Marți 17 ianuarie 2023 la Potlogi am participat la o întrunire a Forumului Național Cultural „Brâncoveniana” în calitate de invitat, fost laureat al concursului de poezie ediția a II-a, 2020, cu poemul „Doamne al tău rob valah și …Basarab” variantă stilizată (altă formă) a poemului cu același titlu pe care în 2017 l-am citit pe scena Teatrului Academic din Cernăuți (fost Evreiesc al Facultății de Farmacie) și care mi-a adus, în cadrul comunității românilor din Ucraina, titlul de Omul Anului 2017…În acest început de an 2023, Forumul mai sus amintit, la inițiativa primarului comunei Potlogi, Viorel Drăghici, numit după decesul lui Nicolae Catrina – fost primar – a premiat pe câștigătorii edițiilor 2021 și 2022, cu cărți, fapt pentru care a fost organizată această reuniune a Cenaclului Literar condus de Valentina Vasile, inimos profesor din Potlogi, autor de cărți cu profil istoric și care este ajutată de un colectiv de elită din Tărgoviște și București din care nu lipsesc nume precum: George Coandă, Marian Ilie, Aureliu Goci, Nicolae Georgescu, Doina Rizea Georgescu, Doina Ghițescu, Gabriela Banu, Vilia Banța, Claudia Voiculescu, Corneliu Zeană, Florentina Chifu…Iată, teribilă componență! De asemenea, juriul care hotărăște soarta participanților la concursul de poezie patriotică este și el în următoarea alcătuire: Președinte de onoare – George Coandă, Directorul Forumului – Valentina Vasile; Președintele Juriului – Aureliu Goci; Membrii Juriului: Vilia Banza, Constantin Voicu, George D. Piteș, Marian Ilie. Ședința din acest Forum, din ianuarie 2023 a fost deschisă de George Coandă: poet, jurnalist (vicepreședinte UZPR), prozator, istoric, fondator al Universității Valahia, și, da, rudă cu Henri Coandă, avînd venerabila vârstă de 85 de ani!
George COANDĂ: Astăzi ne-am adunat să punem punct, activității Forumului Național pe care îl ținem an de an și de cîte ori este nevoie când vine vorba de românism, de patriotism, de…Constantin Brâncoveanu și de Potlogi, unde se află acest castel brâncovenesc; aici, între Târgoviște și București, unde trebuia să se odihnească și să-și adune și organizeze gândurile, treburile, marele Domnitor, deschizătorul de nou drum în afirmarea acestei țări, Renașterii Țării Romînești, practic a României moderne. Suntem aici, grație acestui domn primar, Viorel Drăghici, și, cum spuneam, punem punct edițiilor 2021-2022 ale concursului de poezie patriotică fiindcă, în restanță fiind, dl primar ne-a anunțat că vrea să premieze material, cu cărți, pe câștigătorii acestor ediții trecute…Forumul Național este un punct național, un bun la fel, și Potlogii la fel, și vreau, de la început, să afirm că el caută să dea un răspuns acestui moment greu pentru iubitorii de patriotism și de națiune; în acest moment al Forumului de la Davos în care acești bătrâni ai Europei își dau mîna și se ridică împotriva națiunii și patriotismului! …sunt antipatrioți! Adică noi ne întâlnim astăzi într-o vreme în care patriotismul este criticat! Domnilor, nu poți să condamni o națiune pentru că ea este un dar de la Dumnezeu! Națiunile nu pot fi uniformizate. Fiecare națiune are un mesaj al ei!…Românii au un senzor al lor, care îi atenționează și-i ajută să nu dispară din istorie! Am un articol într-o revistă… „Salvarea românilor în condiții istorice imposibile” și acolo spun că românii s-au salvat pe sine înșiși când nimeni nu le mai dădea vreo șansă! Românii au energia ancestrală de a reînvia! Iar cei care vin împotriva noastră nu au astfel de energie… Românii au meritele și păcatele lor, cum spunea un mare academician român (Ion Aurel Pop). De aceea acum 5 ani am creat acest Forum Național și acest concurs național de poezie patriotică. Astăzi, ca și altă dată când ne-am întâlnit sub egida acestui Forum dar și al concursului de poezie, dați-mi voie să vă mulțumesc dumneavoastră, invitaților, că sunteți aici, prezenți; la fel și dumneavoastră, colegilor organizatori. Iată de la început doresc să-i mulțumesc acestui om care fotografiază și filmează, de la Râmnicu Vîlcea….și care a binevoit să fie aici prezent și astăzi, și care acum trei ani a primit marele premiu la acest concurs. Dați-mi voie să mulțumesc concurenților premiați și nepremiați care sunt prezenți aici sau nu, și care au participat la această ediție din 2022. Dați-mi voie să mulțumesc celor prezenți aici lângă mine, în stînga mea se află cel mai mare eminescolog în viață, dl Nicolae Georgescu!…Eminescu a fost unul dintre cei mai atipici istorici români… Lîngă mine, tot în stânga se află acest important poet și fost diplomat, militar de carieră, traducător din limba turcă, dl Marian Ilie!…Felicitați-l, a fost cu noi din prima zi a înființării Forumului și concursului de poezie (și noi îl felicităm pentru neobosita sa activitate pe internet de a ne informa asupra activității literare din întreaga țară prin prisma revistelor de cultură care apar on line sau PDF în tipar, n.red.)! Salutați-o pe Livia Banța, o mare poetă contemporană; este foarte greu să fii mare poetă, când toată ziua se perindă pe micul ecran mari poete (fete de fete, n.red.)! Iată, este prezentă, este prezentă an de an în juriul concursului, o mare prozatoare: Maria Dobrin!… Și G. Coandă prezintă în continuare alte personalități din sală, după care îi dă microfonul dnei Valentina Vasile… Doamne, ce a spus și această doamnă (am gîndit: femeie, n.red) în introducerea ei: „În cei 50 de ani de catedră, nu am trăit ce trăiesc astăzi…Un declin moral în ceea ce privește, înseamnă, cultivarea dragostei de credință!…de limbă!…de istorie! De declin moral privind cultivarea recunoștiinței față de bătrâni (ca în epoca prebabiloniană pentru fiii lui Israel, n.red)!…față de eroi! … Școala lasă în urma sa o pată albă, un spațiu gol. Așa ne-am refugiat în credință la Sfântul Altar aici la Potlogi, la Manăstirea Drăgănești, Mânăstirea Strâmbu…unde ne adunăm ca să putem avea un cuvânt care să fie auzit de Cineva…Și, iată, astăzi ne-am adunat din nou să putem cuvânta și începem cu dvs… Începem cu o altă abordare, una a dragostei. Astăzi, dacă cineva m-ar pune să aleg între oricare dintre bogățiile lumii și cele cîteva persoane de aici, i-aș spune: i-ați galbenii înapoi și lasă-mi mie plăcerea, dragostea pentru acest copil, Anais Badea, pe care îl rog să ne spună câteva poezii… Anais Badea recită două fragmente din două poezii învățate la grădiniță, după care cenaclul își reintră în drepturi…Microfonul trece la invitatul de onoare, Nicolae Georgescu!…
Nicolae GEORGESCU: După ce a murit Eminescu și au început să apară edițiile de poezii, publicul a început să se întrebe: bine, dar Eminescu era ziarist, ziaristica lui unde este? Acesta era ziarist, oarecum ciudat, pentru că în ziarul TIMPUL, nu a semnat niciun articol. La Timpul, toate articolele erau anonime. Se mergea pe ideea asumării de către redacție a opiniilor fiecărui ziarist în parte, acesta fiind principiul englezesc al presei din secolul al XIX-lea; celălalt principiu, de tip franțuzesc, era ca orice notă jurnalistică să fie semnată de autor. … Mie mi-a atras atenția ziarul cu care a polemizat Eminescu, ROMÂNUL. Una e să știi opera lui Eminescu, să știi articolele lui politice, sociale, culturale, ce scria el în ediții, și alta e să vezi cu cine polemiza, ce spunea adversarul! Așa, văzându-l pe Eminescu, acesta pare un spadasin dar duelul este dus de o singură persoană… Și, astfel, ca lucrare de plan la Biblioteca Academiei, mi-am luat tema aceasta de studiat: ROMÂNUL! Acesta era ziarul liberal al partidului de guvernare și care polemiza cu ziarul TIMPUL. Timp de șase ani, Eminescu, din 1877 până în 1883, a fost ziarist la acest ziar. Începe modest, ca redactor, iar în 1881, căruia eu îi spun anul scriitorului, anul de maximă activitate literară a poetului, devine redactor-șef, după o ședință parlamentară! În Parlamentul României!… vasăzică, în ziua de 13 martie 1881, se judeca presa și, mai ales, ziarul TIMPUL. Se citeau aricole din acest ziar de către liberali, care voiau să spună că ziarul Timpul instigă la revolte, la nesupunere civică, atacându-l chiar pe Domnitor!… cu moartea ș.a.m.d. Așadar, se cer măsuri drastice împotriva acestui ziar. Brătianu, însuși, intervine ca „pater patriae” (părintele patrei), și spune: în niciun caz să vă așteptați la ingerințe în lumea presei, așa ceva nu voi face, nu voi accepta niciodată vreo pedeapsă aplicată presei! Presa este garantul democrației noastre!… iar dacă se va găsi câte un ziarist indulgent, vom ști, foarte simplu, ca printr-un articol provizoriu de lege, să-l trimitem la o mănăstire să-și ispășească acolo păcatul. Din partea conservatorilor, aceștia răspund la fiecare întrebare, lucrurile sunt alternante. Un liberal atacă, un conservator apără. Însă ședința durează opt ore și se supune la vot continuarea a doua zi… Foarte mult! S-au citit acolo zece articole, toate fiind ale lui Eminescu, din ziarul TIMPUL, deci toate sunt în ediția academică, găsite ca eminesciene de către editori fără ca aceștia să cunoască Monitorul Oficial unde sunt stenogramele, unde toată ședința este stenografiată. Deci, după opt ore se supune la vot continuarea ședinței. Se aprobă, dar în noaptea asta de 13 martie, liberalii au o ședință de noapte și iau hotărârea ca a doua zi , în loc să continue ședința sau alte ședințe, să declare „Regatul”! la 14 martie 1881… Astfel Eminescu a declanșat dilema și a și rezolvat-o! … Eminescu devine redactor-șef al ziarului TIMPUL și ăsta e anul lui de glorie în ziaristică! anul 1881. … În spiritul epocii, în ziar, când polemizai cu adversarul, citai pe larg chiar, să nu fie cumva discuții că ai omis, că ai luat cu penseta – ai ales – că nu știu mai ce, citai cat puteai: „ziarul TIMPUL spune: bum, bum, bum!…Ia, uite ce spune ziarul TIMPUL!”, deci, calupuri mari de citate! Ori, ziarul TIMPUL prin textele lui Eminescu a blocat programul Partidului Liberal, a blocat ziarul ROMÂNUL! Ziarul ROMÂNUL nu mai are timp să-și explice programul, să justifice cutare lege, pentru că în fiecare zi trebuia să răspundă cu argumente polemicii lui Mihai Eminescu. Practic, după această ediție a ziarului Timpul din 13 martie 1881 au apărut 210 răspunsuri – ediții ale ziarului ROMÂNUL. Două sute zece! Țineți cont că sâmbăta și duminica nu apărea presa, țineți cont că anul are trei sute șaizeci și cinci de zile, deci, practic, mai mult de trei sferturi din spațiul ziarului ROMÂNUL este blocat cu răspunsuri… Însemna enorm să blochezi un ziar guvernamental, să-l obligi la o polemică din care să nu poată să iasă… Dar asta, încă, nu înseamnă nimic, însă fenomenul devine național! Presa din toată țara este cu ochii pe această încrâncenată luptă, bătălie. Toate acestea se găsesc în ziarul PRESA din Galați, ziarul OPINIA din Iași, alte ziare, TELEGRAFUL, ROMÂNIA LIBERĂ din București. Toți fac din această polemică un fel de chestiunea zilei. Aceasta este ziarstica lui Eminescu! Nici nu mai pun în discuție ideile, repertoriul, mă rog, teoriile lui și toate celelalte, dar fapta lui ziaristică, să reușească cu un ziar cu un tiraj de până în o mie de exemplare, să blocheze programul unui ziar guvernamental cu peste treizeci de mii de exemplare este un lucru deosebit. Nu s-a mai reușit așa ceva în cultura română! Asta a fascinat lumea lui Eminescu, pe cititorii și pe oamenii aceia!…și prin asta ROMÂNUL a devenit, de fapt, suportul ideilor lui Eminescu. Prin ROMÂNUL s-a transmis mai departe programul eminescian. Lucrul acesta trebuie știut. Dacă nu pornim de la aceste adevăruri simple, ne rătăcim. Nu înțelegem nimic. Noi credem așa și pe dincolo în legătură cu marele Eminescu… Nu, domnule! Eminescu a reușit să pună bețe-n roate unei uzine guvernamentale cu mica lui jucărie: ziarul TIMPUL! Practic, a fost un singur om împotriva unui sistem. Asta este gloria lui Eminescu! …Și iată, apoi, decăderea lui este pusă la cale și, până la urmă, l-au dat jos de la Tribună! Vă mulțumesc (și-a încheiat Nicolae Georgescu intervenția)! ….Simpozionul și cenaclul de la Potlogi create amândouă în memoria domnitorului Consatantin Brâncoveanu, cu o participare atât de valoroasă și numeroasă, și diversificată, a continuat prin câteva intervenții la obiect și unanim acceptate, într-un fel, întreaga tematică a organizatorilor, întregul interes, alunecând înspre onoranta masă a participanților sosiți aici pentru onorarea Brîncoveanului și pentru propria luarea în considerare (desigur făcând un efort material și spiritual consistent)… Așa ne explicăm intervenția actriței Doina Ghițescu care, în două etape și-a prezentat demersul: unul, de a aduce cenaclul în atmosfera simpzionului, și, al doilea, oferind un recital actoricesc cu poezia „Eminescu n-a existat” de Marin Sorescu și, trebuie, să conchidem, că, a avut succes…
Actrița Doina GHIȚESCU: Mă bucur de prezența domnului primar Viorel Drăghici, mă bucur c-ați rămas. Nu mulți primari rămân la evenimentele literare. Nu mulți. Sunteți unul dintre cei puțini, dar cu inimă pentru literatură și pentru țară. Tocmai de aceea, bucurându-mă de această prezență, a dumneavoastră, am să spun câteva propoziții despre acei scriitori care sunt buni și care n-au apucat să mai vorbească. Nu mai e timp! Așadar: avocat, editor și scriitor, Doina Rizea Georgescu! Are editura care se numește „Floare Albastră”. Chiar floare albastră. Avocatul, scriitorul, dar și jurnalistul Doina Rizea Georgescu! Am fost la multe cărți lansate la editura sa;…iată aplauzele! Vin fără să fie cerute. Merg mai departe pe firul poveștii întru Eminescu. Sunt doi vicepreședinți aici, în sală, scriitori care păstoresc o revistă. ea se numește „Convorbiri literar-artistice”. Antoaneta Rădoi este președinte, dar nu este aici. Îi numesc pe cei doi scriitori. Unul singur a apucat să vorbească un centimetru… Silvan G. Escu și Octav Lica. … Aici, în sală, se află o scriitoare, desigur pomenită de dumneavoastră, dar nu s-a spus că de curând a primit un premiu foarte important. Premiul „Marin Preda” acordat de „Rotonda plopilor aprinși”. Vă este cunoscut. Cei care o păstoresc sunt scriitorii Ion Barbu și Octavian Nedelcu. Așadar, premiul „Marin Preda” pentru roman, dar și pentru această secvență: „Intrușilor!…ne puteam naște undeva în Honolulu, dar ne-am născut aici, cu Eminescu tatuat în suflet de unde nu mai poate fi șters. Și, dacă nu-nțelegeți asta, este dovada că, ori nu aveți cu ce, ori că nu aparțineți acestui loc, nu numai mioritic, ci, deja, demult eminescian.”… Aici, în sală, se află un scriitor prolific cu vână scriitoricească. Am fost la mai toate romanele care s-au lansat la „Arena literară” și nu numai… La domnul Roșu… Este bine să atrag atenția, cum am zis, cum a spus Vadim Tudor: „Sunt modest, dar vreau să să se știe!” Nu mai fiți modest, Ion Dulugeac! … E bine să atrag atenția. Este important!Este aici Gabriela Stanciu Păsărin. … Și acum, despre Eminescu, care este aici și este voievodul limbii române: „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, / Pururi tânăr, înfășurat în mantaua-mi, / Ochii mei înălțau visători la steaua singurătății”/. … „Ce-ți doresc eu, ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor, /Brațele nervoase, arme de tărie, / La trecutu-ți mare, mare viitor! / Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, /Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc, / Căci rămâne stânca, deși moare valul, / Dulce Românie, asta ți-o doresc!…/ Spune lumii large steaguri tricolore, / Spune ce-i poporul mare, românesc, / Când s-aprinde, sacru, candida-i vâltoare, / Dulce Românie, asta ți-o doresc!” … „Stelele-n cer, deasupra mărilor, / Ard depărtărilor, până ce pier.” ,… „După un semn,/ Clătind catargele,/ Tremură largele/ Vase de lemn./ Nu e păcat / Ca să se lepede/ Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?” … „Cu mâine, zilele ți-adaogi,/ Cu ieri, viața ta o scazi/ Și ai, cu toate astea-n față,/ De-a pururi, ziua cea de azi!” … „Eminescu n-a existat… A existat numai o țară frumoasă…” ….A intervenit și Mihai Mustățea, eseist la grupul de presă Intol Press Râmnicu Vâlcea făcând o apreciere asupra relațiilor româno europene (de vest) a anilor 1977, da, la un an înainte de emigrarea lui Ion Mihai Pacepa în 1978…apreciere gustată de onoranta asistență.
Mihai MUSTĂȚEA: …Cunoscutul românist eminescolog, Alain Guiilermou, autor al unei cărți fundamentale pentru opera eminesciană: Geneza interioară a poeziilor eminesciene, lucrare prin care obținea, la Sorbona, în 1963, titlul de doctor, a vrut să nu mai participe, la Iași, în 1977, la lansarea volumului tradus și publicat de editura Junimea, deoarece capitolul Doină fusese scos de cenzura comunistă. Indignarea a fost atenuată de ambasadorul francez, care i-a spus, cu subînțeles, că se află la doar 17 km.de “Măreața Uniune.” Alain Guiilermou s-a putut convinge apoi că, într-adevăr, “ceva mai încolo”, peste Dealul Șorogarilor, străbătut și contemplat de atâtea ori de Eminescu, Creangă și Sadoveanu, începea uriașul imperiu de la Răsărit. Marian ILIE citește o variantă a Luceafărului din volumul său A doua scrisoare III, Ed Semne, 2010…Au mai citit: Vilia Banța, Florentina Chifu, Maria Dobrin, Claudia Voiculescu, care, dna Claudia, și-a prezentat volumul Istorii mai vechi şi mai noi despre case, scriitori şi evenimente culturale : mic dicţionar subiectiv.
