerii veniți spre Forum, acum 3 ani. Are 38 de ani): „Deși la prima vedere Forumul Cultural râmnicean implică anumite principii etice ce ar putea părea rigide, totuși, sub această mască a reușit să dezvolte esteticul ca desfășurare a umanului…”p.74. Evaluare exactă! Aici începe marea minciună! Alunecarea de la misiunea etică a Forumului, spre latura estetică a creațiilor în special în domeniul literar, din sfera de acțiune a altor organizații culturale (vezi Societatea Culturală „Anton Pann”, de exemplu!), este deviație de obiectiv, mascată- bine zis!- prin bunele și umanistele intenții, apropos de intențiile bune cu care este pavat drumul… minciunii ! Apoi la cele spuse mai jos:„Forumul rămâne un exemplu de dezvoltare, ce vine în ajutorul semenilor din toate domenile, prin reușita membrilor ca parte componentă a societății și a mediului academic pe care îl promovează în mod susținut în toate împrejurările…” Este evidentă constatarea cu referința la mediul academic! Trebuie doar spus că este vorba despre mediul academic surogat, adus în peisaj de economia de piață. În cadrul Forumului vor fi fost, în cei 15 ani de viață, mulți angajați cu soldă (să o numim, totuși, plată în … arginți!) la Universitatea „Spiru Haret”, iar fenomenului Haretismului i-a fost dedicată multă energie… Chiar volumul omagial are pe coperta I bustul în bronz al lui Spiru Haret din incinta sediului vâlcean… al filialei universitare.
5. Mihai Călugărițoiu: „… am îndrăznit să cer sprijin domnului prof. dr. Ion Soare și domnului conf. univ. dr.Ioan Șt. Lazăr, în vederea lansării romanului Vijulia al scriitorului Gheorghe Nicolăescu, în anul 2013. Susnumiții au răspuns călduros solicitării mele și m-au încurajat să le cer ajutorul și la lansarea scrierii monografice File din istoria comunei Șușani (2013), elaborată de scriitorul având origini șușenene ca și mine, Gheorghe Nicolăescu. Ulterior, invitația de-a face parte din Forum ne-a onorat și responsabilizat, amândoi devenind membrii în anul 2014…” Frumos gestul persoanelor amintite! Nu înțeleg însă ce legătură are Râmnicul cu Șușanii? (nu avem nicio filială pe acolo!) Apoi cum poate fi angajat Forumul, fără aprobare, de persoane din Forum? Chestiunea culturală în cauză ținea mai mult de „Anton Pann”! În discuție au fost doi creatori, cu creațiile lor… înainte de a fi membrii! Oricum bună secvența, privind funcționarea statutară …! Îmi permit o glumă: șușe…nene! Domnul Mihai Călugărițoiu, este evident un om de atitudine și cu spirit de observație. El observă imediat problemele interne ale Forumului:„Dincolo de disputele culturale, ideologice și chiar organizatorice, FCR își merită pe deplin numele…” Cu observația noastră că cearta nu este neapărat… dezbatere, și că tonul ridicat nu este semnul adevărului, cu atât mai puțin al autorității!
6. Gheorghe Cărbunescu: „…Membrii organizației desfășoară o activitate fără arginți, adică de amorul artei, deci neremunerată, conform unor programe anuale, în vederea promovării artei și culturii în toate domeniile. În general ei își editează pe bani proprii lucrările. Consider că față de competența și profesionalismul membrilor săi, față de mișcarea culturală ce o desfășoară, organizația este folosită într-un procent foarte mic, de către conducătorii administrativi, în vederea promovării culturii, aceștia mulțumindu-se doar să bifeze, activitățile ca și cum le-ar fi organizat ei, dar la care, în fapt, nu au avut vreo contribuție!” p.77. Scurtă și cuprinzătoare analiza diagnostic a forumistului autentic. A celui care s-a zbătut pe cont propriu să ne apropie de Basarabia și să ținem vie flacăra unionistă! Cu alte cuvinte în general membrii asociației, cei mulți, nu trebuie confundați cu conducătorii și dintre aceștia cu câțiva care și-au făcut mendrele, promovându-se narcisist pe ei înșiși, sub acoperirea și pe cheltuiala Forumului. O analiză la îndemână, privind sprijinul editorial, activitățile preluate cu încredințare, bine plătită, dar în crasă incompatibilitate, apoi construirea podiumului personal, ne poate ușor dumeri. (Ce valori domnule? Valorile suntem noi! Noi suntem cetățenii de onoare ai orașului! Noi dăm ora exactă în cultura locală! – o banală statistică este edificatoare, privind medalioanele, cetățenia de onoare și lucrările dedicate, încrucișat, unii altora!) .
7. Cichirdan Petre (opinie construită de Ion Soare!): „L-am întrebat pe artistul Petre Cichirdan, ce părere are despre asociația numită F.C.R. Repezit și impulsiv cum e, s-a răstit ca de obicei: – Ce părere să am, domnule? Ce întrebare e asta?!. Apoi, tot ca de obicei, adică trecând la o stare de spirit total opusă, s-a liniștit dintr-odată, ba chiar mi-a zâmbit prietenește: – Auzi, măi, cred că Titel (Zărnescu, n.n.; I.Soare… qued!) avea dreptate când mi-a spus ce mi-a spus! – Ce ți-a spus domnule? – Păi a zis că dacă nu veneam la Forum, eu nu realizam nimic din ceea ce am făcut în ultimii ani!! E cel mai frumos răspuns pe care ți-l pot da la întrebarea ta! Cred că a avut perfectă dreptate! p.78 – conchide I.S, în locul celui ce nu a vrut să fie inclus în volumul omagial și nici să-i fie fabricată opinia! Aici putem constata denigrarea unui forumist autentic. Poziția lui Petre Simion Cichirdan față de prestația Forumului este foarte clar exprimată în presa culturală, iar în spațiul cultural național este pusă-n evidență, nu ca doar forumist, ci ca artist polivalent de foarte multă vreme afirmat. Explozițiile naționale organizate (Cluj, București, Craiova, Târgu Jiu… ) înainte de intrarea în Forum, dar și după – fără implicarea Forumului!, prezența la simpozioane naționale (invitat ca personalitate culturală afirmată, nu ca forumist!), revistele culturale apărute sub îngrijirea sa (Povestea vorbii 21, Cultura Vâlceană, Forum, Seniorii etc.) contrazic eticheta strâmbă și sentința pusă în gura sa, într-un anume context! Era însă nevoie de greutatea spusei unui forumist (așa cum îi vedem noi chipul, unuia autentic!) pentru legitimarea unei asociații îmbolnăvită grav de câțiva… interesați! (adică cu altfel de interes, decât obiectivele stipulate în invocatul Statut!).(Vezi Nota 1)
8. Eugen Deca (fondator): „Primii cinci ani ai de după înființarea Forumului au constituit o perioadă rodnică. În anumite privințe, asociația a avut un rol de coordonare a unor proiecte, mai ales că o bună parte dintre membrii ei participau ca reprezentanți ai instituților în care activau, la inițierea și implementarea diferitelor programe, cum erau, de pildă cele legate de sărbătorirea unor momente din istoria poporului român”.p.80. Analiză corectă! Numai că „buna parte din membrii”, așa după cum ne arată lista fondatorilor și a primelor consilii de conducere, ni-i arată pe reprezentanții instituțiilor, majoritari. Apoi vom observa forumul… partener la acțiunile instituțiilor (unde instituțiile publice, ori alte ONG-uri, erau organizatorii, iar forumul aducea participanții (vezi ideea lui Cărbunescu cu… bifatul acțiunilor!). Să observăm aici (Episcopia, Primăria, Arhivele, Muzeul, Univ „Spiru Haret”, Colegiile și școliile din Râmnic (uneori din județ!), Biblioteca, Garnizoana, Jandarmii, Societatea culturală Anton Pann, Seniori, Cultul Eroilor etc.) Pe acest mod de lucru, asumarea rezultatelor tuturor, prin supralicitarea editorială a creat senzația că forumul este peste tot. Lucrul acesta fiind facilitat și de faptul că majoritatea forumiștilor prestau, simultan, și la alte ONG-uri (Anton Pann, Antim Ivireanul, Pro-vita, Cultul Eroilor, Pons-Vetus, Academia olimpică, Artemis, Dochiana, Pro-democrația etc.).
9. Nicolae Dinescu Mărăcinescu: „Pentru dinamizarea și revitalizarea întregii activități a Forumului Cultural al Râmnicului ca structură organizatorică culturală, aș veni cu ideea de-a se înfința în localitățile mai mari ale județului, filiale de sine stătătoare, puternice, conduse de oameni serioși, care să coordoneze cu mult simț organizatoric întreaga activitate culturală din localitatea respectivă și din zonă.” p.81, Revitalizare, dinamizare? Cuvinte cheie! De acord! Soluția propusă, încercată fără succes prin cluburile olimpice din teritoriu (fără activitate –forme fără fond!), prin filialele moarte, înființate de Anton Pann (ex. Greblești!), chiar ale Forumului, cu singura reușită la Călimănești, rămâne un paleativ, pentru că, aveți toată dreptatea!, este nevoie de lideri „serioși” cu „simț organizatoric” și adăugăm noi, de mare caracter și care să nu-și urmărească scopul măririi personale, ori al vreunor interese obscure, ci să fie dedicați unei misiuni civice, în deplină credință și transparență. Greu însă, într-o perioadă tulbure în care moralitatea nu pare să mai fie la ea acasă în societatea românească, iar voluntariatul pare doar un deziderat, acel supraabuzat dicton : „doctori fără de arginți!”
10. Ilie Gorjan (o voce repectată, o atitudine militantă, un creator prolific): „…Sub egida Forumului se editează publicații al căror conținut te impresionează printr-o înaltă ținută științifică și literară, prin divesitatea subiectelor abordate, prin stilul editorial de excepție practicat de către colectivul editorial. Îmbucurător este faptul că aici se respectă tot timpul principiul latin (…) mulți știu multe, nimeni nu știe totul.” p.87. Nu vrem să răstălmăcim o opinie, dar constatăm niște nuanțe. Forumul este o posibilă editură… fără licență? Stilul editorial practicat (vezi chiar editorialele partizane ale revistelor, semnate cam de aceeași persoană! nu reflectă, întotdeauna, poziția Forumului în ansamblu, ci părerea personală a editorilor în numele organizației! Dar ne lămurim prin invocarea principiului latin – multi multa sciunt, nemo omnia! – că n-ar fi bine să știm chiar totul și să-și facă unii mendrele, cum de fapt se cam întâmplă cu larga noastră bunăvoință și spiritul păcii cu orice preț, indiferent de consecințe!
11. Dumitru Lazăr (fondator): „…(e demn de reținut că sărbătoarea aniversară a Forumului nostru – supraviețuitor omologului său național- coincide cu Anul Comemorativ al Sfântului Ierarh Antim Ivireanul și cu anul omagial al Tipografilor Bisericești)…”p.90. Remarcăm afirmația și încercăm o explicație. Partizanatul Forumului la eșicherul politic local și dăinuirea în puterea locală a stângii, post frontul-salvării a salvat, în parte, asociația și nucleul dur provenit din vechile instituții de propagandă. Prezența masivă a haretiștilor angajați în Forum și a reprezentanților instituțiilor publice, slujitori cauzelor, a însemnat alt pilon de susținere. Binomul cu Arhiepiscopia Râmnicului (prezența ierarhilor în conducere și susținerea logistică!) a estompat culoarea roșie și a mascat cumva prezența ateilor reconvertiți în Forum, ba le-a dat un avânt, demn de Ion Iliescu- libercugetătorul!
12. Ioan Șt.Lazăr* (fondator, fără susținere instituțională, la inițierea asociației, dar conducătorul Fundației „Antim Ivireanul”): „Pentru mine FCR este o matcă a vieții cultural-științifice, spirituale și artistice din Râmnic și din județ, în care se adună și se confruntă idei constructive, iar prin exponenții lor, se plămădesc noi opere și noi tradiții care, valorificând patrimoniul trecutului, duc mai departe, în mod creativ, nobilul spiritus loci.”p.91. O matcă veche, plină de noi oportunități și împliniri personale! Titluri, operă, mărire publică, dar și regrete față de o perioadă glorioasă, atunci când ne amintim ce activitate rodnică au avut instituțiile conduse cu pricepere în altă perioadă. Continuitatea? Fără înnodarea firului rupt de închisorile și lagărele potrivnice și recuperarea spiritului autentic românesc, încă sub multe îndoieli suspecte, nu se poate vorbi de un spiritus loci! Îmi amintesc aici că „Academia de sub pământ”, „Ideea dacistă”, „Posada”, „Partizanii din munți”, „Constantin Brâncuși”, „Mircea Eliade” au apărut în peisajul spiritual-cultural, dinspre alte direcții, pentru mănunchiul continuității, alături de alte lucruri lăudabile pe care le-ați promovat (B. Anania, A. Ivireanul…).
13. Petru Pistol: „FCR se dovedește fidel lexemului de origine, punând și el la un loc marginile de județ…(…) Avem și proba timpului,… ani de împliniri și de înfrângeri. Adaugă-se și o condiție indispensabilă: fiecare să sugrume în el, în el, nu în celălalt, germenii ambiției, sumeției. Chiar și ai științei de carte, cu atât mai mult ai neștiinței, ai iluziei științei, aceasta din urmă grav păcat în panoplia de idealuri cetățenești ale filosofului atenian.” p.101. De acord cu ceea ce considerați că este, prin definiție, un Forum, și ceea ce ar fi trebuit să fie prin intenția pentru care a fost creat. Numai că dimensiunea etică a dezbaterii, după cum constata un tânăr lucid, și-a neglijat-o, alunecând spre aceea de suport al creației culturale, adică în planul estetic. Ca întindere geografică, de ce credeți că se solicită înființarea de filiale ? Nu contează în afara Râmnicului decât dacă se întrezărește o acțiune susținută local (material,ca în cazul D. Drăghicescu, de ex. la Măciuca). Nu prea cuprinde… județul, ceea ce nu-i o problemă, dar nu are recunoașterea totală nici în Râmnicul pentru care a apărut! Subscriem sfatului consemnat, dar nu fără observații: cum vă explicați hemoragia de titluri academice, ivite în proximitate, chiar în forum, și parada excesivă cu acestea, dacă nu ca o sumeție de prost gust, chiar adevărate fiind (nu doar o oportunitate pentru legitimare profesională, ori cerință de acreditare!)? Cum vă explicați tribunele de onoare în care ne urcăm să nu fim uitați, aproape din cinci în cinci ani? Că dintre noi, cetățeni cu toții onorabili ai orașului, am ridicat mai cu moț vreo câțiva cetățeni de onoare? Aveți dreptate că trebuie să învățăm măsura! Dar se pare că, așa cum sesizați, marea înfrângere stă în noi înșine, în vanitatea noastră exagerată, în frustrările de-o viață care trebuie răzbunate, neapărat la bătrânețe. Și vai, ce îmbărtrânit este Forumul nostru și cât este de bolnav…
14.Mihai Popa: „FCR este, în plan cultural, o asociație credibilă. Pentru cunoașterea acțiunilor inițiate și organizate pe plan local și în afara județului, i-ar trebui un program tip pliant care să-i facă cunoscute acțiunile. Pe viitor conducerea să-și propună sprijinirea realizării de asociații asemănătoare, în alte localități urbane, precum municipiul Drăgășani, orașul Horezu ș.a.” p.102. De acord în ceea ce privește calitatea majorității membrilor. Apoi nu mi se pare normal ca o asociație care ar trebui să fie proactivă (apropo de dezbatere și comunicare rapidă!) să nu fi aflat de INTERNET, să nu aibă un site, cum au toate asociațile similare din țară. (pe care îl are și Societatea Culturală „Anton Pann”, Cultura Ars mundi, amărâtul meu sat Robești, dar și mulți dintre forumiști, luați individual!). Cât privește rețeaua de forumuri locale? Mi se pare utopică atâta vreme cât capul-dispecer este rămas prin… evul mediu, ca viteză de ființare, în era cunoașterii!
15. Elena Rotomeza: „FCR s-a dorit încă , de la înființare, o tribună de dezbatere și valorizare a patrimoniului cultural, tehnic și științific din județul Vâlcea…(…) p.105 . Raza de acțiune trebuia să fie municipiul, apoi, după un anume rodaj ar fi urmat extensia, modificarea Statutului… Ideea de tribună de dezbatere a fost în bună măsură desconsiderată. Nu s-au promovat dezbateri, privind dezvoltarea tehnico-edilitară, strategiile culturale, nu ne-am pronunțat instituțional asupra unor probleme de interes, ba am și călcat uneori pe … becurile morale, prin hotărâri blamabile.
16. Violeta Scrociob: „Din punctul meu de vedere, FCR este o structură care reunește o mare parte a oamenilor de cultură importanți ai Vâlcii…”p.106. Cu mențiunea că sunt mult mai puțini –plătitori de cotizații! – decât la Societatea Culturală „Anton Pann”, căreia forumul i-a cam încălcat domeniul de definiție: câmpul creației culturale/planul estetic, în loc să-și vadă de tribuna dezbaterilor, atât de necesară clarificărilor în arena publică cu cetățenii tot mai debusolați și dezorientați de o comunicare media contradictorie și în redute partizane.
17. Maria Şufană (2012): „Primind cândva o invitație la FCR, din partea profesorului meu univ. dr. Alexandru Popescu-Mihăești, să particip la câteva întruniri ale asociației, acestea mi s-au părut interesante. Am continuat să particip, sfârșind prin a deveni membră a acestui ONG. Am fost susținută de toți membrii, îndrumată fiind mai ales de prof. dr.Ion Soare și prof. dr.I.Șt. Lazăr…(…) Consider că în asociație ar trebui atrași, sub o formă sau alta, mai mulți tineri”. p.113. Este curios că dintr-o mulțime de studenți merituoși, forumiștii haretieni nu te-au convins decât pe dumneata! Apoi nu am prea înțeles ce modalități de atragere a tinerilor ai în vedere! Oricum ați sesizat corect că este nevoie, urgentă, de tineri în Forum.
Precizăm faptul că au fost în cuprinse și opinii-laudatio, fără vreo propunere, exprimând mulțumirea forumiștilor și angajamentul slujirii cu forțele lor activitățile viitoare ale Forumului :Elena Georgescu, Nicolae Daneș, Marian Pătrașcu, Paul Stănișor, Gheorghe Sporiș, Traian Roman, pr. Constantin Mănescu.
Redăm în continuare opiniile conducătorilor, implicați direct în conducerea executivă a Forumului, cei care trebuie să își asume starea de fapt:
1. Alexandru Popescu-Mihăiești (președinte executiv din 2004!): „Există, în Vâlcea, un număr însemnat de cărturari valoroși care și-au unit eforturile în asociații culturale productive, așa cum s-a constituit și Forumul Cultural al Râmnicului. (…) Adevărați doctori fără de arginți, ei trudesc zi de zi pentru a adăuga noi podoabe cultural-spirituale, ștințifico-tehnice și artistice, frumoasei și binecuvântatei zone a județului Vâlcea”. p.103.Cu tot regretul, această opinie, (completând cumva… „Prefața” –p.12-13!- ,unde se confundă datele de naștere (21 martie 2001, nu 6 aprilie 2001, pentru ședința de constituire!), și se insistă pe ideea unui fals voluntariat ), nu reprezintă opinia principalului responsabil, ci cuvântul festiv al unui om implicat, doar festiv, un împăciuitorist, confundând ideea de clemență, cu acoperirea abuzurilor, în funcționarea structurii conduse. Nevoia de pace interioară, cu orice preț, a încurajat neregulile, Au profitat câțiva interesați, pentru care nu stă în picioare ideea cu voluntariatul, fără arginți, fără avantaje de-un anume fel! Slăbiciune se numește și pasivitatea unei organizații cu un Statut înghețat de la înființare, cu reguli de funcționare (regulamente, proceduri!) adăugate după 14 ani ( vezi ROI, din 2015), fără analize corecte, privind respectarea Statutului (măcar în Adunările Generale! Sperăm că se păstrează PV de atestare a lucrărilor, etc.). Lipsa unui președinte, realmente executiv, a costat mult Forumul, iar volumul omagial spune multe despre acest lucru, la o analiză corespunzătoare.
2. Gheorghe Dumitrașcu (secretar general din 2001): „Forumul Cultural al Râmnicului, de la întemeierea sa a devenit un model de continuitate și creativitate spirituală…(…) membrii săi care îmbrățișează cu căldură și dăruire cultul voluntariatului, asumarea și răspunderea de a duce mai departe tradițiile culturii naționale și locale, adaptate la noile condiții ale evoluției contemporane…(…) consecvența în păstrarea echidistanței politice, a preocupărilor îndreptate cu perseverență spre păstrarea și promovarea conștiinței naționale în aceste vremuri tulburi și confuze în care se zbate țara noastră.”(p.82) Știm bine că secretariatul… ține scorul, istoricul face cronica, în baza a ceea ce a fost. Dar evaluarea evenimentelor și stadiilor prin care a trecut Forumul rămâne părtinitoare și tributară sistemului de evaluare. Ați exprimat aici și în articolul de fond, cu istoria de15 ani a Forumului, ceea ce ați fi dorit să se realizeze plenar. În parte s-a reușit, însă hibele cele mari trebuie strigate în gura mare! Care continuitate? În ce? Care cult al voluntariatului? Acela în care fiecare a urmărit vreun avantaj pentru sine? Sunt multe situațiile consemnate în volum din care reies aceste… oportunități! Că nu am înțeles, că nu înțelegem nevoia integrării prin cultură în Europa, din care suntem parte? Am susținut vreo 5 conferințe acestui deziderat despre care volumul de față, nu suflă vreun cuvințel! Că nu avem o strategie, ca document de lucru aprobat, nici după 9 ani de la intrarea în Uniunea Europeană? Că ne plângem mereu de pierderea identității și facem din acest mesaj o spaimă publică? Mă bucură faptul că recunoașteți că sunt multe de îndreptat și că oricând poate fi un nou început, dezbărat de toate neajunsurile. Oamenii Forumului au dreptul la acest lucru!
3. Ion Soare (fondator, venit ca dublură de la Arhivele Statului, pentru vasta sa experiență (?!)): „Consider că FCR a fost, încă de la înființare, una din structurile organizatorice culturale cele mai temeinice care și-au desfășurat activitatea în județul Vâlcea. În ciuda unor perturbări și a unor disfuncțiuni ( firești, până la un punct!) din cadrul asociației, aceasta a funcționat cel mai adesea, ca o autentică instituție, pe bază de programe anuale întocmite și îndeplinite cu competență și responsabilitate, contribuind efectiv la stimularea, dezvoltarea și promovarea culturii și spiritualității zonei, a creatorilor vâlceni din toate domeniile” (P.107). O adevărată artă a dezinformării și cosmetizării unei realități se vădește aici, dar și în articolele de sinteză (unul în nume propriu, altul împreună cu Gh. Deaconu, dar și în celelalte – cenzorul cu reformulările, reclamate de titulari! p.45-62). Forumul nu ar fi fost nimic dacă nu ar fi fost acolo în toate ipostazele posibile : coordonator, autor, ilustrator, corector, tehnoredactor, editorialist, mentor, nume și prenume, doar inițiale, pseudonime (J.Suno, Razeș), făcător și șef de reviste, naș de botez (vezi: „Badea Cârțan”!), secretar (pentru…documentarea și funcționarea forumului) – este cam peste tot unde este vorba de executiv și nu se pune problema unui voluntariat… fără arginți. Cel mai rău este, nu faptul propriilor concluzii interesate, ci intervenția cu bocancii cenzurii în spusele altora, cu modificarea convenabilă a textelor, cum semnalam mai sus, și cum am tot reclamat-o prin consiliile de conducere. Referitor la buna funcționare a Forumului o întrebare: Cum a putut funcționa, fără un Regulament de Organizare și Funcționare – cerut expres de Statut? Simplu! Pentru cei ce au abuzat mereu interpretarea statutului, pornind chiar de la poziționare în câmpul cultural, obiective, strategii (niciodată adoptate ca modalitate de lucru!), era un mediu favorabil. Autentică ? Da! Mimând caracterul instituțional, pentru o asociere cu caracter mai mult informal! Aici arhiva – în 15 ani de existență, s-ar putea să existe pentru a se descifra funcționarea instituțională!- este dovada care ne poate susține concluzia! S-ar afla de acolo (măcar PV care să arate prezența la întrunirile statutare și respectarea STATUTULUI, foarte des invocat, la nevoie!) temeinicia funcționării… fără reguli ferme și lipsa unui management instituțional, numai bun pentru subminarea autorității, a deciziilor fără acoperire în votul consiliului, ușa din dos a… descurcăreților, etc. Asumarea reprezentării Forumului, fără mandat, substituindu-se secretarului general, pe fondul pasivității președintelui executiv – conform STATUT, neamendată ca atare, a dus la multele disfuncțiuni reclamate și la multele conflicte interne, privind funcționarea, nu din confruntarea atitudinilor, privind cultura, spiritualitatea, etc.
4. Gheorghe Deaconu (fondator, coordonatorul Clubului Oamenilor de știință și artă – cadrul statutar în care trebuia să se desfășoare, săptămânal, activitatatea Forumului (v. STATUT art.9, art.10)): „Ceea ce am făcut ca… (…) se cunoaște din sursele documentare și inclusiv din prezentul volum… (…) Mult mai profitabil în actualitate – deopotrivă pentru Forum și pentru mine – este să recunosc, onest, obiectiv, ceea ce nu am făcut ca forumist: (1) nu am asigurat funcționarea permanentă a Clubului…; (2) nu am avut tenacitatea să acționez pentru finalizarea programului cultural-științific, prilejuit de centenarul SPIRU HARET (2012) pe care îl consider cea mai semnificativă inițiativă a Forumului în 15 ani de existență; (3) am abandonat colaborarea pentru editarea Studiilor vâlcene; (4) nu m-am implicat consecvent în viața și problematica internă a asociației, n-am fost totdeauna solidar cu eforturile și frământările forumiștilor; (5) nu am reușit să conving (… ) că vocația și misiunea Forumului trebuie să depășească salahoria culturală și mărginirea provincială, aspirând spre asumarea unor proiecte de anvergură națională, capabile să propulseze identitatea și personalitatea culturală a vâlcii ca spațiu al localismului creator. Într-un cuvânt, nu cred că am onorat, pe deplin și până la capăt sintagma intelectual haretian cu care m-a acreditat, cu ani în urmă prietenul Ioan Șt. Lazăr, un model valid și viabil de neoharetism” (P.79). Lămuritor întru totul! Spirit autocritic, onestitate într-un bilanț cu hibe, prezentat de ceilalți în roz. Forumul nu a funcționat, decât sporadic, cum fusese gândit în Clubul propriu, cu frecvență săptămânală. (O statistică pentru cei 15 ani de Forum, cu săptămânile aferente, ar trebui să o deducem din programele riguroase, invocate de I. Soare!). Slavă Domnului! cu… Spiru Haret, care a transformat Forumul într-un fel de fundație specială cinstirii lui. (Dacă ar fi fost așa, nu ar fi prea multe de comentat, de cârtit, despre excesul de manifestări dedicate, nu doar în anul comemorativ, dar continuu acestei mari personalități!) Suntentem pe aceeași lungime de undă când sesizați că misiunea de îndeplinit a Forumului, ar trebui să fie una consonantă zbaterilor culturale naționale. (însă ne diferențiem când este vorba de umbrela politică, amintindu-mi discursul dvs. la Forumul Național, din 2002, din sala Ateneului Român.) Despre cauzele auto izolării într-o nișă a Forumului, le putem pune pe travaliul neobosit la Editura „Fântâna lui Manole”, totuși un bun partener editorial al Forumului , dar mai ales ca Manager al SC Ateneul Meșterul Manole. Oricum titlul de cetățean de onoare al Județului Vâlcea, este probat aici prin onestitatea mărturiei privind funcționarea Forumului.
5. „I. St. Lazăr, ca membru fondator, în Forum, s-a manifestat editorial, susținând cu bune rezultate funcționarea Fundației Sf. Antim Ivireanul” pe care o conduce, haretismul (ca profesor angajat la Spiru Haret, cu o frumoasă cariera academică!, valorificată apoi și la Univ din Pitești). Facem completarea aceasta, domnia sa fiind unul dintre conducătorii influenți ai Forumului;
6. Gheorghe Pantelimon (venit în 2003): „Printre obiectivele fundamentale și direcțiile de acțiune ale Forumului, înscrise în statutul său, se află și promovarea unui dialog sistematic, permanent între societatea civilă și Primărie, domeniu în care există mari rezerve nevalorificate. Pe baza unor studii temeinice și analize, Forumul poate să furnizeze informații și să facă propuneri utile autorităților județene și locale, care să le ajute în adoptarea unor decizii fundamentale în domeniul activității culturale și educative (…) Se impune o coordonare sistematică, mai fermă a întregii activități . În opinia noastră, Forumul Cultural se află în fața unui examen exigent care presupune perfecționarea propriei activități în conformitate cu noile cerințe și exigențe ale perioadei pe care o parcurgem…(p.97). No coment! O analiză realistă care pune degetul pe rană! Forumul să devină forum în cetate și să fie un suport al deciziei publice pentru cei îndrituiți prin votul cetățenilor. Credem că trebuie urgent amendat Statutul, ( Dovedit cu lacune și neclarități, depășit de starea de fapt a societății românești!) , concepută și aprobată strategia, precum și adoptarea unui Regulament de Organizare și Funcționare, suport unui management cultural, demn de o organizație cu oameni valoroși!
NOTE:
1. Măsluirea lui Ion Soare. Iată adevărata remarcă, scrisă de Constantin Zărnescu: „Graficianul, publicistul, sculptorul Cichirdan a avut drept colaboratori permanenţi oamenii Forumului Cultural al Râmnicului, o societate de elită, de intelectuali, dăruiţi condeiului, de diverse profesii: medici, avocaţi, militari, ingineri, filologi şi istorici, preoţi, arhitecţi, muzicieni etc. Ceea ce le era oprimat, restrâns, interzis, cenzurat, înainte de 1989 (împreună cu Constantin Poenaru a lucrat la revistele samizdat create de acesta:1968 – 1971), le este îngăduit, permis, îndeplinit, azi – o fascinaţie, devoţiune, dragoste – faţă de litera sfântă, tipărită!, mântuitoare!” (Constantin Zărnescu, „Între Povestea vorbii 21şi CULTURA Ars Mundi – Oglinda lui Cichirdan”, CULTURA vâlceană, nr. 100, iulie 2014)
Mihai SPORIŞ – membru fondator, demisionat din Consiliul de Conducere, în semn de protest!
