Anul acesta, 2012, se împlinesc 61 de ani de la moartea Ioanei Cantacuzino, o personalitate de seamă a Călimăneştiului. Ioana Cantacuzino a fost prima femeie posesoare a Brevetului de Pilot de Turism şi fondatoare a celei dintâi şcoli de pilotaj.
Ea a fost fiica inginerului Ion G. Cantacuzino, cel care a construit Vila Cantacuzino din Călimăneşti, a construit calea ferată Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului în perioada 1898-1902 şi prima captare modernă a izvorului Căciulata.
Ion G. Cantacuzino a fost căsătorit cu Maria Fălcoianu şi a avut 4 copii: Ioana (1895-1951), Mircea (1900-1930) inginer aviator, Despina (1910- ?) şi Maria (1904-1974).
Ioana Cantacuzino s-a născut la 2 septembrie 1895 în comuna Islaz plasa Cotul Lung, judeţul Brăila. Copilăria şi primele clase ale şcolii primare (1906) le-a făcut la Călimăneşti, iar studiile liceale la Paris. La anii adolescenţei, ea, împreună cu fratele ei, Mircea, au fost cuprinşi de dragoste pentru pilotaj. S.au înscris amândoi la Şcoala de Pilotaj şi au fost instruiţi de lt. aviator Octav Oculueanu. În luna mai 1928 acesta a obţinut aprobarea să-l însoţească în Germania pe Mircea Cantacuzino pentru a aduce în ţară primul avion de turism. În anul 1928 cei doi fraţi au pus bazele primei şcoli de pilotaj cu motor din România. Ioana Cantacuzino a fost prima cursantă titulară a brevetului de pilotaj cu nr.1 (1930) devenind astfel prima femeie care a obţinut brevetul de aviator din România. Familia le cumpără celor doi fraţi câte un avion “Klemm 20” cu care vor face diverse raiduri.
În 1929 Ioana Cantacuzino a făcut primul raid internaţional. În anul 1930, Mircea, fratele său a avut un accident de aviaţie şi a murit. În urma acestui accident ea se retrage din activitatea de pilotaj. A fost distinsă cu “Virtutea aeronautică” şi “Medalia aeronautică”.
Ioana Cantacuzino a fost căsătorită de două ori: mai întâi cu Grigore Carp, apoi cu inginerul Aurel Persu. Dar după puţin timp se desparte şi de acesta.
După anul 1940 viaţa ei a fost destul de zbuciumată, plină de necazuri. În 1941 a avut un conflict cu generalul Ion Antonescu. Din ordinul acestuia în 1941 a fost internată în lagărul de la Tg. Jiu. Dar după puţin timp de detenţie a fost transferată la un sanatoriu din motive de boală. În cele din urmă, în martie 1942 ajunge la Călimăneşti şi va locui o perioadă scurtă de timp la Vila Cantacuzino. Dar în 4 februarie 1949 este evacuată definitiv din vilă şi repartizată într-o cameră din imobilul de pe strada Lenin nr.110 (azi Calea lui Traian) la familia Iepureanu.
S-a stins din viaţă la 15 decembrie 1951 la vârsta de 56 de ani. A suferit de angină pectorală şi anevrism aortic. A fost înmormântată în cimitirul din Călimăneşti.
