Anul acesta, 2012, se împlinesc 61 de ani de la moartea Ioanei Cantacuzino, o personalitate de seamă a Călimăneştiului. Ioana Cantacuzino a fost prima femeie posesoare a Brevetului de Pilot de Turism şi fondatoare a celei dintâi şcoli de pilotaj. Ea a fost fiica inginerului Ion G. Cantacuzino, cel care a construit Vila Cantacuzino din Călimăneşti, a construit calea ferată Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului în perioada 1898-1902 şi prima captare modernă a izvorului Căciulata.
Ing. Ion G. Cantacuzino a fost căsătorit cu Maria Fălcoianu şi a avut 4 copii: Ioana (1895-1951), Mircea (1900 -1930) inginer aviator, Despina (1901 – 19..) şi Maria (1904-1974).
Ioana Cantacuzino s-a născut la 2 septembrie 1895 în comuna Islaz, plasa Cotul Lung, Brăila. Copilăria şi primele clase ale şcolii primare (1906) le-a făcut la Călimăneşti, iar studiile liceale la Paris. La anii adolescenţei, ea împreună cu fratele ei Mircea au fost cuprinşi de dragoste pentru pilotaj. S-au înscris amândoi la Şcoala de Pilotaj şi au fost instruiţi de lt. aviator Octav Oculeanu. În luna mai 1928 acesta a obţinut aprobarea să-l însoţească în Germania pe Mircea Cantacuzino pentru a aduce în ţară primul avion de turism. În anul 1928 cei doi fraţi au pus bazele primei şcoli de pilotaj cu motor, din România. Ioana Cantacuzino a fost prima cursantă titulară a brevetului de pilotaj cu nr.1 (1930), devenind astfel prima femeie care a obţinut brevetul de aviator din România. Familia le cumpără celor doi fraţi câte un avion “Klemm 20” cu care vor face diverse raiduri. În 1929 Ioana Cantacuzino a făcut primul raid internaţional. În anul 1930, Mircea, fratele său a avut un accident de aviaţie şi a murit. În urma acestui accident ea se retrage. A fost distinsă cu “Virtutea aeronautică” şi “Medalia aeronautică”.
Ioana Cantacuzino a fost căsătorită de două ori: mai întâi cu Grigore Carp, apoi cu inginerul Aurel Persu. Dar după puţin timp ea se desparte şi de acesta.
După anul 1940 viaţa ei a fost destul de zbuciumată, plină de necazuri. În 1941 a avut un conflict cu generalul Ion Antonescu. Din ordinul acestuia a fost internată în lagărul de la Tg. Jiu. Dar după puţin timp de detenţie a fost transferată la un sanatoriu de boală. În cele din urmă, în martie 1942 ajunge la Călimăneşti şi va locui o perioadă scurtă de timp la Vila Cantacuzino. Dar, în 4 februarie 1949, este evacuată definitiv din vilă şi repartizată într-o cameră din imobilul de pe strada Lenin nr.110 (azi Calea lui Traian) la familia Iepureanu.
S-a stins din viaţă la 15 decembrie 1951 la vârsta de 56 de ani. A suferit de angină pectorală şi anevrism aortic. A fost înmormântată în cimitirul din Călimăneşti.
