Joi, 31 octombrie, 2024, la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” din municipiul Râmnicu Vâlcea, a avut loc un eveniment cultural cu o înaltă încărcătură emoțională, lansarea volumului de poezii „La poale de gânduri” ale tânărului Mihail Rogojinaru, plecat prea devreme din rândul nostru.
Acest volum a fost publicat cu îngrijirea părinților săi îndurerați, Aurelia și George Rogojinaru.
Momentele de fericire, bucurie și împlinire din viața lor au fost curmate pentru totdeauna, pentru că el, Mihail, feciorul cu nume de arhanghel, era cea mai mare realizare din viața lor, bucuria și fericirea supremă. Odată cu plecarea lui la Cer s-au năruit toate speranțele lor din viitor. Din momentul acelei tragedii, asupra familiei Rogojinaru plutește o eternă tristețe, căci el era „îngerul” familiei, speranța, rodul iubirii lor…
Deși au trecut trei ani de la acel tragic accident pe munte, părinții săi încă mai speră că odată și odată se va întoarce în mijlocul familiei… Este greu de conceput că a plecat dintre ei pentru totdeauna, FĂRĂ UN ADIO…
Paginile cărții sunt, din loc în loc, presărate cu poze color, cu Mihail în special pe culmile munților.
Volumul este deschis cu o prefață „Drumul spre munte sau evadarea în timp” semnată de doamna lector dr. Cristina Miron. La final sunt mai multe postfețe semnate de prof univ. dr. Constantin Manea, prof univ. dr. Ioan St. Lazăr, părinții săi Aurelia și George Rogojinaru, prieteni, colegi…
Cartea mai cuprinde date biografice despre activități, studii de master și doctorale, un album foto, imagini cu activitatea de coordonator-mentor CES, publicații, diplome, premii și atestate.
Evenimentul a fost deschis de preotul Nicolae State-Burluși care a ținut o scurtă predică și o rugăciune pentru Mihail…
Apoi, pe un ecran, a urmat prezentarea unui album de fotografii cu poetul și montaniardul Mihail, solitar, dar și cu grupurile sale de montaniarzi. Era un înveterat al muntelui. Poezia și muntele pentru el erau lucrurile de care nu se putea despărți niciodată. Și totuși, îndrăgitul munte i-a întins o capcană și l-a trădat… Sau poate l-a iubit atât de mult încât a dorit să-i aibă spiritul alături de el, neglijând durerea pe care o poate lăsa familiei, rudelor, colegilor și prietenilor săi.
Moderatorul Zenovia Zamfir, de la biblioteca județeană Antim Ivireanul, a rugat membrii din prezidiu să-și ocupe locurile. În mijloc a rămas un scaun liber… Pe tot parcursul evenimentului a stat gol… Era locul unde trebuia să stea Mihail Rogojinaru… Sau poate sufletul său chiar a poposit acolo și a fost martor la tot ceea ce s-a întâmplat la acest eveniment în memoria sa. Din păcate sufletul, chiar dacă și-a exprimat bucuria, noi, pământenii, nu l-am putut vedea și auzi…
Au vorbit pe rând prof. dr. Mihaela I. Rădulescu despre volumul de versuri „La poale de gânduri”, apoi prof. univ. Ioan St. Lazăr despre viața, studiile și activitatea autorului. A urmat istoricul Eugen Petrescu – Președintele „Cultul Eroilor Regina Maria” din Vâlcea, care ne-a vorbit despre colaborarea lui Mihail în cadrul acestei asociații. Scriitorul și jurnalistul Cristian Ovidiu Dinică a rostit o alocuțiune emoționantă despre personalitatea lui Mihail Rogojinaru.
Momentele au fost presărate cu recitaluri de poezie din versurile autorului, iar domnul
Dan State ne-a încântat, la chitara sa, cu câteva melodii folk, unele pe versurile lui Mihail
Rogojinaru.
Sala a fost plină, de la cei tineri la cei vârstnici. Un pas înainte al tinerilor spre actul de cultură. Cu toate acestea, pe ansamblul, peste 50% din participanți erau trecuți de 50 de ani… La un asemenea eveniment tineretul trebuia să domine, era vorba despre un tânăr talentat cu mulți prieteni, cândva…
A fost un public de toate vârstele. Au fost prezenți camarazi ai lui Mihail, de toate zilele, dar și din grupurile de montaniarzi.
De o parte și de alta a sălii au fost tablouri cu picturile doamnei Aurelia Rogojinaru, o miniexpoziție.
Mihail găsea în semeția munților puritatea sa, reușea să se cunoască mai bine pe sine. El a apreciat unitatea naturii. Poezia pentru el însemna împăcare pe toate planurile spirituale. Pentru el conta sufletul omului. El tindea spre perfecțiune.
Acum Mihai a ajuns o „floare de colț” printre stâncile pe care le-a escaladat dea lungul anilor, în expedițiile sale pe munte.
În majoritatea pozelor este cu brațele deschise, parcă zboară printre îngeri…
Poezia a fost marea lui iubire și o purta cu el în suflet peste tot, prin țară, dar mai ales în mijlocul naturii, de la câmpie până pe țancurile și vârfurile cele mai înalte și mărețe ale muntelui, prietenul în care a avut încredere dar… pe fila destinului era scris altceva…
Prietenie, iubire, emoție, trăire, durere…
Mihail fără voia lui a urcat spre stele…
Adesea realitatea răstoarnă legea firii. Normal este, copiii să-și comemorarea părinții și nu invers. Copiii să aprindă o lumânare și să aducă o floare la mormântul mamei sau tatei și nu părinții să verse lacrimi de „sânge” la mormânt, pentru copilul lor…
La final, doamna Aurelia Rogojinaru a ținut un discurs în memoria fiului său, cu emoție, vocea tremurândă și ochii înlăcrimați…
Apoi părintele Burluși a încheiat cu o rugăciune la care toți cei prezenți s-au ridicat în picioare..
După tragedie, ca să-și aline sufletul, doamna Aurelia Rogojinaru, mama îndurerată, a continuat să picteze cu ochii înlăcrimați de durere, iar tatăl, George Rogojinaru, a continuat să scrie versuri cu durerea în suflet pentru minunata făptură răpusă de natură… Căci unicul fiu, unica bucurie supremă a lor a dispărut pentru totdeauna și niciodată nu vor mai avea șansa, plăcerea, fericirea să-l strângă în brațe, cu dragoste și căldură sufletească. El era singura lor șansă ca viața lor să continue și dincolo de moarte. Din păcate destinul băiatului a fost crud și acum el îi privește de acolo, din cer…
Și poate totuși de acolo, din mijlocul îngerilor, Mihail a fost martor la acest eveniment cultural în memoria sa. A văzut cum părinții săi i-au salvat sentimentele exprimate în versuri și i-au strâns toate poeziile în acest volum care, poate, îl va face nemuritor.
Sincer, m-a emoționat și dedicația de pe cărțile oferite publicului de părinții lui Mihail:
În amintirea fiului nostru iubit – Mihail Rogojinaru, plecat prea devreme la Domnul, în „Noaptea Stelelor Căzătoare” (10 spre 11 august, 2021), undeva în Munții Făgăraș, pe care i-a iubit cu patimă…
Rm. Vâlcea, 31 octombrie, 2024 , Aurelia și George Rogojinaru
Prin această carte tânărul poet, care visa la perfecțiune, va rămâne nemuritor în casele rudelor, colegilor, prietenilor, dar mai ales al părinților săi.
