ICOANE MIRACULOASE
Hodighitria – Mănăstirea Ostrov

Insula Ostrov, situată pe râul Olt, în apropierea oraşului Călimăneşti din judeţul Vâlcea, este singura locuită de pe râurile interioare ale României. La rândul ei, adăposteşte Mănăstirea Ostrov, fiind primul lăcaş de călugăriţe din România.
Tradiţia datează fondarea schitului în jurul anului 1250, când un creştin de la Păuşa a fost surprins, într-un car cu boi, de o mare viitură la traversarea Oltului. Speriat, a început să se roage, promiţând lui Dumnezeu că dacă îl salvează va zidi o biserică pentru închinare. Legenda spune că, îndată, sub picioarele lui s-a înălţat o moviliţă, apoi din ape a ieşit un deal, iar ţăranul şi boii săi au scăpat. Aşa a apărut Ostrovul, iar pe locul respectiv, ţăranul a zidit o bisericuţă din bârne, care a devenit aşezământ de călugăriţe. Lăcaşul a rezistat trei secole, până la Radu cel Mare (1495–1508). Pe temelia ei, domnitorul Neagoe Basarab (1512–1521) a ctitorit actuala biserică din piatră, care seamănă extraordinar de mult cu Mănăstirea Vodiţa, ctitoria Sfântului Nicodim de la Tismana (1320–1406). Biserica a fost sfinţită nezugrăvită, pereţii ei fiind împodobiţi, în anul 1522, prin purtarea de grijă a Doamnei Despina Miliţa, cu icoane ce aparţinuse familiei lui Neagoe Basarab, pictate la începutul secolului al XVI-lea, probabil de către meşteri formaţi la Şcoala de pictură de la Târgovişte. Deşi multe dintre aceste icoane s-au pierdut, o mărturie importantă o constituie „Rapoartele lui Alexandru Odobescu către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice relative la cercetările sale în mănăstiri“ din anul 1861, unde sunt menţionate şase icoane.
În secolul al XVI-lea, la Schitul Ostrov s-a călugărit soţia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina, primind numele de Platonida monahia, precum şi mama lui Mihai Viteazul, care a devenit Teofana monahia. O legendă spune că  Platonida, a stăreţit peste 60 de măicuţe, timp de 33 de ani. În toţi aceşti ani, ea nu a părăsit niciodată insula, însă când a făcut-o, şi-a găsit moartea la Sibiu, fiind răpusă de ciumă.
Deoarece biserica Schitului Ostrov a fost sfinţită fără pictură, împodobirea ei a început în anul 1752 la altar şi s-a terminat restul în 1760. Tot atunci, Pisania veche a fost înlocuită cu o pisanie în limba română cu litere chirilice.
La 22 decembrie 1838, chiliile şi clădirile existente au fost avariate de un mare incendiu.
Pe la mijlocul secolul al XIX-lea, stareţă a Schiului era monahia Maximila, sora lui Ion C. Brătianu (1821–1891), fostul prim-ministrul al României, care s-a căsătorit aici, în anul 1858, cu Caliopia. Astfel, familia Brătienilor a avut o legătură strânsă cu mănăstirea de pe insulă.
Schitul de călugăriţe din Ostrov a dăinuit până în anul 1890, când obştea monahală s-a risipit. Ulterior, clădirile au fost rezidite pe temeliile vechi în anul 1940. De asemenea, au mai fost făcute unele restaurări între anii 1956–1957 şi 1962–1963.
În anii 1979–1980, când s-a început construirea barajelor hidroelectrice de pe râul Olt, întreaga insulă a fost ameninţată să fie acoperită de ape.
Legenda locului spune că Elena Ceauşescu nu a vrut să se lase înduplecată de rugăminţile monahilor, de a salva Schitul şi parcul care la acea vreme era considerat un adevărat paradis. Era perioada în care bisericile din ţara noastră erau distruse de pe suprafaţa pământului. Însă într-o bună zi, pe drumul spre Sibiu, Elena a avut un accident de maşină în urma căruia ajunge la spital. Acolo, pe patul spitalului. a avut un vis, în urma căruia s-a ajuns la concluzia că pentru salvarea Schitului, întreaga insulă să fie ridicată cu şase metri deasupra apelor. Parcul în care se afla Schitul era o oază de climă mediteraneană, unde creşteau lămâiţe şi mulţi smochini, stejari seculari şi numeroase specii de flori..
Atunci, specialiştii au elaborat un proiect foarte complex de salvare a Schitului, prin ridicarea insulei cu 6 metri, una dintre cele mai riscante soluţii aplicate în domeniul relocării de monumente şi a doua lucrare de acest gen executată pe teritoriul României. Ridicarea bisericii a început pe 11 august 1981 şi s-a derulat fără incidente majore, astfel încât monumentul a fost salvat, iar lucrarea catalogată drept una dintre cele mai curajoase iniţiative în domeniul restaurărilor. Biserica a fost salvată, dar parcul n-a mai revenit niciodată la frumuseţea cea dintâi.
După restaurarea picturii din anul 1988, doi ani mai târziu străvechea ctitorie domnească din Ostrov, redevine aşezământ monahal ca metoh al Mănăstirii Cozia.
Situaţia a durat până în anul 1996, când Schitul Ostrov devine mănăstire de maici, de sine stătătoare.
Mănăstirea Ostrov adăposteşte o renumită Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „Hodighitria” sau „Îndrumătoarea”. Este una din capodoperele artistice din primul sfert al secolului al XVI-lea, pictată în tempera de un meşter anonim. Aici, Născătoarea de Dumnezeu este redată frontal, plină de nobleţe, cu o uşoară întoarcere către Fiul ei. Ea poartă pallá şi bonetă albastră, mânecuţe ornate cu aur şi un mafarion roşu cărămiziu tivit la margini cu mărgeluţe de aur. Fecioria Maicii Domnului este redată în icoană prin cele trei stele pictate pe frunte şi pe cei doi umeri. „Maica Domnului Îl poartă pe Domnul Iisus Hristos pe braţul stâng, iar cu mâna Îl arată (Îndrumătoarea) întregii lumi ca Mântuitor“. Pruncul Sfânt apare plin de măreţie şi demnitate, cu mâna dreaptă binecuvântând, iar în mâna stângă ţinând un pergament ce cuprinde o inscripţie în limba slavonă: „Eu sunt lumina lumii“. În icoană, se distinge şi un vas în care se află crucea răstignirii, suliţa şi trestia. Domnul este înveşmântat cu un chiton albastru cu striaţii aurii, un clavus brun şi un himation galben-oranj, cu falduri vag pronunţate. În registrul superior al icoanei, în poziţie de adorare, respectiv supra-venerare, sunt reprezentaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Această Icoană face parte dintre cele şase icoane ce se păstrează până astăzi în biserica Mănăstirii Ostrov, şi are următoarea inscripţie: „Aceas(tă) sf(â)nt(ă) ico(ană) fi(in)d veche şi făcătoare de minun(i) să stricat foarte reu; s-au dres prin îndemnul stariţi(i) Platonida şi cu toată osteneala şi cheltu(i)ală dumnealu(i) jupân… leat 1795 ghenuar(ie) Ioan Zogr(af)“. Este una din capodoperele artistice din primul sfert al secolului al XVI-lea, pictată în tempera de un meşter anonim.
Icoana Maicii Domnului „Hodighitria” sau „Îndrumătoarea” este recunoscută ca mare făcătoare de minuni. Pentru adeverire, vom prezenta câteva dintre ele, săvârşite de-a lungul timpului, în urma rugăciunilor credincioşilor la Sfânta Icoană, relatate şi consemnate chiar de aceştia în jurnalul memorial al mănăstirii.
Faur Letiţia din Deva, judeţul Hunedoara, relatează îndurerată despre necazul fiului său Adrian, căsătorit, tată a doi băieţi, care suferea de o „boală rară a masei musculare fără şanse de vindecare, după părerea specialiştilor”. Se ruga Maicii Domnului din Ostrov de mulţi ani şi ştia că nici de data aceasta nu o va părăsi în necazul ei: „Am întins mâna spre mâna cu care Maica Domnului îşi sprijinea Fiul Sfânt şi aşa m-am rugat citind Paraclisul Maicii Domnului”. După scurt timp, fiul ei Adrian s-a vindecat.
Buşe Ioana, o fetiţă de 7 ani din Râmnicu Vâlcea, împreună cu bunica ei, povestesc cum Maica Domnului i-a vindecat mânuţa, în urma rugăciunilor şi ungerii cu untdelemn sfinţit de la candela icoanei făcătoare de minuni.
Adriana Cornelia, o creştină în etate de 63 de ani din Braşov, timp de câteva luni suferise de o depresie puternică, pe care a depăşit-o total numai în urma rugăciunilor făcute la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Constantin Iacob din comuna Berislăveşti a dorit foarte mult să nu mai bea. Spune că: „Am rugat-o mult pe Maica Domnului să-mi ajute”. Puterea credinţei şi mila Maicii Domnului l-au ajutat pe acest om să-şi revină din patima beţiei.
Cornelia Giurgiu din Deva, judeţul Hunedoara, s-a rugat pentru nepotul şi finul său, Feri, care suferea de patima băuturii, făcând mult rău familiei. „Chiar numai după o zi de rugăciune la Sfânta Icoană, am primit vestea că nepotul meu s-a hotărât să nu mai bea şi de atunci s-a schimbat mult în bine. Mulţumesc din suflet, Maică Sfântă”.
Chiţu Maria din Râşnov, judeţul Braşov, spune foarte bucuroasă: „M-am rugat Maicii Domnului pentru fiul şi nora mea să dobândească un prunc, trimiţându-le iconiţe cu Maica Domnului făcătoare de minuni din Ostrov. Întoarsă acasă, exact după o săptămână, am primit telefon şi mi-au spus că o să aibă un copil”.
O altă minune petrecută la Mănăstirea Ostrov în primăvara anului 1997 este consemnată la sfârşitul sfintei Evanghelii de ieromonahul Grigorie Cuth de la Mănăstirea Cozia: „În data de 8 aprilie era planificată la schit plantarea a 260 de cuiburi de viţă de vie şi, deşi totul era acoperit cu zăpadă pe distanţa Sibiu – Drăgăşani, numai pe insula Ostrov pământul era uscat şi oamenii lucrau liniştiţi la plantarea viţei de vie. Aceasta a fost, spune părintele Grigorie, minunea Maicii Domnului. Ea este cea care a ocrotit toată ziua ca să nu ningă, să se poată lucra pentru lăcaşul ei”.
Mazilu Nicolae, în etate de 50 de ani, bolnav de leucemie, din Craiova, a venit la Mănăstirea Ostrov, şi povesteşte cum în toamna anului 2007 s-a rugat Maicii Domnului, vindecându-se în scurt timp în mod miraculos.
Diaconu Eugenia din Timişoara, aflată la Călimăneşti în iunie 2008, a primit de acasă o veste înfricoşătoare: fiul său de 30 de ani, Diaconu Aurelian fusese înjunghiat în plămânul drept, pierzând mult sânge, iar toată partea stângă a corpului îi era paralizată. Doctorii erau sceptici, nelăsând familiei prea multe speranţe… În locul disperării şi al primului tren spre Timişoara, Eugenia a ales rugăciunea: „M-am rugat mult la Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni pe tot parcursul operaţiei, prietenii s-au rugat şi ei, şi băiatul a revenit din ghearele întunericului”.
Călin şi Alina din Sibiu, relatează la 29 martie 2009, că „Ajutorul Maicii Domnului se revarsă grabnic şi peste cei care o roagă pentru dobândirea de prunci: „Mulţumim Maicii Domnului şi Bunului Dumnezeu, că în urma rugăciunilor noastre ne-a îndeplinit marea dorinţă de a avea un copil”.
Insula are formă de arcă, fiind unul dintre parcurile centrale ale staţiunii Călimăneşti, iar Mănăstirea Ostrov situată în partea de sud, atrage prin sutele de flori, arbori ornamentali şi linişte, mulţimea turiştilor care sosesc în judeţul Vâlcea.
Mănăstirea Ostrov sau „Mănăstirea dintre ape” reprezintă un important obiectiv turistic din Valea Oltului. Cei care vizitaţi staţiunea Călimăneşti – Căciulata, nu ar trebui să-l ocoliţi dacă vă aflaţi în zonă.